Povestea impresionantă a lui Pârvu Mutu, cel mai respectat pictor de biserici din istoria României

Povestea impresionantă a lui Pârvu Mutu, cel mai respectat pictor de biserici din istoria României

Pârvu Mutu şi-a făcut ucenicia timp de şase ani la un faimos zugrav rus FOTO: romaniamama.ro

Născut în 1659 la Câmpulung Muscel, Pârvu Mutu, supranumit şi Zugravul, a fost cel mai faimos pictor de biserici din România. Şi-a făcut ucenicia timp de şase ani în Bucovina la un vestit zugrav rus şi a pictat biserici şi mănăstiri pentru familiile Cantacuzino şi Brâncoveanu.

Ştiri pe aceeaşi temă

În decoraţia picturală a lăcaşurilor religioase de la finele secolului al XVII-lea şi începutul secolului al XVIII-lea, Pârvu Mutu Zugravul, aşa cum este cunoscut marele pictor de biserici, a lăsat dovezi de o incontestabilă valoare artistică. Este fiu de preot, tatăl său Ioan Pârvescu (1623-1702) fiind născut în mahalaua Vişoiului a oraşului Câmpulung Muscel.

Pârvu Mutu s-a născut la 12 octombrie 1659 la Câmpulung Muscel. La şase ani după naşterea sa, Pârvu işi pierde mama, iar preotul Ioan, tatăl său, îl ia pe Pârvu cu el şi se retrage la Mănăstirea lui Negru Vodă din localitate. Talentul copilului este remarcat de monahii zugravi ai mănăstirii încă de la primele sale creaţii.

În aceste condiţii, naşul său, clucerul Tudoran Vlădescu, boier muntean, l-a trimis spre desăvârşirea învăţăturii în Bucovina la un vestit zugrav rus, acolo unde Pârvu Mutu a rămas şase ani. Întors la Câmpulung, în jurul anului 1677, cu importante cunoştinte în ale zugrăvirii dar cu aceeaşi greutate în vorbire işi capătă porecla „Pârvu Mutu zugravu”, nume ce va trece în istorie prin opera talentatului artist. O dată cu însemnarea căsătoriei cu jupâneasa Tudora, Pârvu face unele precizări de o deosebită importanţă. El notează mănăstirile şi bisericile pe care le zugrăvise până la căsătorie, în ianuarie 1700. „1) Mănăstirea lui Negru Vodă, Câmpulung, a III-a oară, 2) Mănăstirea Cotroceni a lui Şerban Vodă Contacuzino, întâi, 3) Mănăstirea Aninoasa, 4) Mănăstirea Mărgineni, a doua oară, 5) Mănăstirea Poiana, a jupanului Toma Cantacuzino, 6) Mănăstirea Lespezile a Pârvului Cantacuzino, 7) Mănăstirea Sinaia a Spătarului Mihai Cantacuzino, 8) Mănăstirea Râmnicul Sărat, idem, 9) Mănăstirea Trisfetitele (Colţea) idem, 10) Mănăstirea Sf. Gheorghe Nou a lui Constantin Voievod Brâncoveanu. Patru biserici: Filipeştii de Târg, idem de Pădure, Călineşti a II-a, Măgureni”.

Şerban Cantacuzino i-a încredinţat spre împodobire Mănăstirea Cotroceni

Pârvu Mutu a fost zugravul familiei Cantacuzino, familiei Constantin Brâncoveanu şi al naşului său, Tudoran Vlădescu. Întors din Bucovina, Pârvu Mutu a zugrăvit Mănăstirea Negru Vodă. De remarcat că vechea Mănăstire a lui Negru Vodă, zidită în 1215, s-a surpat în anul 1628 în zilele celei de a doua domnii a lui Alexandru Ilieş şi este refăcută de Matei Basarab între 1634 şi 1635. În urma acestei refaceri rămâne nezugrăvită, iar Pârvu Mutu îi dăruieşte astfel podoaba de care fusese lipsită câteva decenii. Cutremurul din 1802 a surpat însă mănăstirea şi ultimele urme ale picturii lui Pârvu de aici au dispărut în refacerea şi noua zugrăveală din 1813.

