Peripeţiile românului care s-a încăpăţânt să traverseze Transfăgărăşanul pe jos. 151 de kilometri, în mai puţin de 27 de ore

Peripeţiile românului care s-a încăpăţânt să traverseze Transfăgărăşanul pe jos. 151 de kilometri, în mai puţin de 27 de ore

Petru Cazacu a parcurs 151 de kilometri în 26 de ore şi 30 de minute FOTO: arhiva personală

Petru Cazacu, un medic veterinar de 43 de ani de Iaşi, este primul român care a parcurs pe jos cei 151 de kilometri ai Transfăgărăşanului, pornind din comuna argeşeană Bascov. Performanţa a fost reuşită pe 4 şi 5 septembrie, distanţa fiind parcursă în 26 de ore şi 30 de minute. Petru Cazacu a povestit pentru „Adevărul“ această experienţă de neuitat.

Ştiri pe aceeaşi temă

Petru Cazacu a plecat în aventura sa din comuna argeşeană Bascov pe 4 septembrie 2018, ora 8:24, din intersecţia DN7 cu DN 7C (Transfăgărăşan) şi a ajuns în Cârţişoara, Sibiu, pe 5 septembrie 2018, ora 10:50, respectiv în intersecţia DN7C cu DN1, unde se găseşte şi ultima bornă kilometrică, cea cu numărul 151 km, căreia i-a pus o cocardă tricoloră.

Petru Cazacu a participat în ultimii doi ani la patru semimaratoane şi la maratonul internaţional de la Chişinău din 2017.

Medicul veterinar spune că până acum parcursese Transfăgărăşanul doar cu maşina şi doar partea sa nordică, sibiană, transilvană, până la Bâlea Lac, unde a şi dormit 5 zile în maşină, înainte de a porni în drumeţiile sale montane pe creasta Făgărasilor în anii 2015-2016. Petru Cazacu căpătase o fascinaţie pentru Transfăgărăşan încă de atunci.

Cum i-a venit ideea de a parcurge Transfăgărăşanul pe jos? ”Anul acesta am vrut să particip la concursul de alergare montană din Munţii Făgăraş ,,2x2”, dar am avut ghinion în cursa de calificare de la competiţia ,,Bate Toaca”, din Masivul Ceahlău... Oarecum frustrat, mi-am zis că trebuie să fac ceva în Făgăraş, trebuie să am un scop pentru a mă antrena, având în vedere că în noiembrie voi alerga la maratonul din Grecia, cel de pe traseul original, făcut de Philippides în antichitate. M-am gândit la Transfăgărăşan...Are 151 km!...Aproape simultan mi-a venit şi ideea de cursă simbol în Anul Centenar - drumul care uneşte Muntenia de Transilvania, peste munţii Făgăras, parcurs de un moldovean. Aşadar, uneam într-un eveniment cele trei provincii. Mi-a plăcut această idee, această simbolistică. Am căutat dacă a mai alergat cineva Transfăgărăşanul şi n-am găsit nicio informaţie în această direcţie...Asta m-a motivat şi mai mult”, spune Petru Cazacu.

Am avut mai multe momente când aţipeam în picioare”

Medicul-alergător s-a pregătit în total aproximativ nouă luni pentru a merge pe Transfăgărăşan pe jos: ”Am căutat un program specific de antrenament pentru distanţa de 150 km, am găsit unul nu prea dur pentru 100 km şi l-am început. Pregătirea pentru cursa a durat 2 luni, dar aceste 2 luni au venit în continuarea unei pregătiri pentru un semimaraton pe care l-am făcut în aprilie, apoi pentru maratonul Bate Toaca din iunie... Să zicem cam vreo 9 luni, dacă fac abstratie de concursurile din perioada premergătoare alergării pe Transfăgărăşan”.

