Portretul psihiatric al unui criminal care a îngrozit România şi a murit la închisoare: „A ajuns cu spatele la zid şi a reacţionat“

Laurenţiu Durleci, un tânăr din localitatea argeşeană Stoeneşti, care şi-a înjunghiat fosta iubită, pe tatăl şi bunicul acesteia, după ce familia tinerei s-a opus relaţiei amoroase, a fost analizat psihiatric. Criminalul a murit în închisoare, în condiţii încă neelucidate.

În primăvara anului 2016, o sângeroasă triplă crimă îngrozea nu doar micul cătun de romi de la Stoeneşti-Argeş, ci o ţară întreagă. Laurenţia Durleci (17 ani), tatăl acesteia, Filip Tinca (37 ani) şi bunicul fetei, Paul Durleci (57 ani) au fost înjunghiaţi mortal cu nu mai puţin de 48 de  lovituri de cuţit de Laurenţiu Durleci (deşi au acelaşi nume de familie, cei doi n-au fost rude), de 21 de ani, fostul iubit al fetei.

A urmat arestarea tânărului, a fratelui şi tatălui acestuia, despre care anchetatorii au suspicionat că ar fi luat şi ei parte la măcel, judecarea celor trei şi condamnarea la închisoare pe viaţă a lui Laurenţiu Durleci, odată cu achitarea celorlalţi doi, de către instanţa de fond. Mai apoi, pe 29 decembrie 2017, autorul triplului asasinat a murit subit la Spitalul Judeţean Argeş, unde a fost transferat, în stare gravă, de la Spitalul Penitenciar Colibaşi.

Povestea triplei crime de la Stoeneşti e una teribilă. După o scurtă relaţie de concubinaj, în urma căreia a rezultat un copil, când tânăra l-a acuzat pe bărbat că a bătut-o, familia fetei, mai înstărită decât cea a bărbatului, n-a mai fost de acord cu relaţia. Cei doi s-au despărţit şi fiecare dintre ei a intrat într-o altă relaţie de concubinaj. Tensiunile însă n-au încetat. Potrivit familiei lui Laurenţiu Durleci, rudele fetei deveniseră foarte agresive. Dovadă şi zecile de plângeri formulate de bărbat împotriva acestora, la Poliţie. Picătura care a umplut paharul a fost un episod derulat într-o piaţă din Mioveni, unde mama fetei l-ar fi umilit şi bătut pe tânăr cu geanta în cap, de faţă cu noua concubină a acestuia. A fost momentul din care Laurenţiu Durleci n-a mai văzut decât răzbunare în faţa ochilor, şi măcelul de acum doi ani. 

„Sigur că un singur om – asta se gândesc cu toţii – nu putea face acest măcel, cine se gândea la acel moment că au avut de a face cu un nebun? Nu orice fel de nebun, ci un schizofrenic, cu caracteristici comportamentale pe care le ştim din literatura de specialitate. Care în timpul crizelor poate dezvolta o forţă şi o acuitate a minţii dincolo de graniţele fireşti. Un posedat, cum se spune în popor. Iar Durleci Pavel Laurenţiu avea toate aceste caracteristici, o ştim acum din dosarul medical. Dacă vreţi, şi prin simplul fapt că şi-a luat din prima carnetul de şofer, el fiind culegător de afine. De curând, când examenele de şofer nu mai pot fi promovate atât de uşor”, explică avocatul Florentin Sorescu, apărătorul lui Laurenţiu Durleci, al tatălui şi fratelui acestuia. 

„Mi-am dat seama că avem de a face cu faptele unui nebun”

De altfel, avocatul spune că tânărul avea încă din adolescenţă probleme psihice şi, dincolo de fapta în sine, episodul care l-a făcut să-l privească pe Laurenţiu Durleci ca pe un posedat este cel în care, imediat după tripla crimă, tânărul şi-a alertat familia şi au fugit cu toţii, prin pădure, de teama răzbunării rudelor victimelor lăsate într-o baltă de sânge. 

