Răpirea moaştelor Sf. Dimitrie cel Nou. ÎPS Calinic arată de unde a apărut legenda care spune că au devenit atât de grele, încât n-au putut fi trecute Dunărea
0Sărbătorit la 27 octombrie, Sf. Dimitrie Basarabov sau Sf. Dimitrie cel Nou, cum mai este numit pentru a se deosebi de Sf. Mare Mucenic Dimitrie Izvorâtorul de Mir, prăznuit cu o zi în urmă, are o istorie tulburătoare. Moaştele lui au fost furate în 1918 iar în jurul acestui episod a apărut şi o legendă.
Se întâmpla pe 17 februarie 1918. În textul despre viaţa Sfântului Dimitrie Basarabov, consfinţit oficial de Biserica Ortodoxă Română, se spune că în timpul ocupaţiei germane din primul război mondial, câţiva bulgari cu o maşină au furat moaştele Sfântului Dimitrie din catedrala Mitropoliei din Bucureşti, cu scopul să le ducă peste Dunăre, în ţara lor, dar că "sfântul n-a voit să părăsească România. De aceea, toată noaptea bulgarii, prin minune, au înconjurat străzile capitalei, dar n-au nimerit şoseaua care duce la Giurgiu, ca să treacă Dunărea".
"Automobilul răpitorilor s-a defectat"
Potrivit aceluiaşi text, dimineaţă au fost prinşi, iar sfintele moaşte au fost readuse în catedrală.
„Episodul acesta a tulburat mult populaţia Bucureştiului şi ecoul lui s-a transmis din generaţie în generaţie. S-a născut o adevărată legendă, potrivit căreia, la Giurgiu, moaştele Sfântului Dimitrie au devenit atât de grele încât nu puteau fi trecute peste Dunăre. Aşa cum vom vedea, pentru că în orice legendă este şi un crâmpei de adevăr, automobilul răpitorilor s-a defectat, însă lucrul acesta s-a întâmplat la Călugăreni, unde, întrucât maşina se stricase, s-a recurs la o căruţă. A apărut, prin publicarea memoriilor lui Al. Tzigara Samurcaş, în anii din urmă, unul din cele mai demne izvoare privind încercarea de răpire a moaştelor Sfântului Dimitrie Basarabov, petrecută în ziua de 17 februarie 1918”, explică ÎPS Calinic, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului, pe pagina Eparhiei Argeşului şi Muscelului într-o postare dedicată sfântului prăznuit astăzi.
"Se constată că întreaga înscenare a fost orânduită de însuşi Tantiloff"
Tzigara Samurcaş era Prefect al Poliţiei Capitalei în timpul ocupaţiei germane (1916-1918), şi a avut în mână, după cum însuşi a mărturisit în scrierile sale, dosarul tentativei pomenite.
„Nimic nu-l recomanda pe domnul Tzigara Samurcaş, profesor de istoria artei, bibliotecar şi secretar particular al Reginei Elisabeta, dregătoriei de şef al Poliţiei, decât cunoaşterea impecabilă a limbii germane şi studiile făcute la Berlin. Acestor calităţi li s-ar putea adăuga tactul şi spiritul diplomatic. A fost, de altfel, ghidul Kaiserului Wilhelm al II-lea al Germaniei, care pe 20 septembrie 1917 a vizitat Curtea de Argeş, unde, între altele, ne spune memorialistul: <<La Biserica Domnească împăratul a admirat frescele cele vechi, deschizând iar discuţia asupra artei bizantine şi a celei din Ravenna, Monreale, care ne erau cunoscute amândurora>>. În seara aceleiaşi zile, Al. Tzigara Samurcaş s-a numărat printre puţinele persoane care au luat masa cu Kaiserul, masă servită în sala de aşteptare a gării din Curtea de Argeş... Poate că voi reveni asupra vizitei imperiale la Curtea de Argeş, asupra căreia se opreşte şi Alexandru Marghiloman într-ale sale note politice.
