Portret: Mihai Vătafu, triplu campion naţional şi antrenor de karate

Mihai Vătafu

Nu a stat degeaba până acum. Mihai Vătafu este triplu campion naţional la Karate Ashihara, în 2003 a obţinut centura neagră, iar cu elevii săi a luat peste 100 de medalii.

Mihai Ionuţ Vătafu este un învingător. Pasionat încă de mic de sporturile individuale, pe care le consideră cele veritabile, el a ales să se dedice celui care i se potrivea cel mai bine: karate. După ce a terminat liceul, pe perioada căruia a făcut cursuri de specialitate, s-a ales şi cu o licenţă de instructor.

În anul doi de facultate, şi-a găsit şi sală unde să profeseze: în Bascov. Între timp, lucrurile s-au schimbat şi acum a ajuns să-i înveţe Karate Ashihara pe 60 de elevi piteşteni, cu vârste între 5 şi 40 de ani, şi pe alţi 25 din Mioveni, de la 5 la 18 ani, în săli închiriate în aceste oraşe.

Peste 100 de medalii

Activitatea de antrenor i-a adus foarte mari satisfacţii, asta după ani şi ani de muncă. A obţinut cu elevii săi nu mai puţin de 100 de medalii la naţionale şi alte cinci medalii continentale, patru la juniori şi una la seniori.

„2009 a fost cel mai bun an din punct de vedere al rezultatelor, cu toate că eu le-am spus elevilor că nu le cer neapărat medalii, ci să intre într-o confruntare cu o atitudine de învingător, chiar dacă forţa fizică a adversarului este una superioară. Cu toate acestea, până anul trecut am fost cam pe primul loc din ţară ca număr de medalii”, spune sempaiul.

Orele de antrenament sunt programate, atât pentru seria din Mioveni, cât şi pentru cea din Piteşti, sâmbăta şi duminica.

„Eu am un motto: <<Dacă nu se transpiră la antrenamente, eu plec, îmi dau demisia>>. Nu s-a întâmplat vreodată, să venim la antrenamente ca să stăm de vorbă, să ne facem că muncim şi timpul să treacă”, spune antrenorul.

Examen de centură cu Nicolae Dascălu

Performanţa lui Mihai Vătafu nu se reflectă numai în medaliile obţinute de elevii săi, ci şi rezultatele sale personale.

„Eu, ca sportiv, am fost triplu campion naţional în doi ani (2001şi 2002) şi am obţinut şi locul cinci la mondiale. Înainte de Mondial au fost patru luni de pregătire asiduă, de luni până duminică, dimineaţa cu alergare pe Trivale, cu regim alimentar strict: mult peşte, carne fiartă, legume multe, mămăligă, grătar, ouă fierte. În 2003 m-am accidentat serios la spate şi am renunţat definitiv la partea competiţională”, povesteşte sempaiul. În acelaşi an, Mihai Vătafu avea să obţină centura neagră, un dan.

„Mi-aduc aminte tot de atunci, fiecare lovitură. A fost un examen de şase ore, la care a fost prezent şi Ionuţ Iftimoaie. Am dat examenul cu sensei Nicolae Dascălu, cel care a luptat în Local Kombat. Am fost ţinuţi sub observaţie cu o săptămână înainte. A fost o probă de lovituri la pernă, lucru cu un partener şi, la sfârşit, după şase ore, 20 de lupte cu adversari odihniţi. Scopul era să rămâi în picioare, să nu te dai bătut, e vorba mai mult de atitudine. Eram negru pe picioare şi pe mâini, dar, după ce am luat centura, tradiţia cere să bei până nu mai simţi durerea şi am încercat s-o respectăm”, spune, râzând, Mihai Vătafu.

Pentru perioada următoare, antrenorul are planuri mari, pe lângă participările la campionate şi cupe.

„Intenţionez să formez un lot de 7-8 copii foarte buni, pentru participările la europene şi mondiale, iar finanţarea să provină din cei 2% redirecţionare de impozit pe salariu, ca aceşti viitori campioni să nu mai plătească nimic”, spune Mihai Vătafu.

PROFIL:

Născut. 22 septembrie 1977, judeţul Giurgiu
Studii. Universitatea din Piteşti, Facultatea de Management (2003), Şcoala Naţională de Antrenori (2007)
Familie. Este căsătorit şi are doi copii, Mihai Alexandru şi Ana Maria

Ce-i place. „Îmi plac dulciurile. Îmi place ceea ce fac, îmi place să antrenez, să pregătesc oameni”.

Ce nu-i place. „Mârlănia de zi cu zi, lipsa de educaţie ridicată la rangul de politică de stat”

Aţi mai colecţionat şi altceva înafară de... medalii?

„Da, am colecţionat timbre. Aveam trei clasoare mari, dar din cauză că n-am mai avut timp de ele, le-am făcut cadou unor copii. La fel şi cu pescuitul. Eram foarte pasionat cândva, dar i-am dat cuiva toate sculele ulterior”.

Ce calităţi apreciaţi cel mai mult la un elev?

Curajul. Acesta este un sport în care contează valoarea individuală. Nu accept frica. Vreau să intre în luptă cu încredere, chiar dacă forţa fizică a adversarului este mai mare, nu trebuie să se teamă. Mai mult de jumătate dintre elevii mei au centuri verzi şi maro.