Piteşti: George Ziguli, antrenorul de campioni

De numele lui George Zigili se leagă cea mai mare performanţă din baschetul piteştean. În 2000, echipa de baschet masuclin a oraşului a devenit regina României, cu Ziguli pe banca tehnică, într-o finală de vis cu West Petrom Arad.

„Nici un suporter nu va uita finala cu Aradul”
Când spui George Ziguli, spui baschet la cel mai înalt nivel. Ajuns la 55 de ani, Ziguli a petrecut o viaţă în slujba sportului cu aruncări la coş. La 12 ani s-a apucat de baschet, la şcoala generală din Stâlpeni, localitatea unde s-a născut, şi satisfacţiile trăite sub panou, ca jucător, au continuat apoi ca antrenor. Momentul de glorie s-a consumat în 2000, când şi-a condus de pe banca tehnică jucătorii către primul titul de campionă din istoria baschetului piteştean. La 9 ani distanţă de la accea performanţă, Ziguli îşi aminte perfect fiecare detaliu din finala cu West Petrom Arad.” Era al doilea an al nostru în Divizia A. Am adus la echipă trei sârbi, iar dintre jucătorii români am strâns cam tot ce era mai bun. Fiind de puţin timp în primul elşalon, nimeni nu ne-a luat în seamă. Adverarii noştri s-au trezit când prea târziu, când deja ne asigurasem locul în finală. După primele două meciuri cu Aradul, jucate la Piteşti, scorul era 1-1, şi nimeni nu ne dădea nicio şansă la câştigarea titlului. Am câştigat şi la Arad un joc, astfel că meciul decisiv s-a jucat la Piteşti. Publicul a fost fantastic. I-am spulbarat pe arădeni încă din prima repriză. Suporterii noşti nu vor uita nicodată acel meci. A fost o finală de vis”, citează din memorie George Ziguli. 
Mai vrea un titlu, apoi se pensionează

Tot cu George Ziguli la timonă, Piteştiul a fost foarte aproape de un nou titlu în urmă cu doi ani. Forţa financiară a celor de la ASESOFT Ploieşti, care domină de câţiva ani autoritari campionatul intern, şi-a spus cuvântul, astfel că BC Argeş a trebuit să se mulţumească cu medalia de argint. „ Dacă eram puţin mai atenţi, câştigam finala şi în faţa celor de la Ploieşti. Au fost mai puternici decât noi din punct de vedere şi asta şi-a spus cuvântul.”, spune George Ziguli, care de un an vine doar ca spectator la meciurile de baschet dis Sala Sporturilor Trivale. „ Anul trecut mi s-a propus un buget pentru supravieţuirea în Divizia A. Nu am fost de acord, pentru că Piteştiul s-a bătut mereu la primele locuri şi am fost nevoit să plec. Este greu să vin la meciurile echipei doar ca suporter, însă sper să am ocazia să mai antrenez la Piteşti. Am avut oferte să pelc la alte echipe, dar aici este casa mea. Vreau să mai câştig un campionat cu Piteştiul, apoi mă pensionez”, concluzionează George Ziguli.
Are Piteştiul forţa să mai câştige un campionat la baschet?
Cu siguranţă. Eu asta îmi doresc. Cu o bună organizare, cu o implicare activă a autorităţilor locale, aşa cum s-a întâmplat în 2000, putem fi din nou campioni. Şi vă mai spusn ceva. Am curajul să fac o echipă doar din jucători români. Sunt mult mai buni decât străinii pe care i-am vazut în ultimul timp evoluând în România

Ce-i place
„ Îmi place foarte mult să merg la pescuit. Cel mai frumos se pescuieşte în Deltă. Nu am mai fost însă la Dunăre de anii buni, pentru că munca de antrenorat mia- acaparat tot timpul. Anul acesta, mi-am propus să-mi iau undiţele şi să plec în Deltă, la pescuti, măcar o săptămână.”, precizează George Ziguli
Ce nu-i place
„Detest minciuna.Este mare lucru să fii om de cuvânt în ziua de azi. În viaţă trebuie să ai coloană vertebrală şi să spui lucrurilor pe nume. Nu una să spui şi alta să faci.”, spune primul antrenor de baschet care a adus titul la Piteşti.