Salcia, străbunica unuia dintre cele mai comune medicamente de astăzi. „Are mai puţine efecte adverse decât aspirina“

Scoarţa de salcie se foloseşte ca remediu naturist de peste 2000 de ani, chiar dacă, între timp, companiile farmaceutice au dezvoltat medicamente cu aceleaşi efecte, chiar mai rapide decât ale salicinului extras din această parte a plantei. Atuul pe care nu i l-a luat nimeni este legat de efectele adverse, mai puţine la număr decât ale aspirinei.

„Scoarţa de salcie este utilizată cel puţin din din secolul IV înainte de Hristos, când Hipocrat recomanda pacienţilor să mestece scoarţă de salcie pentru a reduce febra şi inflamatia.

A fost folosită însă la scară mult mai largă, incluziv de amerindieni, în Asia şi în Europa. Abia în 1829, oamenii de ştiinţă europeni au identificat ingredientul activ din scoarţă de salcie -  compusul chimic numic salicin”, a precizat, pentru Adevărul, Specialistul în fitoterapie Elena Badea.

Extracţia de salicin a devenit foarte căutată, însă procedura era totuşi foarte costisitoare. Abia în 1852 a fost creat  primul derivat sintetic denumit acid salicilic. „S-a observat însă că acest derivat cauzeză  apariţia unor ulcere şi sângerări la nivelul tractului gastro-intestinal. Aşa că respectiva companie de medicamente a continuat cercetările şi a dezvoltat o formă mai puţin aspră de acid salicilic denumită acid acetilsalicilic: aspirina de astăzi”, mai spune specialistul.

Scoarţa de salcie albă, cea mai bogată în salicin

Salicinul, în forma sa naturală, este folosit şi astăzi în fitoterapie, însă din start, specialiştii recomandă consultarea unui medic înainte de a trece la administraea unui astfel de remediu, cu precizarea expresă că la copiii sub 16 ani nu se recomandă admistrarea.

„Dacă îl folosim în forma sa  naturală, salicinul trece prin tractul gastro-intestinal fără să-l irite, devenind saligenin şi glucoză. Saligeninul este oxidat în ficat şi în sânge, transformându-se în acid salicilic, care are efecte de atenuare a durerii. Conversia durează totuşi câteva ore. Efectele nu se văd imediat, ca în cazul aspirinei, dar se menţin mai multe ore”, mai spune Elena Badea..

Nu toate speciile de salcie dau rezultate în ameliorarea inflamaíilor, durerilor de cap, durerilor de spate şi de gât, durerilor menstruale, gripei, durerilor articulare, ci doar câteva: cele cu un conţinut bogat de salicin. 

Cea mai bogată în salicin este scoarţa de salcie albă. „Universitatatea  din Maryland a publicat un articol în care arată că scoarţa de salcie albă este la fel de eficientă ca şi aspirina în ameliorarea stărilor de durere şi inflamaţie (nu şi de febra), dar într-un un dozaj mult mai redus”, mai spune specialistul.

Cum se obţin preparate terapeutice din coajă de salcie 

Specialistul recomandă câteva remedii pe bază de coajă de salcie.

„Se fierb una-două linguriţe de pulbere de coajă uscată în 200 ml de apă, timp de un sfert de oră. Se lasă în repaos 30 minute înainte de utilizare. Se administrează câte trei căni pe zi din acest ceai, la indicaţia medicului” recmandă Elena Badea. 

Scoarţa de salcie se administrează şi sub formă de pulbere.

„Preparatul este disponibil doar în capsule. Se administrează 60-240 mg de salicilină pe zi, cu precizarea că pentru doze mai mari este ncesara recomandarea medicului. De asemenea şi tinctura (1:5; 30%alcool) are efecte terapeutice dacă se administrează câte 4-6 ml, de trei ori pe zi. Este demonstrat că salcia are mai puţine efecte adverse decât aspirina, însă cu toate acestea se recomandă precauţii în utilizarea ei”, spune specialistul.

Contraindicaţii

Cei care sunt alergici la aspirina ar trebui să stea departe şi de scoarţa de salcie, contraindicată, totodată, şi persoanelor cu diabet zaharat, ulcer gastric, astm, boli de rinichi, hiperuricemie şi gută

„Trebuie amintit că femeile însărcinate sau cele care alăptează trebuie să evite utilizarea scoarţei de salcie. Mai trebuie spus că scoarţa de salcie poate încetini coagularea sângelui şi orice administrare ar trebui oprită cu 14 zile înaintea oricărei intervenţii chirurgicale programate”, încheie Elena Badea.