Clucerul Tudoran Vlădescu care observase şi stimulase talentul lui Pârvu îi dă spre zugrăvire ctitoria sa, Mănăstirea Aninoasa. Zidită la 1677, mănăstirea era gata şi cu pictura în acei ani. Cu toate transformările suferite de clădire în 1724 şi cu refacerea picturii din 1743 de către grupul de pictori „Dima, Mihai, Badea” mâna lui Pârvu se recunoaşte în tabloul votiv care reprezintă pe Tudoran Vlădescu cu soţia sa înconjuraţi de cei 11 copii. Numai dovada talentului său exprimată în frescele de la Câmpulung şi Aninoasa l-au putut determina pe Şerban Vodă Cantacuzino să-i încredinţeze spre împodobire ctitoria sa de la Bucureşti, Mănăstirea Cotroceni.

Mănăstirea Sinaia, pictată la cererea spătarului Mihai Cantacuzino

Pe la 1690, spătarul Toma Cantacuzino construieşte împreună cu soţia sa Maria fiica lui Udrea Camaraşu, Mănăstirea Poiana, azi biserica Adormirea Maicii Domnului. În acelaşi an Pârvu Mutu zugrăveşte această mănăstire. Opera sa de aici nu s-a păstrat, mănăstirea fiind avariată în 1839, în acel an survenind a treia sa refacere. La Filipeştii de Târg, de Pădure, a lucrat Pârvu Mutu între 1692 şi 1694. Pridvorul bisericii Adormirea Maicii Domnului din Filipeştii de Târg fondată la 1802 de familia Filipescu, găzduieşte o inscripţie care încă cu un deceniu în urmă străjuia ruinele bisericii despre care vorbea.

La Măgureni, unde rămăşiţele palatului lui Drăghici Cantacuzino se mai păstrează încă, se află biserica cu hramul Sfânta Treime, ctitorie din 1671, a Păunei spătăreasa răposatului Drăghici Cantacuzino şi a fiului ei. Referitor la pictura acestei biserici aceasta a fost executată de Pârvu în 1694, cu cheltuiala lui Pârvu Cantacuzino, fiul postelnicului Toma Cantacuzino. În acelaşi an 1694, Pîrvu Mutu a terminat de împodobit Mănăstirea Lespezi, pitoresc aşezată în pădurile de pe malul drept al Prahovei din satul Posada. S-a crezut că această biserică a fost pictată chiar în 1661, dar documentul din 8 martie 1694 al moşnenilor comărniceni este o dovadă a faptului că pictura acestei mănăstiri era gata la această dată, documentul completându-se întru totul cu însemnarea lui Pârvu de executare de pictură în acest locaş.

Mănăstirea Sinaia a fost pusă în lucru în 1690 şi dacă pentru arhitectură Mihai Cantacuzino a recurs la meşteri iscusiţi din Italia sau Dalmaţia, dovadă fiind unele elemente noi ca de exemplu capitelele de la pridvor, pentru pictură spătarul îl consideră desăvârşit pe Pârvu Mutu. La 15 august 1695, mănăstirea este sfinţită, biserica mănăstirii  fiind  atunci „frumos  zugrăvită”. În 1691, la Târgul Râmnicului o frumoasă mănăstire cu hramul Adormirea Maicii Domnului începe să ia locul unei bisericuţe de lemn, ctitorie a lui Constantin Brâncoveanu şi a spătarului Mihai Cantacuzino, ea era gata în 1697.

