Scrisoarea pe care o tânără din America le-a scris-o părinţilor biologici din  Republica Moldova: „Vă sunt atât de recunoscătoare că m-aţi dat în adopţie“

O tânără de 27 de ani din America, adoptată la vârsta de 5 ani dintr-un orfelinat din Chişinău, îşi caută, de aproape doi ani, părinţii şi fraţii naturali. Le-a scris celor care i-au dat viaţă o scrisoare emoţionantă în care le spune că-i iubeşte şi cât de mult s-ar bucura să-i cunoască în primăvara anului viitor, când va ajunge în România şi Moldova.

Irina Morari Olegovna (Oleg) s-a născută în localitatea Bălţi din Republica Moldova, pe 26 octombrie 1990. Din primii săi ani de viaţă n-are decât actele de adopţie, un oracol cu fotografii din orfelinatul din care a fost înfiată şi numele părinţilor săi biologici - tatăl, Morari Oleg Ivanovici şi mama, Morari Anna, pe care îşi doreşte din tot sufletul să-i cunoscă. Ştie că a fost adusă la casa de copii din Chişinău cu puţin înainte de a împlini doi ani şi că mai are trei frăţiori, care au avut şi ei aceeaşi soartă. 

Îi vin în minte câteva imagini din anii în care a fost instituţionalizată: o căciuliţă albă şi o găletuşă în care, pe la 5 anişori, chiar ea ducea biberoanele cu laptele pentru bebeluşii abandonaţi în acelaşi cămin. În rest, îşi mai aminteşte statura ei firavă, care nu-i permitea nici măcar să deschidă singură o uşă, un episod brutal în care un angajat al centrului i-a spart nasul după ce a trântit-o la podea pentru că nu păşea bine şi o copleşitoare teamă, senzaţia cea mai pregnantă care i-a marcat cei trei ani petrecuţi în orfelinat, până în momentul în care o familie de americani a luat-o peste ocean.

Scrisoarea pe care o tânără din America  le-a scris-o părinţilor biologici din  Republica Moldova: „Vă sunt atât de recunoscătoare că m-aţi dat în adopţie...”

O fotografie din orfelinat

"Este ca şi copilul nostru!"

Povestea adopţiei sale este demnă de un film hollywoodian.  

„O altă familie de americani, venită în Moldova pentru adopţia unui băieţel, a văzut-o pe Irinia în ofelinatul de la Chişinău. Cei doi soţi au remarcat că micuţa, blondă şi cu ochii albaştri, de o frumuseţe uimitoare, seamănă izbitor cu fetiţele unor prieteni de familie, din America, cărora le-au povestit, mai apoi, despre teribila asemănare şi cărora le-au arătat fotografii cu Irina. Reacţia acelor oameni a fost surprizătoare: <<este ca şi copilul nostru!>> Şi au început demersurile pentru adopţia ei”, povesteşte, pentru Adevărul, Ileana Cunniffe Băiescu, o româncă din Buzău stabilită în Irlanda din 1996, cu o poveste asemănătoare, administratorul paginii de Facebook The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României.

Ileana Cunniffe Băiescu a contactat-o pe Irina în 2015, după ce a citit povestea ei într-o publicaţie online din America.

„Eu, la rândul meu, eram, atunci, în căutarea fratelui meu. M-a impresionat povestea acestei tinere, însă la vremea respectivă n-am putut să o ajut foarte mult, fiindcă era vorba de o ală ţară, Moldova. Doi ani mai târziu, Irina a contactat pagina FB The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României, înfiinţată de mine, fără să ştie că, de fapt, vorbeşte cu aceeaşi persoană care o abordase în 2015. Ne-a transmis o scrisoare emoţionantă adresată părinţilor ei naturali, pe care am postat-o în pagină", mai spune Ileana Cunniffe Băiescu, care între timp, şi-a găsit fratele biologic şi care speră că la fel de norocoasă va fi şi Irina.

„Dintotdeauna m-am întrebat dacă voi vă gândiţi la mine aşa cum o fac eu”

În mai puţin de o lună de când a fost publicată, scrisoarea Irinei a devenit virală. 

