Reputat etnograf: Dragobetele, scos de la naftalină de Valentine’s Day. „Ne-a ajutat să ne redescoperim“
0
Contrar unui clişeu vehiculat, Dragobetele autohton, supranumit “Sărbătoarea dragostei la români”, n-a fost pus în umbră de „Valentine’s Day”, ci a fost readus la lumină de acest import.
O spune renumitul cercetător ştiinţific Filofteia Pally, expert naţional în etnografie, care explică, pentru “Adevărul”, nu doar în ce constă valoarea şi frumuseţea acestei vechi tradiţii de la sate, ci şi cum a fost ea redescoperită după ce, ani la rând, fusese lăsată într-un con de umbră şi asociată doar cu împerecherea păsărilor.
Dragobete versus Valentine’s Day
24 februarie este data la care, de ceva vreme, ne aducem aminte că noi, românii, avem o sărbătoare populară dedicată dragostei - Dragobetele.
“Dragobetele este una dintre cele mai vechi sărbători ale românilor (sărbătoare precreştină), asociată în Calendarul Ortodox cu sărbătoarea „Aflării Capului Sfântului Ioan Botezătorul”. Mitologia noastră îl identifică pe Dragobete cu zeul tinereţii, al dragostei şi al veseliei. <Zburdalnicul> tânăr, considerat de unele legende fiu al Babei Dochia, era un bărbat fermecător, considerat protectorul tinereţii şi al iubirii”, explică Filofteia Pally.
Ca reper în calendarul trecerii la primăvară, Dragobetele este considerat ziua când se împerechează păsările, atât ale cerului, cât şi ale pământului, momentul în care natura începe să se regenereze şi în care relaţiile parteneriale debutează în viaţa socială.
“Cândva, în satul arhaic, în această zi, tinerii ieşeau la o pădure, în vecinătatea localităţii, pentru a culege primele flori care apăreau. Alaiul lor se desfăşura în veselie, între tinerii care schimbau priviri şi zâmbete complice. Era, deci, un moment crucial, căci felul în care se finaliza ziua avea consecinţe sociale importante. Începea <zburătăcirea>, fetele alergând la vale, către poiană, iar băieţii fugind după ele, cu speranţa că fecare o va prinde pe mândra cea aleasă. Importantă era nu doar prinderea, ci şi acceptul fetei de a se lăsa îmbrăţişată şi sărutată în faţa celorlalţi, ca semn al acceptării logodnei”, spune Filofteia Pally.
“Dintr-un moment care părea a fi de rău augur, ne redescoperim pe noi înşine şi valorile arhaice”
Seara, la petrecerea comunitară care se organiza în sat se anunţa logodna perechii respective. Desigur, acesta era doar un prim pas, căci fără acordul părinţilor logodna nu se putea finaliza.
Toate acestea se întâmplau departe de secolul pe care-l traversăm, iar tradiţia se estompase într-atât încât la importul Valentine’s Day de la 14 februarie, puţini mai ştiau că Dragobetele avea, cândva, asociat acest obicei.
“Cert este că acest obicei al logodnei tinerilor se stinsese în urmă cu mai bine de un secol şi probabil că aşa ar fi rămas dacă nu ar fi apărut, cu mare putere de penetrare, obiceiul „Valentine’s Day”. Un obicei de import pe care foarte mulţi, chiar şi dintre colegii mei, îl condamnau ca un import nereprezentativ pentru cultura românească a generat, în mod absolut paradoxal, o adevărată explozie de bucurie a adoptării celei mai vechi sărbători precreştine, sărbătoarea Dragobetelui. Şi iată că, dintr-un moment care părea a fi de rău augur pentru cultura românească, ne redescoperim pe noi înşine şi valorile arhaice pe care le readucem în actualitate şi le transmitem în memoria comunitară către noile generaţii”, mai spune cercetătorul.
Filofteya Pally mărturiseşte că în cei 15 ani de cercetări etnografice, din cei peste 35 de ani de etnografie, nu găsise, până la acest import, o asociere directă a Dragobetelui cu ceea ce reprezentase sărbătoarea în veacul precedent.
Filofteia Pally - cercetător ştiinţific, expert naţional în etnografie Foto: arhivă personală
"Sigur, nici eu nu am fost o adeptă a acestor adopţii, dar am văzut, din perspectivă sociologică, cât de benefic a fost rolul lui Valentine’s Day asupra regenerării Dragobetelui – care dispăruse realmente inclusiv din tradiţiile săteşti. În oraş nici atât nu se ştia despre el... Noi, etnografii, care bătuserăm la pas satele, nu găsiserăm, ani la rând, nicio asociere cu dragostea, ci doar cu împerecheatul păsărilor.
Eu nu am întâlnit pe niciunde vorbindu-se despre Dragobete ca despre o sărbătoare a tinereţii, ci ca despre o sărbătoare a păsărilor: logodna păsărilor.
Filofteia Pally mărturiseşte că în momentul în care s-a redeschis portiţa aceasta, prin apariţia şi adoptarea Valentine’s Day, şi a început să revină asupra cercetării, căutându-i pe vârstnicii de la sate şi încercând să afle de la ei detalii cu privire la acest aspect, a rămas uimită.
"Am aflat că, într-adevăr, de demult, pe vremea bunicilor lor, exista acest obicei al primăverii, când începeau iubirile în sat şi când se pregăteau logodnele", încheie specialista în etnografie.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Două variante de traseu agreate pentru secţiunea Piteşti-Mioveni a drumului expres Piteşti-Braşov
Se încarcă comentariile...