Pictura în frescă a acestui locaş aparţine aceluiaşi Pârvu Mutu. Pe locul bisericii de lemn a lui Colţea Doicescu din Bucureşti, Mihai Cantacuzino ridica una din ctitoriile sale. În 1714, anul sfârşitului tragic al lui Constantin Brâncoveanu şi al familiei lui, turcii smulg de la locul ei pisania bisericii Colţea, lăsând în negură data înfiinţării acestui locaş. Însemnarea lui Pârvu Mutu că până în ianuarie 1700 zugrăvise „Mănăstirea Trisfetitele (Colţea) a Spătarului Mihai Cantacuzino” nu mai pune niciun dubiu asupra datei de 1699 pentru sfârşirea acestui important monument bucureştean.

Din păcate, nimic din fresca lui Pârvu Mutu nu s-a păstrat, cutremurul din 1838 a produs bisericii avarii serioase după această dată fiind din nou zugrăvită. Ultima din lista lui Pârvu Mutu este Sfântul Gheorghe-Nou a lui Constantin Brâncoveanu târnosită la 29 iunie 1707. Cu acest locaş se încheie activitatea picturală a lui Pârvu Mutu întreprinsă până la căsătoria sa din ianuarie 1700.

Ucenicii săi au zugrăvit biserica Negustorilor din Bucureşti

Chiar în primii ani ai secolului al XVIII-lea Pârvu Mutu devine dascălul unui grup de pictori. Printre zugravii strânşi în jurul maestrului Pârvu a fost  Radu ucenicul său de la Mănăstirea Bordeşti, Marin, Andrei, Stan, Neagoe şi Nicolae cu care lucrează la Filipeştii de Pădure. Ucenici de ai săi din această perioadă vor zugrăvi în 1725 biserica Negustorilor din Bucureşti. În primii ani ai secolului al XVIII-lea Pârvu Mutu aşternea împreună cu ucenicul său Radu pe pereţii Mănăstirii Bordeşti (Focşani) o pictură de o rară frumuseţe.

Moartea jupânesei Tudora survenită în 1718 îndreaptă paşii lui Pârvu spre viaţa monahală. După ce vizitează cu cei doi fii ai săi Pârvu şi Gheorghe locurile sfinte de la Ierusalim, Pârvu Mutu se retrage cu unul din fiii săi la Mănăstirea Mărgineni şi moare la vârsta de 76 de ani.

Este considerat primul pictor modern român

Când se vorbeşte de picturile familiei boierilor Cantacuzini, se accentuează mereu o aşa zisă latură realistă a picturii, cu toate că Pârvu Mutu, acest mare înaintaş al picturii moderne, este, de fapt, tradiţionalist, în sensul că respectă canoanele bizantine ale artei. Şi, după cum spune profesorul de pictură Romeo Moraru, ”Modernizarea pe care o efectuează Pârvu Mutu reprezintă, de fapt, înţelegerea închipuirii de un suport, aici peretele bisericii, al chipului uman, în aşa fel încât să redea un personaj în imagine sensibilă. Fără îndoială, în compoziţiile tablourilor votive, cu chipurile ctitorilor respectivelor biserici. La Filipeştii de Pădure, de exemplu, există şi astăzi posibilitatea de a studia portretele reprezentanţilor familiei Cantacuzino, executate de Pârvu Mutu. Ceea ce se cuvine a sublinia totodată este şi faptul că meşterul, în multitudinea de portrete pe care le execută, reprezintă adeseori şi oameni din pături sociale mijlocii. Deci, nu numai boierii şi familiile lor sunt modele. Faptul acesta este bine cunoscut încă din timpul renaşterii italiene, la Rafaello, cu numeroasele sale portrete de madonă, sau la Leonardo da Vinci, care a executat în Mona Lisa portretul soţiei unui negustor. Şi, dacă vrem să i căutăm pe înaintaşii lui Nicolae Grigorescu şi Ion Andreescu, pe primul loc va trebui să l aşezăm, în orice caz, pe Pârvu Mutu. Pârvu Mutu, care în ansamblu respectă întreaga tradiţie bizantină, moştenită de arta modernă, privind atât tematica picturii bisericeşti, cât şi modalitatea de a o executa, este, totuşi, primul pictor modern român. Iar lucrul acesta se întâmpla încă din secolul al XVII lea.”

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările