Povestea fabuloasă a lui Ion D. Isac, scriitorul primei cărţi româneşti despre Primul Război Mondial. A scăpat pe front din 98 de atacuri

În 1933, la Bucureşti apărea prima carte despre Primul Război Mondial. Autorul ei, căpitanul în rezervă Ion D. Isac, a avut o viaţă demnă de un roman. A ridicat trei şcoli, a scăpat din 98 de atacuri în război, a fost deputat şi vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor, coleg cu Mihail Sadoveanu şi a lucrat la Canal şapte luni. Povestea lui ne-a fost istorisită de către fiul său, Ilarie Isac.

La 84 de ani, Ilarie Isac este foarte activ, are o memorie formidabilă şi este la rândul său o personalitate, ca şi tatăl său. Unul dintre cei mai reputaţi specialişti în horticultură din ţara noastră, Ilarie Isac este cel care a creat Simfonia Lalelelor eveniment organizat la Piteşti, cea mai mare expoziţie florală din România.

Ilarie Isac ne-a întâmpinat în apartamentul său din centrul Piteştiului, unde locuieşte de mai multe decenii. Pe masa din sufragerie sunt mai multe copii după cartea scrisă în 1933 de către tatăl său, precum şi numeroase documente privind cariera lui Ion D. Isac. Şi tot pe masă, ne atrage atenţia şi un exemplar al cărţii scrise de Ilarie Isac şi Nicolae Dobrovie în 2011, carte intitulată „Tribun al Gorjului. Ion D. Isac şi urmaşii tăi“. Un volum dedicat tatălui său ce scoate la iveală multe date neştiute.

Ion D. Isac s-a născut în 1893 în satul Cerăt din comuna gorjeană Pojogeni, într-o familie de ţărani săraci. „Satul în care s-a născut tatăl meu era unul foarte sărac şi lipsit de multe, ceea ce i-a trezit încă de mic dorinţa de a se ridica din nevoi. În clasele primare, tatăl meu mergea în fiecare zi şase kilometri pe jos până la şcoala din comuna Pojogeni. Şi s-a gândit că cel mai sigur mod de a se ridica din sărăcie era acela de a deveni învăţător“, spune Ilarie Isac. Drept urmare, Ion D. Isac a urmat Şcoala de Învăţători Săteşti din Craiova şi a devenit învăţător. A făcut şi armata în acelaşi timp, obţinând iniţial gradul de sergent şi ulterior pe cel de sublocotenent.

„Ca învăţător, tatăl meu a fost repartizat iniţial în alt sat, însă a insistat să fie numit în satul său. I s-a creat un post, dar problema era că acolo nu exista o şcoală. Aşa că tatăl meu a înfiinţat în 1914 o şcoală într-o casă părăsită, pe care a mobilat-o cu 5 bănci luate de la o şcoală dintr-o localitate învecinată, o masă, un scaun şi o tablă de scris“, ne precizează Ilarie Isac.

Însă bucuria înfiinţării unei şcoli nu a durat mult, deoarece a izbucnit Primul Război Mondial, iar Ion D. Isac a plecat pe front. Şi, pe tot parcursul luptelor, şi-a notat în caietul de campanie acţiunile militare importante la care a participat, surprinzând atmosfera de pe front, descriind acţiuni de luptă, portrete de luptători, stările de spirit, ca şi tristeţile şi nostalgiile contemporanilor săi. Pentru faptele sale de vitejie, Ion D. Isac, care a scăpat cu viaţă din 98 de atacuri la care a participat, a fost răsplătit cu numeroase medalii şi decoraţii, inclusiv „Steaua României“ şi „Coroana României“.

AUTORUL A CUNOSCUT-O PE ECATERINA TEODOROIU

În 1933, Ion D. Isac, ajuns între timp deputat (fusese ales în 1928), a publicat o carte bazată pe însemnările sale din timpul războiului, carte intitulată „Zile de zbucium şi de glorie“. Cartea, apărută în Bucureşti, a fost prima despre Primul Război Mondial. Iată ce spunea despre volum generalul Ion I. Anas-

tasiu în 1933, la data apariţiei: „E cea dintâi carte asupra războiului nostru, în care în chip aşa de real sunt zugrăvite atâtea lupte pe atâtea pânze de vitejie care cu adevărat cinstesc jertfa închinată Patriei“. Cele mai frumoase cuvinte despre cartea lui Ion D. Isac au venit de la marele istoric Nicolae Iorga, care a spus după ce a citit volumul: „E aici adevăr, duioşie şi talent“.

Ion D. Isac a cunoscut-o pe front pe eroina Ecaterina Teodoroiu. Iată ce scria în cartea publicată în 1933 despre ea: „A sosit în rândul luptătorilor la 1 noiembrie 1916. Un suflet de înviorare sfântă trece prin sufletul soldaţilor privind-o. La Dăneşti, în linia I-a, cu lopata Linemann, îşi face mască individuală, se aşează în ea... O noapte întreagă stă de veghe, neaţipind o clipă măcar; ba dimpotrivă, îndeamnă pe soldaţi să se odihnească, că are ea grije“.

„BAVAREZII TAIE PORCI ŞI BEAU ŢUICĂ“

La un moment dat, locotenentul Ion D. Isac descrie şi cum s-au comportat soldaţii germani după ce pe 13 octombrie 1916 au ocupat mai multe sate din apropiere de Târgu Jiu: „Bătrânii, femeile şi copiii, înspăimântaţi de proiectilele de tun, care dărâmă multe case, de gloanţele mitralierelor, care sparg geamurile şi străbat pereţii, buimăciţi, iau ce brumă pot, din avutul lor şi apucă calea pribegiei. Flămânzi, bavarezii taie porci, păsări şi, plini de bucuria victoriei, beau ţuică şi vin până la beţie. Reînviază timpurile năvălirilor barbare, trăite de strămoşi“.

Locotenentul Ion D. Isac, la comanda companiei a 6-a, a luptat cu bravură în sectorul Muncelului în vara lui 1917. „Chiar în situaţia dramatică, când presiunea duşmanului asupra batalionului 2 crescuse considerabil şi când aproape întreg efectivul companiei sale pierise în tranşeele de pe linia I, în spaţiul dintre dealul Marcului şi cota 461, tatăl meu a rămas singurul luptător ce alerga de la un flanc la altul, trăgând focuri de carabină ca din mai multe guri de foc, lăsând impresia inamicului că se află într-un singur sector bine apărat şi că orice încercare de străpungere era zadarnică“, ne mai spune Ilarie Isac.

După război, Ion D. Isac, avansat la gradul de căpitan, a revenit pe meleagurile natale. Şi, după cum spune Ilarie Isac, „în 1920 tatăl meu a înfiinţat o şcoală primară, iar în 1924 creează o şcoală de meserii ce în câţiva ani va deveni gimnaziu industrial. Tatăl meu a contribuit cu o parte din banii săi la ridicarea acestor trei şcoli. Legat de şcoala de meserii, aş vrea să subliniez un detaliu important: vindeau tot ce produceau şi se întreţineau din încasări“.

UN DEPUTAT INCISIV

În 1928, Ion D. Isac a fost ales ca deputat în Parlament, unde va rămâne până în 1937. A fost coleg şi apropiat de mari personalităţi ale vremii, precum Constantin Argetoianu, Ion Cantacuzino, Gheorghe Tătărescu, Nicolae Iorga şi Mihail Sadoveanu. În timpul alegerilor din 1933, Ion D. Isac a fost închis câteva săptămâni deoarece s-a considerat că manifestul său electoral «aţâţă la lupta de clasă ».

Multe dintre discursurile şi articolele lui Ion D. Isac sunt extrem de actuale şi acum. De pildă, într-un articol publicat în 1928 într-o revistă din Târgu Jiu, Ion D. Isac spunea : „Este trist că lucrurile merg rău. Numărul fraudelor din averea ţării ori din instituţiile ţării te înspăimântă. Sărăcia întinde stăpânire tot mai mult în gospodăria noastră; duhul ei întunecos coboară şi în suflete. Model de hoţi ajunşi bine, de oameni lipsiţi de caracter puşi în situaţii de linguşitori şi laşi, materialiceşte pricopsiţi, găseşti la fiecare pas“.

Într-o şedinţă a Parlamentului din 1 iulie 1931, Ion D. Isac a avut un discurs extrem de acid şi pertinent la adresa clasei politice, iar cuvintele sale de atunci sunt şi acum extrem de actuale. Iată ce a spus Ion D. Isac la acea şedinţă: „Distrugeţi politicianismul şi lucrurile în ţara românească se vor îndrepta. Partidele politice, ca să fie de folos statului, să îşi facă primenirea morală cu orice sacrificii de moment, să se cureţe de oamenii de afaceri, de elementele dizolvante cari activează prin intrigă şi ură pentru destrămare, să facă acţiune constructivă de luminare a cetăţeanului pentru ţelurile ce au. Prin modul în care partidele politice au activat până acum prin campanii de defăimare reciprocă, a făcut să se acrediteze în opinia publică că ele sunt simple bande organizate să exploateze în folosul lor veniturile statului“.

Cum a trăit Ion D. Isac momentul abdicării regelui Mihai I

În 1946, Ion D. Isac a fost ales vicepreşedinte al Adunării Deputaţilor, preşedinte fiind ales scriitorul Mihail Sadoveanu. Ilarie Isac (foto) îşi aminteşte şi de momentul loviturii de stat de la 30 decembrie 1947, prin care Regele Mihai a fost forţat să abdice: „Pe 30 decembrie 1947 eram în vacanţă la Gorj. Am auzit la radio că regele a abdicat şi i-am spus tatălui meu. Tata era în vacanţa parlamentară. Ţin minte că a mers 4 km până la Cărbuneşti ca să găsească un telefon şi să îl sune pe Sadoveanu şi să îi comunice vestea. Sadoveanu i-a spus tatălui meu să stea deoparte. Iar tata nu a fost la acea pretinsă şedinţă a Parlamentului, care a aprobat abdicarea şi schimbarea formei de guvernământ. Acea şedinţă a durat 45 de minute şi a fost ilegală, pentru că nu a avut cvorum şi nu a respectat prevederile constituţionale“.  Pentru că fusese un mare susţinător al PNŢ, Ion D. Isac a fost trimis de comunişti în 1952 să muncească la Canal. A stat acolo şapte luni în condiţii crâncene. În martie 1962, Ion D. Isac s-a stins din viaţă.