Povestea inedită a celui mai iubit librar din Câmpulung Muscel

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Gheorghe Gh. Vlădescu a condus zeci de ani o librărie şi o tipografie FOTO: Jurnalul de Argeş
Gheorghe Gh. Vlădescu a condus zeci de ani o librărie şi o tipografie FOTO: Jurnalul de Argeş

Fiu al patronului celei mai mari tipografii din Câmpulung Muscel, Gheorghe Gh. Vlădescu a fost cel mai iubit librar din oraş şi s-a remarcat şi prin faptele sale de vitejie în Primul Război Mondial. Care este povestea sa, aflaţi din materialul de mai jos.

Născut în 1898 la Câmpulung Muscel, Gheorghe Gh. Vlădescu a avut de mic o propensiune pentru cultură şi literatură, asta şi deoarece tatăl său era patronul celei mai mari tipografii din oraş. Gheorghe Gh. Vlădescu şi-a cultivat pasiunea pentru lectură şi la Gimnaziul «Dinicu Golescu» din Câmpulung şi apoi la Liceul «Gh. Lazăr» din Bucureşti. În 1916 s-a înrolat ca voluntar în Primul Război Mondial, remarcându-se prin faptele sale de vitejie. După încheierea războiului, s-a înscris la Facultatea de Drept din Bucureşti, pe care nu a terminat-o deoarece în 1922 tatăl său l-a luat ca asociat la conducerea tipografiei.

În 1977, doctorul Dumitru Baciu a finalizat volumul «Oameni, caractere, pasiuni», consacrându-i un capitol întreg lui Gheorghe Gh. Vlădescu. Lucrarea nu a văzut lumina tiparului, manuscrisul fiind donat profesorului Adrian Săvoiu.

"Volumul n-a putut să apară întrucât n-a primit aviz favorabil din partea editurii şi a rămas până astăzi în manuscris. O rememorare pe care Dumitru Baciu a scris-o pentru acest proiect, priveşte figura librarului şi tipografului Gheorghe Gh. Vlădescu (1898-1971) din Câmpulung. Dumitru Baciu l-a cunoscut pe „nenea Gică” în librăria „Vlădescu” şi imaginea luminoasă a acestui om devotat meseriei sale a păstrat-o permanent în suflet", precizează profesorul Adrian Săvoiu în lucrarea "Librarul şi tipograful Gică Vlădescu".

După cum spune Dumitru Baciu legat de Gheorghe Gh. Vlădescu, ”când tatăl său se hotărăşte să deschidă o librărie, Gică Vlădescu devine principalul ei animator, iar când în 1941 tatăl a decedat, fiului îi revine sarcina să se ocupe şi de tipografie. Iată, în câteva rânduri, biografia omului pe care-l cunoscusem în faţa rafturilor de cărţi din librărie, biografie oarecum banală şi lipsită de un conţinut special dacă ar fi putut fi despărţită de imaginea sufletească, ce dădea adevărata caracteristică a personalităţii sale şi a farmecului său exercitat asupra prietenilor şi cunoscuţilor. În persoana modestă a librarului Vlădescu se ascundea o fiinţă cu totul deosebită de restul confraţilor de breaslă. Înzestrat cu o inteligenţă ascuţită, cu un fin spirit de observaţie şi cu o memorie puţin obişnuită, nenea Gică era un adevărat om de cultură. Citea foarte mult şi reţinea la fel de mult. Bagajul lecturilor sale era foarte bogat şi variat, de la operele clasicilor greci la lirica lui Rabindranath Tagore. Ştia să aprecieze subtilitatea şi originalitatea poeziei lui Tudor Arghezi, sensibilitatea versurilor lui Dimitrie Anghel, umorul nesecat al lui George Topîrceanu, al cărui mare admirator era, ca şi adâncimea liricii lui Ion Barbu”.

"Evocarea Un prieten al cărţii şi al copiilor: librarul şi tipograful Gică Vlădescu, este unul dintre cele 30 de capitole ale volumului Oameni, caractere, pasiuni, finalizat de Dumitru Baciu în anul 1977. Manuscrisul mi-a fost donat de autor şi se află în arhiva personală", mai precizează profesorul Adrian Săvoiu.

Dumitru Baciu arată în cartea sa şi cât de iubit era librarul din Câmpulung Muscel: ”Printr-o vorbă de duh, printr-o anecdotă debitată cu talent, ştia să întreţină în jurul său o atmosferă de voie bună, să descreţească frunţile cele mai întunecate, astfel încât nenea Gică era o fântână nesecată de glume, zicale, poante pline de tâlc, spuse cu vervă şi haz, plasate la locul şi momentul potrivit.

Iată ce mai precizează profesorul Adrian Săvoiu în lucrarea "Librarul şi tipograful Gică Vlădescu": "Sinceritatea şi jovialitatea sa, spiritul său boem, care accepta viaţa sub toate formele, iubind pe oameni şi cu bune şi cu rele, îl făcuseră să câştige simpatiile tuturor. Prietenos cu toată lumea, era deosebit de iubit de copiii de toate vârstele, de la puştii de o şchioapă – care-l primeau cu strigăte de bucurie: «Vine, vine nenea Gică!», fiindcă era prietenul lor de joacă – până la cei mai mari, aflaţi în pragul adolescenţei, cărora le povestea snoave şi istorii din tinereţea sa. Mereu tânăr sufleteşte, ştia să se apropie de ei, să le acorde atenţie ca şi oamenilor mari, să devină prietenul şi confidentul lor. Erau de neuitat discuţiile pe care le iniţia, plecând de la o glumă, de la o vorbă oarecare şi continuând printr-o incursiune în opera unor scriitori cunoscuţi”."

Gheorghe Gh. Vlădescu s-a stins din viaţă în 1971.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite