Românul selectat în finala celor mai prodigioşi tineri din lume în 2018:  "Pasiunea este să creez lucruri - nu există nimic ce iubesc mai mult"

La sfârşitul săptămânii trecute, tânărul Cornel Amariei, românul care, la 25 de ani, are peste 100 de invenţii, dintre care jumătate în curs de patentare sau patentate deja, a fost desemnat unul dintre zece finalişti ai Ten Outstanding Young Persons 2018, o competitie fondată de Junior Chambers International (JCI) care, de 35 ani, onorează cei mai importanţi tineri sub 40 de ani din lume.

Este pentru prima dată în istoria concursului când un român a primit această nominalizare.

Una dintre invenţiile care l-au propulsat pe Cornel în finală este un dispozitiv capabil să înregistreze informaţii precum dimensiunea obiectelor din jur, distanţa faţă de ele, direcţia şi viteza cu care se mişcă şi să le transforme în impulsuri electrice, care pot fi înţelese de creier. Pe scurt, ochelarii pentru nevăzători.

Într-un scurt interviu acordat ziarului "Adevărul" după aflarea veştii, Cornel Amariei vorbeşte despre această competiţie.

Adevărul: Ce înseamnă pentru tine să te numeri printre cei zece tineri prodigioşi din lume?

Cornel Amariei: Din nou onorat. Este o nouă nominalizare într-un lung şir. Fiecare astfel de titlu vine cu o provocare. Este bine să ştii că munca ta este cunoscută şi premiată, dar mai important este să iei impulsul unei astfel de apreciere şi să îl transformi într-o provocare. Şi provocarea rămâne să ducem lucrurile mai departe şi să creăm lucruri noi ce ajută cât mai mulţi oameni.

"Multe lucruri ce par simple devin probleme interminabile"

Câte invenţii ai până acum şi câte sunt în curs de pantentare? La care ai muncit cel mai mult?

Este greu de numărat câte, şi într-un final, o invenţie contează doar atunci când ajunge să ajute oamenii ce au nevoie de ea. În metrică, probabil peste 100, din care 50 în patentare sau patentate. Cele mai bune dintre ele sunt cele la care am lucrat cel mai puţin. Ideile vin de oriunde, important este să le organizăm coerent şi să le ducem mai departe. Ca şi perioadă de timp, ochelarii pentru nevăzători lumen sunt cei care durează cel mai mult.

Deja celebrii tăi ochelari pentru nevăzători au captat atenţia internaţională. Când vor putea deveni ei accesibili celor care au nevoie de ei? În ce fază este proiectul?

Acest proiect mi-a arătat cel mai bine cât de lung este drumul de la idee la produs - aproape infinit. Este dificil când încerci să industrializezi o tehnologie nouă. Multe lucruri ce par simple devin probleme interminabile. Din fericire, reuşesc să cresc resursele alocate proiectului şi să atrag noi oameni în el. Planificarea indică un final de an pentru începerea testelor în public. Posibil să fie mutate pe începutul anului viitor. Imediat după, o să urmeze o rundă majoră de investiţii cu scopul industrializării. Lucrurile sunt într-o rampă ascendentă.

"Cred că succesul este doar ambiţie şi sacrificiu" 

Ai fost un copil genial, evident, dar bănuiesc că ceva te-a stimulat, impulsionat, ca să ajungi la asemenea performanţe ca adult... Ce anume?

Curiozitatea. Curiozitatea este singura cerinţă pentru inovaţie. Pe de altă parte, poate o ambiţie infinită. Cred că succesul este doar ambiţie şi sacrificiu. Adevărul este că m-am născut într-o familie diferită, ambii mei părinţi fiind persoane cu handicap locomotor. Ca să ducă o viaţă cât mai normală, a fost nevoie să muncească enorm. Astfel, am fost obişnuit de mic cu conceptul că munca începe la 7 dimineaţa şi se termină la 12 noaptea. Ţin aceeaşi ambiţie cu mine oriunde merg.

Cât la sută din activitatea ta reprezintă muncă şi cât pasiune?

Variază, dar în principal 30% este muncă, 70% pasiune. Nu ai rezista să lucrezi 12-14 ore pe zi dacă nu există pasiunea ce te ţine pe linia de plutire. Şi pasiunea poate însemna multe. Pentru mine pasiunea este să creez lucruri - nu există nimic ce iubesc mai mult. Să creez muzică, să scriu, să creez amintiri în colţurile lumii, şi bineînţeles, să creez soluţii ce îmbunătăţesc viaţa.

"Experienţa mea profesională este de «om curios»"

Povesteşte-ne câte ceva despre pregătirea ta profesională şi intenţiille de viitor.

Profesional este un termen abstract. Academic sunt un „Om de Ştiinţă şi Inginer”. Din experienţă sunt un designer industrial, antreprenor, muzician. Important este că sunt un pic din toate, termenul find "polymath". Industria şi viaţa academică ne învaţă să ne uităm într-o singură direcţie, dar inovaţia vine din a lua ceva din stânga şi ceva din dreapta şi a le pune împreună pentru prima dată. Este imposibil să te uiţi în stânga şi în dreapta dacă te concentrezi numai în faţă. Deci, experienţă mea profesională este de "om curios".

"Diferă interesul studenţilor, interesul profesorilor, mediul şi conexiunile lui"

Cum te-a ajutat până acum experienţa acumulată după cursurile pe care le-ai urmat la Jacobs University Bremen, acolo unde presupun că avut şansa să faci o comparaţie cu sistemul de învăţământ din România? 

Am avut ocazia să călătoresc prin lume şi prin mediul academic. Nu cred că diferă atât de mult materia şi mijloacele de practică la ei. Diferă interesul studenţilor, interesul profesorilor, mediul şi conexiunile lui. Nu cred că mergem la facultate să învăţăm, ci mergem să creştem. Să fim înconjuraţi de oameni diferiţi şi să îi înţelegem, astfel crescând. Cred că cel mai mult Jacobs m-a ajutat prin diversitate. Să fiu înconjurat de oameni din 120 de ţări a fost incredibil. Vă puteţi imagina cum este să ningă şi sute de oameni să vadă zăpadă pentru prima dată? Sau discuţii interminabile între noi din emisfera nordică şi cei din emisfera sudică despre faptul că Moş Crăciun poartă un cojoc, nu un slip!

„Într-adevăr, nu ar ajuta prea mult în România să construieşti o casă în 2 săptămâni şi să iei autorizaţiile în 4 luni”

Ce te vezi facând peste 10 ani? Dar peste 20?

10 ani este prea mult timp, dar în următorii 5 ani voi fi concentrat pe a scala .lumen şi pe încă 2 direcţii majore. Una importantă este domeniul construcţiilor care este blocat în timp de sute de ani. Putem în ziua de astăzi matematic să construim un bloc cu 10 etaje, complet mobilat şi funcţional, în 2 săptămâni. La fel şi o casă... Într-adevăr, nu ar ajuta prea mult în România să construieşti o casă în două săptămâni şi să iei autorizaţiile în patru luni. A doua, în care activez zi de zi, este mobilitatea inteligentă. Trebuie să avansăm cu tehnologia încât să avem transport de oameni şi marfă nepoluant, sigur şi consumând cât mai puţine resurse. În 20 de ani sper să am mai multă energie şi ambiţie decât acum. Şi cel mai important, să nu mă opresc din a crea.