Răzvan Andreiana, „cocoşul de aur” argeşean
0
Tânărul pugilist este campion european şi vicecampion mondial , la categoria „cocoş”, ratând finala pentru titlul mondial de anul trecut după ce un un adversar i-a rupt dinţii în ring.
Nimeni şi nimic nu-l pot ţine departe de ringul de box. În decursul unui an, îndură cu stoicism regimul de cazarnă din cantonamente, iar în ring principalele sale arme sunt tenacitatea şi dârzenia.
Colegii de la lotul naţional îl alintă cu numele „Crinache”, pentru că seamănă fizic cu fostul campion mondial piteştean la box Crinu Olteanu.
Ca stil de luptă aduce aminte de „Moşul” Leonard Doroftei, care se ducea tăvălug peste adversari în ring şi dăpdea din braţe pînă la epuizare.
A ajuns în ring din cauza unui coleg bătăuş
Răzvan Andreiana este cel mai valoros sportiv pe care boxul argeşean l-a dat după campionul mondial de la Houston- 1999, Crinu Oltenau. De box, tânărul sportiv născut în Mioveni s-a apucat după ce a încasat-o la şcoală de la un alt elev mai mare.
Ştia că fratele dirigintei sale este antrenor de box şi a rugat-o să-l ducă la sala de antrenemente pentru a învăţa să se apere de bătăuşii de la şcoală.
„ Aşa l-am cunoscut pe maestrul Ioniţă Mărăşescu, care îmi este ca un tată. Eram în clasa a VI-a când am început să practic boxul. M-a durut foarte tare că acel elev mai mare de şcoală m-a bătut sub ochii colegilor mei de clasă. Eu sunt foarte ambiţios şi am vrut să învăţ să mă apăr de bătăuşi”, povesteşte Răzvan Andreiana.
Calităţile native, dar mai ales perseverenţa la antrenemente l-au adus într-un timp foarte scurt pe podiumul marilor competiţiii de box. După primele cinci luni de box, în 2003 a obţinut medalia de aur la Campionatul Naţional de copii de la Alba Iulia.
De atunci, nu a mai coborât de pe podium. Din 2005 şi până în prezent este campionul absolut al României la categoriei „cocoş”, iar în urmă cu un an şi jumătate a fost racolat de la Dacia Mioveni de Dinamo Bucureşti.
# Campion european în Ungaria
Răzvan nu a uitat de unde a plecat, însă. Ţine în permenenţă legătura cu primul său antrenor, Ioniţă Mărăşescu, sub comanda căruia a ajuns cel mai bun pugilist din Europa, la categoria 54 de kg.
Se întâmpla în 2007, în Ungaria, la Balaton, cînd Răzvan Andreiana a obţinut aurul la Campionatul European, fiind pregătit în cârje de antrenorul său. Cu puţin timp înainte de startyul întercerii continentale, antrenroul Ioniţă Mărăşescu a suferit un accident la locul de muncă în urmă căruia a rămas cu un handicap fizic permanent.
„ Vorbesc tot timpul cu maestrul. Este omul care a făcut foarte multe sacrificii pentru mine şi îi voi fii recunoscător toată viaţa”. În palmeresul „cocoşului de aur” mai figurează un ntitlul de vicecampion mondial, în Mexic, anul trecut, şi titlul de campion la Jocurile Francofone din acest an. La Mondialele din Mexic a tărit cele mai urâte momente din cariera sa.
În Mexic a pierdut doi dinţi pe ring
Adversarii l-au ciuruit, pur şi simplu, astfel că a pierdut finala prin neprezentare, fiind oprit de medicii să urce în ring.
„În Mexic am trăit clipe cumplite. În primul meci, adversarul m-a lovit cu capul în naş şi m-a năucit pentru câteva secunde. Apoi, un ecuadorian mi-a rupt o coastă, iar în semifinală am încasat un pumn de la un mexican de am rămas fără doi dinţi. Am câştigat meciul, dar eram franjuri. Medicii nu m-au lăsat să urc în ring şi am pierdut finala prin neprezentare”, spune Răzvan despre cel mai greu moment din cariera sa.
Niciodată nu s-a gândit să renunţe la box, chiar dacă sacrifiicile au fost destul de mari. Acum, visul său este să-şi apere titlul de campion european anul viitor, la Moscova, după care va încerca să dea lovitura decisivă la Jocurile Olimpice din 2010.
„Vreau să iau medalie la Olimpiadă. Ştiu că va fi foarte greu, dar dacă mă voi pregăti aşa cum trebuie sunt sigur că voi reuşi să-mi îndeplinesc acest vis”, conchide boxerul argeşean. În paralel cu boxul, Răzvan Andreiana urmează cursurile Facultăţii de Drept din cadrul Universităţii Constantin Brâncoveanu din Piteşti şi speră ca atunci când se va lăsa de box să lucreze în Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Întrebări şi răspunsuri
Cum decurge o zi obişnuită din viaţa ta?
Dimineaţa merg la antrenament, apoi stau pe internet, merg la facultate, iar seara, de obicei, ies cu băieţii la biliarg. Niciodată însă nu ajung acasă mai târziu de ora 22.30. Este un pragram pe care mi l-am impus eu. Nu pierd nopţile prin baruri sau cluburi pentur că ştiu că asta îmi va dăuna pe ringul de box.
Cum reacţionezi dacă esti dezavantajat în ring de arbitri?
S-a întâmplat de multe ori ca arbitri să greşească în defavoarea mea. Cel mai mult m-a durut când am fost furat pe faţă de arbitri, la Mondiale, într-un meci cu un cubanez. Orice decizie incorectă a arbitrilor m-a încrîncenat şi mai tare. Mă ambiţionez, intru în ring şi muncesc şi mai mult la antrenamente. La un moment dat, sigur nu o să mai poată nimeni să-mi fure munca.
Ce-i place
„ Imi place să joc fotbal. De altfel, înainte de a mă apuca de box, am jucat fotbal la o grupă de copii şi juniori d ela clublul Dacia Mioveni. Totodată, când sunt încărcat emoţional înaintea unei competiţii, îmi place să mă plimb de unul singur pe străzi. Asta mă relazează foarte mult”, subliniază boxerul argeşean
Ce nu-i place
"Nu-mi place aglomeraţia. Din păcate, de un an şi jumătate de când m-am mutat în Bucureşti, la Dinamo, numai de asta am parte. Mă sufoc, mă simţ înghesuit, şi asta mă irită la culme”, afirmă Răzvan Andreiana.
Se încarcă comentariile...
