Românca ajunsă dramaturg apreciat pe Broadway, despre New York-ul în pandemie: „Stau pe Zoom câte 8-10 ore zilnic în cursuri şi discuţii cu studenţii“

Saviana Stănescu este stabilită la New York de aproape două decenii FOTO: Jody Christopherson

Saviana Stănescu, unul dintre cei mai apreciaţi dramaturgi români, stabilită de aproape două decenii în Statele Unite, vorbeşte despre atmosfera din New York, statul american cel mai afectat de coronavirus, şi despre cum i-a fost schimbată activitatea, mărturisind însă că a reuşit să se adapteze noii situaţii, nu doar în viaţa cotidiană, ci şi din punct de vedere artistic

Saviana Stănescu este unul dintre cei mai cunoscuţi şi valoroşi dramaturgi contemporani, piesele ei fiind premiate la New York şi jucate în lumea întreagă. Dintre acestea, amintim: „Numărătoarea inversă“, „Apocalipsa gonflabilă“, „I-Migrant in New York“, „Lenin’s Shoe“ şi „Aliens with Extraordinary Skills“. În ultimele luni, coronavirusul i-a dat toate planurile peste cap, însă scriitoarea s-a adaptat: a scris chiar şi o piesă scurtă, inspirată de situaţia creată de pandemie. Consideră că acesta este un moment bun de a descoperi noi forme de expresie şi de a explora spaţiile virtuale, însă speră ca întoarcerea pe scândură să fie cât mai curând.

SUA au cele mai multe cazuri de COVID-19 şi cele mai multe decese. Când v-aţi dat seama că pandemia e cu adevărat o problemă?

Foarte târziu am realizat ce se întâmplă. În martie, când teatrele încă erau deschise, am fost foarte ocupată cu varii proiecte. Am avut aşa-numita săptămână Field Studies la New York, în care îi ducem pe studenţii din ultimul an de la Teatru la diverse teatre, organizăm discuţii cu actori şi producători de Broadway, dramaturgi, agenţi, scenarişti şi regizori de prestigiu din New York şi Los Angeles, cu speranţa că îi vor ajuta să obţină un job după absolvire. Realitatea e că mulţi studenţi chiar primesc oferte la teatre sau găsesc agenţi interesaţi de ei după ce îi văd la showcase, când prezintă monologuri, cântece de musical şi scene scurte. Apoi, prin mica mea platformă Immigrant/ International Artists and Scholars in New York, eu chiar lucram la producerea unui alt showcase, programat pe 14 martie. Era vorba de monologurile unor femei imigrante. Când toate teatrele de pe Broadway s-au închis, pe 12 martie, a trebuit să amânăm evenimentul pentru luna mai – dacă o să putem să-l facem şi atunci. Practic, abia atunci am realizat ce se întâmplă. Eram comisionată să scriu o piesă pe tema inteligenţei artificiale. Urma să începem repetiţiile pe 8 aprilie şi să fie produsă la început de mai în Manhattan. S-a amânat pentru iulie. Mai aveam un spectacol-lectură pe 12 mai, a picat şi acest proiect. La Odeon, în Bucureşti, pe 15 martie trebuia să înceapă repetiţiile pentru piesa mea „Proiectul Revoluţia“. Regizorul Andrei Măjeri s-a apucat deja de treabă şi repetă pe Skype şi pe Zoom cu actorii Ioana Bugarin, Diana Gheorghian, Nicoleta Lefter, Alexandru Papadopol şi Andi Vasluianu. Nu ştim când va putea fi adus pe scenă, dar mă bucur că se lucrează la spectacol şi că Teatrul Odeon investeşte resurse în această piesă despre Revoluţia din 1989.

Ce restricţii au fost impuse la New York şi cum v-aţi adaptat?

Guvernatorul statului New York, Andrew Cuomo, e prezent zilnic la televizor, spunându-ne sincer ce se întâmplă. S-au închis şcolile, teatrele, restaurantele, toate businessurile neesenţiale. Au rămas deschise spitalele, farmaciile şi supermarketurile. Distanţa socială trebuie respectată, trebuie să stăm acasă, putem merge doar la cumpărături, la farmacie sau la doctor. Foarte multă lume n-a respectat distanţarea socială de la început. Chiar şi amici de-ai mei, oameni de teatru, mai ieşeau în grupuri sau ridiculizau măsurile. Încă nu se găsesc măşti şi asta mi se pare o mare problemă. Iniţial, ni s-a spus că nu ne trebuie măşti, că nu sunt utile decât pentru personalul medical. Apoi, ni s-a spus că ar fi bine să folosim măşti sau eşarfe de fiecare dată când ieşim afară. Foarte mulţi newyorkezi s-au refugiat la casele lor de vacanţă sau au închiriat case în regiunea Upstate New York, pentru a fi izolaţi şi pentru a avea o curte. Eu m-am mutat în Ithaca, un orăşel universitar din New York, unde predau la Facultatea Ithaca şi sunt artist invitat la Universitatea Cornell. Acum facem toate cursurile online. Mă bucur că m-am autoizolat la Ithaca. Sunt mult mai puţini oameni aici şi e mai uşor să respecţi distanţarea socială. N-am ieşit afară, dar am o terasă mare unde pot să mă mişc şi să iau aer.

„TOATĂ LUMEA VREA SĂ SE CONECTEZE“

Cât de mult vi s-a schimbat programul zilnic?

În primul rând, acum lucrez doar de acasă. E, de fapt, mai mult de lucru la cursurile online, pentru că acum toată lumea are timp şi vrea să se conecteze. De exemplu, stau pe Zoom câte opt-zece ore pe zi în cursuri, şedinţe cu profesorii, discuţii cu studenţii, lecturi de piese ale studenţilor. Abia am timp să mă gândesc la proiectele mele şi la sănătatea mea.

Cum v-aţi adaptat activitatea de dramaturg noului context?

Toate teatrele încearcă să se adapteze la spectacolele online. Am fost comisionată să scriu câteva monologuri şi piese scurte cu personaje care nu sunt în acelaşi spaţiu. Am scris deja o piesă scurtă care se petrece pe Zoom şi un monolog al unui personaj care se înregistrează video. Îmi place să mă adaptez la acest nou format. Ca dramaturg, e interesant să creez şi piese pentru spectacole online. Ne adaptăm la noi forme de expresie. Pe de altă parte, punctul forte al teatrului este tocmai a avea în acelaşi spaţiu actorii şi spectatorii. Comunicarea live e foarte importantă, chiar vitală. Sper că ne vom întoarce în spaţii teatrale materiale, însă fără a le ignora pe cele virtuale.

Vă gândiţi şi la un spectacol inspirat de atmosfera din această perioadă dificilă de la New York?

Abia aştept să scriu şi alte lucrări. Sunt sigură că voi lucra şi la o piesă lungă, la un moment dat. Deocamdată, încerc să scriu şi un episod-pilot de televiziune, căci a început să-mi placă să explorez posibilităţile dramatice ale ecranului. Însă cred că nu e cazul să ne forţăm să fim productivi în acest timp pandemic. Să respirăm, să mâncăm, să fim sănătoşi, să avem grijă unii de alţii – de la distanţă – şi să supravieţuim, asta contează cel mai mult acum.

Premiată la New York

Numele: Saviana Stănescu Condeescu

Data şi locul naşterii: 22 februarie 1967, Bucureşti

Studiile şi cariera:

 A absolvit Politehnica din Bucureşti şi a lucrat ca jurnalist la „Adevărul“.

Are un MA în Performance Studies şi MFA în Dramatic Writing, ambele la New York University

Are un doctorat în teatru la UNATC.

A publicat trei volume de versuri: „Amor pe Sârmă Ghimpată“ (1994), „Sfaturi pentru gospodine şi muze“ (1996) şi „Proscrisa – poem scenic“ (1997).

 În 2000, a primit premiul UNITER pentru cea mai bună piesă, pentru „Apocalipsa gonflabilă“.

 În 2007, a primit premiul New York Innovative Theatre Award for Outstanding Full-length Script, pentru piesa „Waxing West“.

Locuieşte în: New York, SUA.