„Dragă Mamă şi Tată, sunt eu, Irina. Vă caut şi a trecut foarte mult timp de atunci!! Mi s-a spus că am fost lăsată la a doua mea zi de naştere. Simt că nu a fost aşa şi simt că am fost luată de lângă voi, dar nu ştiu cum. Am fost pusă într-un orfelinat numit Casă de Copii, din câte mi s-a spus. Am un certificat de naştere din care rezultă că numele de familie este Morari şi eu am fost adoptată la vârsta de 5 ani, aproape 6 ani, când am fost adusă în S.U.A. În fiecare an, de ziua mea, dintotdeauna m-am întrebat dacă voi vă gândiţi la mine aşa cum o fac eu. Nu mai este mult până la ziua mea de naştere, zi în care nu ştiu încă cine sunteţi, cum arătaţi, ce faceţi, dacă am fraţi şi surori …”, scria Irina, la începutul lunii trecute.

„Dacă nu veţi dori să mă cunoaşteţi, voi înţelege. Vă iubesc cu toate că nu vă cunosc ”

Mesajul ei are mii de distribuiri, însă, până acum, tânăra n-a primit nicio veste despre părinţii şi fraţii ei biologici.

„Îmi doresc mult să vă găsesc şi sper să avem o fericită reuniune şi să reuşim să ne cunoaştem unii pe alţii. Ar fi un vis care devine realitate! Dacă vă găsiţi în această descriere sau sunt persoane pe care le cunoaşteţi, vă rog să ne contactaţi. Mi-aş dori să vă găsesc înainte de luna mai. O să călătoresc în România şi Moldova la vară şi mi-aş dori să vă întâlnesc în timpul călătoriei mele. Dacă nu veţi dori să mă găsiţi sau să mă cunoaşteţi, voi înţelege, dar vreau să ştiţi că vă sunt atât de recunoscătoare pentru că mi-aţi dat viaţă şi pentru că m-aţi dat în adopţie, vă mulţumesc pentru că mi-aţi dat cea mai bună şansă la o viaţă mai bună. Să ştiţi că vă iubesc cu toate că nu vă cunosc. Sper cu adevărat să vă găsesc pe amândoi într-o zi, să vă povestesc că şi eu sunt mamă, o soţie şi fiica unei familii americane minunate şi sunt copilul vostru, departe de prima mea casă. Vă rog să mă contactaţi, am aşa de multe să vă povestesc!”, le-a mai scris Irina părinţilor săi biologici.

Despre „Copiii niciodată uitaţi ai României”

Pagina Facebook "The Never Forgotten Romanian Children - Copiii niciodată uitaţi ai României” a fost infiinţată în ianuarie 2015 de către Ileana Cunniffe Baiescu, aflată atunci în căutarea fratelui biologic Marin Constantin Victor, dat în adopţie internaţională. Pentru că demersurile ei personale nu dădeau rezultate, a început căutările pe reţelele de socializare, în speranţa că, luând legătura cu tineri adoptaţi din România în diferite ţări ale lumii, îşi va găsi şi fratele. A rămas impresionată să descopre cât de mulţi copii născuţi în România îşi caută familiile. Aşa a luat naştere pagina despre care vorbim. 

În cei doi ani de la înfiinţare, pe pagina ei au fost înregistrate peste 1000 de cereri de căutări de familie din partea tinerilor şi tot aici au fost postate anunţurile a peste 250 de familii din România care sunt în căutarea copiilor daţi spre adoptie. Mai mult de 400 dintre aceste căutări s-au încheiat cu regăsirea familiilor.

„Nu am fi putut ajunge la aceste reuşite fără implicarea unor oameni cu suflet mare şi fără cei peste 14 mii de membrii ai paginii de comunitate al cărei principal scop este să ajute copiii adoptati să-şi găsească familiile din România”, mai spune, pentru Adevărul, Ileana Cunniffe Băiescu

Pentru mai multe informatii, pot fi contactati pe Facebook administratorii paginii copiilor adoptaţi, The never forgotten Romanian children - Copiii niciodată uitaţi ai României, profilul Facebook: Ileana Cunniffe Baiescu.  Email: theneverforgottenrchildren@yahoo.ie

→

Imaginea 1/3: Irina