Paul Grunau, unul dintre pionierii silviculturii din România
0
Licenţiat în ştiinţe silvice şi profesor universitar, Paul Grunau a fost unul dintre pionierii silviculturii din România. A pledat pentru o silvicultură modernă, de inspiraţie vestică, dar adaptată specificului local.
Paul Grunau s-a născut la 26 ianuarie 1860, în comuna argeşeană Muşeteşti, la moşia de la Vâlsăneşti a tatălui sau, Adolf Georg Grunau, prieten cu C.A. Rosetti şi Ion C. Brătianu, medic curant al celor mai însemnate familii din Bucureşti. Bunicul său, col. dr. Johann Georg Andreas von Grünau, născut în Germania, la Göttingen, a fost primul comandant al Spitalului Oştirii (între anii 1831-1838), Spitalul Militar Central de mai târziu.
Paul Grunau şi-a făcut studiile liceale la Halle în Germania, iar după un stagiu militar în ţară, a urmat Academia Silvică din Tharandt fondată de Heinrich Cotta în 1811) pe care a absolvit-o în anul 1887 cu o teza de doctorat. În primii ani a lucrat ca şef de ocol la Râşca şi ca ataşat al Circumscripţiei Sinaia-Bucureşti. Împreună cu Theodor Pietraru a fondat Şcoala Superioară de Silvicultură de la Brăneşti în anul 1894. În 1895 a fost ataşat al Convenţiei Forestiere de la Chambery din Franţa, iar între anii 1895 şi 1907 a fost director al Şcolii de la Brăneşti. În urma demersurilor făcute către Ministerul de Domenii, obţine trecerea pădurii Pustnicu (624 ha) în administrarea şcolii, pentru activităţi practice (1902). Între anii 1907-1933 a fost referent al Consiliului Tehnic al Pădurilor şi şef de serviciu al plantaţiunilor în Direcţia Tehnică a Administraţiei Forestiere a Statului. Începând cu anul 1896 este conferenţiar şi mai apoi profesor la Şcoala de la Brăneşti, iar între anii 1923-1933 este profesor la Şcoala Politehnică din Bucureşti şi şef de catedră. A predat de-a lungul anilor materiile: silvicultură, drept şi protecţia pădurilor, economie politică teoretică şi aplicată, administraţie forestieră şi politică forestieră. A pledat pentru o silvicultură modernă, de inspiraţie vestică, dar adaptată specificului local.
Soldaţii germani i-au ocupat casa
Paul Grunau a fost pentru o perioadă detaşat în Franţa pentru un stagiu profesional de un an la Chambery, în Savoia (sud-estul Franţei), ca ataşat al Convenţiei Forestiere. Aici se naşte primul copil, Gabriela (Ella) (1895). Revenit în ţară, devine profesor în Drept şi Legislaţie Silvică. Au mai urmat doi copii, Radu (1898) şi Alice (1903). În anul 1903, Paul Adolf şi Eugenia Grunau cumpără trei parcele cumulate pe Aleea arh. Louis Blanc. Aici familia Grunau construieşte o locuinţă după tipicul vremii. Casa avea stucaturi exterioare la cornişele hoch-parterului, un pod înalt cu învelitoare din tablă şi un atic spre stradă.
În toamna lui 1916, după intrarea României în primul război mondial, soţii Grunau împreună cu cele doua fete, Alice şi Ella, s-au refugiat din Bucureşti la via Radalicella de la Valea Mieilor/Urlaţi. La începutul anului 1917 familia Grunau găseşte în Bucureşti casa din Aleea Blanc ocupată de armata germană. Nemţii se poartă totuşi ca un ocupant civilizat, sensibilizat că li se vorbeşte într-o germană pură. Paul Grunau acceptă ocupaţia germană şi în cele din urmă merge la moşia de lângă Urlaţi. După retragerea trupelor germane, familia se reîntoarce în capitală şi găseşte casa intactă, fără niciun lucru lipsă.
Paul Grunau a murit în anul 1936, fiind incinerat la Crematoriul Cenuşa din Capitală.
Se încarcă comentariile...
