Povestea dramaturgului care a scris o piesă despre Mănăstirea Argeşului

Piesa despre Mănăstirea Argeşului a apărut inclusiv în Germani FOTO:povestidecalatorie.ro

Un apreciat dramaturg din prima parte a secolului XX, Emanuel Antonescu a avut o carieră la vârf. Şi-a luat doctoratul în Drept la Berlin, a ajuns ulterior decanul Facultăţii de Drept a Universităţii Bucureşti, un apreciat avocat şi deputat în Parlament.

Emanuel Antonescu s-a născut pe 20 februarie 1870 la Piteşti, fiind fiul moşierului Nicolae Antonescu şi al Zoei Antonescu (născută Micescu), aceasta din urmă înrudită cu familia Brătianu. După primele clase gimnaziale de la Piteşti, s-a mutat la Liceul „Sf. Sava” din Bucureşti. Tot în Capitală a urmat şi absolvit Facultatea de Drept. În 1897, Emanuel Antonescu şi-a luat doctoratul în Drept la Berlin, lucrarea sa bucurându-se de laude unanime.

După revenirea în ţară, a urcat pas cu pas în carieră. În paralel cu cariera didactică (a fost mai întâi profesor de Drept la Iaşi), şi-a construit şi o carieră în dramaturgie.

Emanuel Antonescu debutase ca dramaturg la doar 24 de ani, prima sa piesă, intitulată În preajma tronului, fiind jucată la Teatrul Naţional din Bucureşti în 1894.

După cum spune profesorul de limba şi literatura română Augustin Stănescu, ”în 1916, Emanuel Antonescu a scris Dochia şi Meşterul Manole, piese dintr-o proiectată trilogie în versuri. Cea dintâi piesă de teatru, pusă în scenă de Paul Gusty, în 1928, la Teatrul Naţional din Bucureşti, marca cel mai împlinit moment al dramaturgului, într-un text cu o frazare când apodictică şi grandilocventă, când de o facilă sentimentalitate, filonul dramatic se pierde printre figuri istorice reale şi personaje legendare: Dochia şi Traian, Decebal şi Bicilis, dinastia Flaviilor şi alţii. Epoca romană a fost reconstituită de Antonescu cu detalii erudite: palate, temple, serbări cu aer triumfal şi orgiastic, mişcare continuă de patricieni, sclavi, războinici etc. Traducerea în limba germană a piesei Meşterul Manole, în care se fac ample referire la Mănăstirea Argeşului, a apărut la Leipzig, în Germania, în 1923. O versiune fragmentară, intitulată Mănăstirea Argeşului, a fost publicată în 1933. ”Piesa împleteşte, cam nebulos şi fantasmagoric, legenda creaţiei cu mitul dacic. Lumea fantastică, supranaturală rămâne vizibilă doar pentru Manole. Feeria amestecă mitologia, fabulosul folcloric şi personajele alegorice”, precizează profesorul Augustin Stănescu.

Profesor de drept civil la Iaşi, apoi la Bucureşti, unde, din 1936, va fi decanul Facultăţii de Drept, figură marcantă a Baroului de Ilfov şi deputat din partea Partidului Conservator, al Colegiului de Argeş, Emanuel Antonescu s-a stins din viaţă în 1949 la Bucureşti.