Parcurgerea celor 151 de kilometri pe jos a fost extrem de dură. ”Momente grele au fost pe ultimii 50 km. Perioada nopţii a fost dificilă... În zona alpină a început să ploauă şi să scadă temperatura, astfel că pe la km 109, a trebuit să schimb tot echipamentul şi să beau ceai fierbinte pentru a mă încălzi... Eram ud până la piele, temperatura mediului ajunsese la 7 grade C, iar eu începusem să tremur necontrolat şi să clănţăn din dinţi...Intrasem în hipotermie... Cred că ar fi fost impresionant pentru oricine dacă m-ar fi văzut în acea stare. Câinii de la stâne au fost adevăratul pericol, de care a trebuit să mă adăpostesc în ultimă instanţă, de patru ori, în maşina de sprijin care ma însoţea şi în care se aflau soţia şi copilul meu. Stânele le localizasem cu o zi înainte pentru a nu fi luat prin surprindere de câini, iar în noaptea alergării mi-am dat seama că bine am făcut, deoarece în zona lor am fost mai vigilent”, ne-a declarat Petru Cazacu.

Autorul ineditei performanţei a trebuit să lupte şi cu oboseala: ”La km 140, după vreo 22 ore de la start - am avut mai multe când aţipeam în picioare... A trebuit să ma opresc şi să încerc să dorm puţin- cred că am dormit vreo 15 minute, dar m-am chinuit vreo 45 să aţipesc în maşină. Pe ultimii 50 km m-am luptat şi cu nişte crampe abdominale şi cu stări de vomă... Stări cunoscute, trăite şi urâte de toţi alergătorii de curse lungi şi foarte lungi. În alergări de genul asta nu se aleargă non-stop. Scopul este să ajungi la final pe picioare! Că strategie am abordat pentru început raportul de 30 minute alergare cu 5 minute mers, apoi, odată cu starea de oboseală , alergarea devenea mai scurtă - 25 minute cu 5 mers, 20 minute cu 5 mers, dar nu este o regulă, alergi şi mergi după cum simţi şi după teren , dacă este coborâre, urcare sau plat relativ. Au mai fost pauze pentru hidratare, mâncare, filmat, pozat”.

A cântat la miezul nopţii ”Treceţi batalioane române Carpaţii” în tunelul Capra-Bâlea

Medicul-veterinar nu s-a gândit nicio clipă să renunţe. Iniţial, îşi propusese să parcurgă traseul de 151 km în aproximativ 24 de ore: ”În 10 ore aveam deja 80 km parcurşi, nu se putea să nu-l termin; doar starea de sănătate dacă se agrava m-ar fi putut împiedica să ajung la capăt. Emoţii am avut la trecerea tunelului Capra-Bâlea... Era vreo 12 noaptea şi am trecut din Muntenia în Transilvania cântând în tunel ,,Treceţi batalioane române Carpaţii”. Am plecat din Bascov, Argeş, pe 4 septembrie 2018, ora 8:24, din intersecţia DN7 cu DN 7C (Transfăgărăşan) şi am ajuns în Cârţişoara, Sibiu, pe 5 septembrie 2018, ora 10:50, respectiv în intersecţia DN7C cu DN1, unde se găseşte şi ultima bornă kilometrică, cea cu numărul 151 km, căreia i-am pus o cocardă tricoloră. Prin diferite surse, Transfăgărăşanului i se atribuie lungimea de 151/152/154 km...Să fie clar - ultima bornă kilometrică este de 151 km. Ca rezumat am parcurs traseul în lungime de 151 km, in 26h30, cu o diferenţă de nivel pozitivă de 6050 m, altitudinea maximă fiind 2039 metri”.

Petru Cazacu spune că cel mai inedit moment de pe traseu a fost atunci când ”M-a întrebat o doamnă de etnie rromă din Băiculeşti unde alerg şi i-am zis ,,La Cârţişoara!”, ,,Dar Scârţişoara asta nu-i pe la noi, zice ea.” ,,E pe partea cealaltă de Făgăraş, în Sibiu, zic eu” ,,Şi te duci până acolo aşa, alergând?...” ,,DA!, îi răspund! ” ...Am apucat să-i văd reacţia ochilor şi a feţei - un fel de uimire, stupefacţie”.

citeste totul despre: