Piteşti: Fresce unice în lume la Biserica Domnească din Curtea de Argeş

         Oraşul Basarabilor, punct de referinţă al istoriei româneşti, ascun-de valori inestimabile ale neamului nostru şi ale culturii mondiale, în general. De cele mai multe ori, oamenii trec pe lângă ele grăbiţi şi uită că aici s-a "născut" Ţara Românească, definită prin credinţă şi tradiţie. Românii se identfică cel mai mult cu ortodoxismul, iar unul dintre locurile sfinte ale r

Ridicată în preajma secolului al XIV-lea, Biserica Domnească "Sfântul Nicolae", din oraşul Basarabilor, stă şi acum mândră în faţa atâtor secole şi atâtor primejdii care au trecut peste ea. Generaţiile s-au succedat, dar spiritul ei a rămas tot viu, iar edificiul uimeşte şi astăzi şi îşi primeşte vizitatorii cu o oarecare mo-destie regală. Ea reprezintă nobleţea acestui neam şi înfăţişează tot ceea ce a avut el mai frumos. Construită în stil românesc, Biserica "Sfântul Nicolae" din Curtea de Argeş păstrează încă vii minunile unor artişti desăvârşiţi, a căror mână a fost călăuzită numai de spiritul divin.

Majoritatea vizitatorilor care aleg astăzi ca reper Curtea de Argeş se opresc la Mănăstirea din oraş, atraşi fiind de măreţia ei, dar şi de legenda Meşterului Manole. Mai există însă şi acea categorie de vizitatori pasionaţi de arta bizantină, care se opresc, cu precădere, la Biserica Domnească "Sfântul Nicolae". Cine are ochiul format vede imediat că fresca din interiorul acestei biserici, cea mai veche pictură de acest gen din România, este o operă de artă incontestabilă, care ar putea concura cu operele lui Michelangelo sau ale altor pictori renascentişti italieni.

Fecioara Maria purtând în pântece pe Fiul Domnului

Pe lângă frumuseţea cutremurătoare a picturilor din interiorul bisericii, câteva dintre icoanele zugrăvite pe bătrânii ei pereţi sunt unice în lume, prin felul în care meşterii au ales să ilustreze câteva dintre scenele biblice. De la Fecioara Maria, purtând în pântec pe Fiul lui Dumnezeu, sau povestea episodic reprezentată a Sfintei Filofteia, şi până la Bogatul care arde în flăcările iadului şi Iisus cărându-şi crucea pe muntele Golgota, aceste imagini impresionează prin modul inedit şi unic de reprezentare. Una dintre icoanele absolut unice în lume este cea în care e ilustrată scena biblică a Fecioarei Maria, de dinainte de naşterea lui Iisus. "Pictată în partea superioară a peretului drept al bisericii, în naos, icoana o ilustrează pe Fecioară susţinându-şi cu mâna sarcina vizibilă. Într-o imagine umanizată, Fecioara apare ca o femeie care îşi poartă sarcina cu oarecare greutate, un asemenea mod de abordare nemaifiind întâlnit altundeva. Se pare că meşterul care a zugrăvit această icoană a găsit o moda-litate absolut originală de a sensibiliza privitorul, prin ilustrarea clară a ideii de maternitate şi de feminitate, în acelaşi timp, ambele sub auspiciile unui umanism izbitor", explică muzeograful Elena Teodorescu.

Sfânta copilă Filofteia şi bogatul cuprins de flăcările Iadului

Pe stâlpul drept de susţinere a naosului este ilustrată, în episoade diferite, viaţa Sfintei Filofteia, o sfântă cunoscută doar la poporul român.  Din nou avem de-a face cu o serie de icoane unicat, în care viaţa copilei devenite sfântă este prezentată în momentele ei esenţiale: darul făcut săracilor, lovitura cu toporul a tatălui ei, care i-a provocat moartea, şi coborârea luminii sfinte asupra sa.  La intrarea în Biserica Domnească, în partea din dreapta sus, în pronaos, vedem soarta bogatului care arde în flăcările iadului. Felul în care este construită această imagine trimite imediat la pictorii Renaşterii italiene. Anatomia osânditului este atât de bine reliefată, încât ai zice că artistul care a lucrat la această biserică trebuie să fi cunoscut foarte bine arta maeştrilor  Italiei Renascentiste. Gestul pe care bogatul îl face cu mâna este parcă desprins din scena creării lui Adam, din fresca de la Capela Sixtină  a lui Michelangelo, şi adus la Biserica Domnească. "Suferinţa bogatului în focurile iadului transcende durerea fizică, ea este una spirituală.", spune muzeograful Elena Teodorescu. Este evident din imagine că durerea lui nu e una a trupului, care nu pare să fie afectat de puterea flăcărilor, însă expresia feţei, poziţia mâinii şi a întregului corp trădează o mistuire internă mai puternică decât orice tortură imaginabilă: este vorba despre tortura conştiinţei.

Dansul apropiatei morţi

Şirul uimitoarelor scene pictate la Biserica Domnească se continuă cu o ală imagine impresionantă şi inedit construită. Iisus pe muntele Golgotei, cărându-şi crucea, este înfăţişat alături de cei doi tâlhari, crucificaţi alături de El. "Această scenă biblică este reprezentată în zeci de mii de locuri şi în tot atât de multe moduri, dar nicăieri, nimeni nu s-a gândit să-i aşeze pe cei doi tâlhari alături de Fiul Domnului, în acelaşi efort de a-şi căra crucea pe care urmează să moară.", spune Elena Teodorescu. Un alt detaliu al acestei icoane frapează. Gleznele celor doi tâlhari sunt parcă în mişcare, aproape în pas de dans, ceea ce contrastează cu ideea de chin, de suferinţă de neîndurat. Nu reiese de nicăieri durerea, tocami pentru că ideea artistului anonim care a pictat respectiva scenă a fost, probabil, aceea de a ilustra cu fineţe un fapt de dincolo de aparenţe: viaţa fizică nu contează, trupul este perisabil şi repede trecător, pe când viaţa de apoi recompensează cu veşnicia şi elimină ideea de suferinţă trupească.