Deocamdată, ne reîntoarcem la dosarul amintit şi dăm cuvântul memorialistului: <<Din cele 40 de file (ale dosarului, n. n.) – spune autorul – îngrijit şnuruite, ale proceselor verbale voi spicui unele date nu lipsite de interes... Se constată că întreaga înscenare a fost orânduită de însuşi Tantiloff, reprezentantul şef al bulgarilor din România, din care cauză Mackensen s-a văzut obligat a purcede cu atâta prudenţă la măsurile de luat>>”, mai arată ÎPS Calinic.
Dintr-o depoziţie a lui Petre Ciorăneanu, fost prefect de Prahova, prefect al Poliţiei Capitalei sub ocupaţia germană din vremea Primului Război Mondial şi fost director al ziarului Dreptatea, depoziţie citată de ÎPS calinic aflăm că "o mai veche cerere a bulgarilor de a li se restitui moaştele Sfântului despre care au susţinut că ar fi de origine bulgară (n.r. după cum se spune în viaţa sfântului, consfinţită oficial de BOR, moaştele ar fi fost aduse în Valahia, cu aproape două secole înainte din satul Basaravbov, care este numele unei localităţi aflate la sud de Dunăre), a fost respinsă de mareşalul Mackensen".
Planul răpirii fusese demult pus la cale
Se istoriseşte că, pe la ora trei dimineaţa, sergentul de pază de la Mitropolie a fost ademenit de un soldat bulgar să-i arate drumul spre un lazaret din împrejurime.
"Sub ameninţarea cu arma, sergentul a fost reţinut departe de postul său, pe când alţi vreo zece soldaţi bulgari coborau cu un fel de ladă, pe care o aşezară în automobilul ce porni îndată. Întorcându-se la postul său, sergentul constată că uşa Mitropoliei fusese forţată şi că sicriul de argint cu moaştele Sfântului dispăruseră. Anunţând pe călugări, aceştia traseră clopotul cel mare al Mitropoliei, fără însă a fi produs vreun efect asupra populaţiei adormite (...) Din spusele sergentului Belomovoschi, conducătorul de automobil, aflăm că planul răpirii era demult conceput, că vehiculul s-a defectat la 2 km înainte de Călugăreni, de unde a fost adus de o căruţă trasă de boi. De un interes deosebit este declaraţia lui Alexandru Plopşoreanu, fost comisar în Poliţia română, care, întâlnind pe sergentul Belomovoschi la restaurantul Mercur, a aflat de la acesta, bine dispus prin băutură, întreaga desfăşurare a răpirii moaştelor
.
Chemat de generalul Tantiloff, Belomovoschi a fost întrebat dacă se însărcinează cu răpirea Sfântului Dimitrie, ordonată de Guvernul de la Sofia. Primind, i s-a asigurat, în caz de reuşită, ridicarea la rang de locotenent şi un premiu de 20.000 lei. Belomovoschi a propus ca sergentul de pază de la Mitropolie să fie asasinat, la care Tantiloff s-a opus. În caz de descoperire, Belomovoschi va fi de formă numai pedepsit de către bulgari, care îl vor elibera”, mai spune ÎPS Calinic.
Potrivit sursei citate, dosarul se încheie cu un raport al generalului Koch, din 20 februarie 1918.
„Se încheie dosarul, arătându-se readucerea la Bucureşti a moaştelor la ora 05.50 pe şoseaua de la Giurgiu, unde autorităţile române le-au luat în primire şi le-au predat preoţilor care, într-un automobil al poliţiei, le-au adus la Mitropolie, însoţite de o mare mulţime. Poate merită să adăugăm, în încheiere, că moaştele Sfântului Cuvios Dimitrie cel Nou din Basarabi, au fost aşezate în Catedrala mitropolitană – azi Patriarhală – din Bucureşti, în anul 1774”, încheie ÎPS Calinic Argeşeanul, arhiepiscop al Argeşului şi Muscelului (foto).
Se încarcă comentariile...