”Ce-ai făcut, drăcosule?!”, îl întreba mama când fugeau prin pădure. Moment în care am întrebat-o, întrucât aproape intra în transă când rememora desfăşurarea evenimentelor: ”Dar de ce i-aţi spus drăcosule?”. Ca să aflu că avea în unele momente un comportament deviant, motiv pentru care îi mai spuneau şi ”apucatul”. Şi că în acele momente, când fugeau prin pădure, inclusiv lor, celor din familie, li s-a făcut frică de el, motiv pentru care nu au sunat chiar de atunci la poliţie, deşi asta intenţionau. O expertiză psihiatrică ar fi lămurit pe deplin cauza încă de la început. Din păcate, Parchetul nu s-a gândit să o facă, deşi înainte avea caracter obligatoriu. Apărarea a cerut-o în instanţă fie şi sub forma unei evaluări psihologice, probă care a fost respinsă. Din fericire, mi-am dat seama, ca apărător, că avem de a face cu faptele unui nebun. Că furia pe care o avea după incidentul din piaţă a fost mult amplificată de alcoolul pe care l-a consumat mai târziu, tot de furie. Şi pe fondul problemelor de ordin psihiatric a ajuns să facă ce a făcut”, mai spune avocatul.

“Numai un nebun, un posedat, comite o crimă fără să se gândească la urmări”

Felul în care şi-a pus în aplicare răzbunarea şi brutalitatea cu care şi-a ucis victimele, relatate anchetatorilor chiar de autorului triplului asasinat, sunt alte elemente ale profilului lui Laurenţiu Durleci.

„Fără să-şi ia în calcul măcar varianta de scăpare. Doar un nebun poate urzi un plan nebunesc, ducându-se direct în bârlogul lupilor. Pe care îi măcelăreşte rând pe rând, lovind haotic. Ajutat de întuneric şi de faptul că aceştia dorm. Este suficient să urmăriţi înregistrările efectuate de Parchet ca să vedeţi cum se comportă: de cele mai multe ori vorbeşte încet, abia se poate auzi. La un moment dat (în imaginea filmată) îi întreabă pe intimaţi dacă a ajuns acasă cu hainele pe el sau dacă le-a aruncat în râu. Le relatează acestora cum se auzeau urletele celor pe care i-a ucis, cum veneau rând pe rând peste el. Vorbeşte şi acum de parcă ar veni dintr-o altă lume. Abaddon Exterminatorul, îngerul răzbunării venit să facă dreptate”, mai spune avocatul Florentin Sorescu (foto jos).

„A fost, poate, cea mai scurtă ispăşire a unei pedepse la închisoare”

Dosarul psihiatric al criminalului diagnosticat cu tulburare de personalitate tip impulsiv şi relatările celor care l-au cunoscut înaintea teribilelor omoruri conturează imaginea unui individ altfel decât concluziile trase la cald. 

”Am fost înger, Doamne, şi m-am transformat în drac!”, urla pe coridoarele penitenciarului, lucru consemnat şi într-unul din actele medicale. Pentru că, înainte vreme, tot el a fost cel care împăturea bani într-o batistă şi-i lăsa acolo pentru cei nevoiaşi, la solicitarea preotului, fără însă a-şi scrie numele. Spunea că vede Dumnezeu ce face, nu trebuie să se sumeţească la lume. Şi poate că Dumnezeu l-a văzut cu adevărat. A fost, poate, cea mai scurtă ispăşire a unei pedepse la închisoarea pe viaţă”, mai spune Florentin Sorescu.

„A ajuns în poziţia celui pus cu spatele la zid”

Iată cum vede avocatul resorturile care au dus la sângerosul deznodământ.

„O să vi se pară surprinzător ce vă spun, dar, deşi este autorul unei triple crime, Durleci Pavel Laurenţiu nu a fost un om rău. A ajuns în poziţia celui pus cu spatele la zid şi în atari condiţii a reacţionat. Provocat de familia victimelor şi de lipsa de reacţie a autorităţilor la numeroasele plângeri pe care le-a formulat. Gândiţi-vă că, la un moment dat, familia lui i-a cerut să plece de-acasă pentru a nu mai fi persecutaţi de cei care ii agresau. Şi a plecat în bejanie pentru un timp. Când striveşti pe cineva, iar legea tace, aşteaptă-te la reacţii. Iar dacă acel cineva mai este şi schizofrenic pe deasupra nu vei face decât să îi stârnesti şi mai rău nebunia (...) Păcat, mare păcat pentru aceste vieţi. Au fost în realitate nu trei, ci mai multe victime. Începând cu autorul triplei crime care, la rândul lui, a fost omorât”, încheie Florentin Sorescu.

Aşa cum ziarul Adevărul a relatat, avocatul suspicionează că Laurenţiu Durleci a murit în urma unor lovituri care i-ar fi fost aplicate în peniteciar. La şase luni de la moartea criminalului, ancheta încă nu a stabilit cauzele stopului cardio-respirator care a dus la decesul acestuia.