Povestea scriitorului închis pentru scrierile sale şi ajuns deputat în timpul lui Cuza

Povestea scriitorului închis pentru
scrierile sale şi ajuns deputat în timpul lui Cuza

Constantin D. Aricescu a fost închis câteva luni FOTO: wikipedia.org

Un apreciat istoric, scriitor, publicist şi om politic, Constantin D. Aricescu a avut o carieră demnă de un roman. L-a avut mentor pe Ion Heliade-Rădulescu, a fost revoluţionar paşoptist, a fost închis pentru scrierile sale şi a ajuns deputat în timpul domniei lui Alexandru Ioan Cuza

Constantin D. Aricescu s-a născut pe 18 martie 1823 la Câmpulung Muscel şi s-a stins din viaţă pe 18 februarie 1886 la Bucureşti. A urmat cursurile şcolii naţionale din Câmpulung şi apoi pe cele ale Colegiului Sf. Sava din Bucureşti între anii 1837-1844. A fost printre altele inginer de poduri şi şosele, copist la Ministerul de Finanţe, director al Arhivelor Statului, în perioada 1869-1876, revizor şcolar (1877-1879), director al Domeniilor Statului şi al Tipografiei (Imprimeriile Statului), avocat, redactor şi administrator al ziarelor „Român”, „Pressa” şi „Buciumul”, colaborator al mai multor publicaţii cum ar fi „Reforma”, „Naţionalul”, „Trompeta Carpaţilor” sau „Foaie pentru minte, inimă şi literatură”, director al internatului Matei Basarab din Câmpulung.

Încurajat de Ion Heliade-Rădulescu, cel care a fost mentorul său generos, C.D. Aricescu a publicat, în chiar anul debutului în presă, şi primul volum de versuri – Câteva ore de colegiu (1846)

După cum spune profesorul de istorie Alexandru Vasilescu, ”Constantin Aricescu activează a fost revoluţionar paşoptist şi a fost închis de două ori pentru scrierile sale, în 1850 la Snagov şi în 1863 la Văcăreşti. În 1850 a aflat de existenţa unui imn slugarnic la adresa ruşilor, în speţă al generalului Duhamel şi, fiind foarte revoltat, a scris rapid un contra-imn manifest, intitulat, sugestiv, „Blestemul României contra apăsătorilor ei”. Pentru răspândirea şi intenţia de a-l publica, a fost condamnat şi închis la Snagov în ianuarie-decembrie 1850”.

În timpul domniei lui Cuza, C.D. Aricescu a ajuns deputat şi susţinător fervent al politicii reformatoare a lui Cuza. C.D. Aricescu este autor al unor piese de teatru cu caracter satiric, patriotic, educativ, cele mai multe reprezentate la teatrul pe care l-a fondat la Câmpulung Muscel (1846) dar şi în alte oraşe, precum şi la Teatrul Naţional din Bucureşti. Ca istoric, a elaborat prima monografie a oraşului său natal, Istoria Câmpulungului, prima reşedinţă a României (1855-1856). A publicat într-un volum mai multe documente referitoare la revoluţionarii paşoptişti: Capii revoluţiunii de la 1848, judecaţi prin propriile acte (1866), Istoria revoluţiunii de la 1821 (1874), prima monografie a mişcării de la 1821, în care un rol important îi este rezervat iniţiatorului Tudor Vladimirescu, Corespondenţa secretă şi acte inedite ale capilor revoluţiunii de la 1848, în trei volume (1873-1874).

Mai trebuie spus că în curtea Bisericii Miresei din Câmpulung Muscel sunt mai multe monumente funerare între care şi monumentul lui Constantin D. Aricescu, monument făcut din piatră de Albeşti, iar deasupra având bustul de marmură. Pe monument este scrisă următoarea inscripţie: „Aci repauzează pentru eternitate, după a sa dorinţă, Constantin D. Aricescu, născut în anul 1823 martie 18 şi mort la anul 1886 februarie 18”.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: