Opera fabuloasă a lui Stelian Bajureanu, românul care a elaborat prima teză de doctorat din lume în cibernetică

Opera fabuloasă a lui Stelian
Bajureanu, românul care a elaborat prima teză de doctorat din lume în cibernetică

Stelian Bajureanu a fost o minte strălucită a ciberneticii internaţionale FOTO: pagină Facebook Stelian Bajureanu

Autor al unui mare număr de invenţii şi inovaţii, înregistrate la O.S.I.M., autor a peste şaptezeci de lucrări de specialitate, unul dintre cei 13 membri ai Consiliului Internaţional de Cibernetică, dr. ing. Stelian Bajureanu şi-a luat doctoratul în 1975 cu o teză care este prima din lume în domeniul ciberneticii reale.

Ştiri pe aceeaşi temă

Stelian Bajureanu s-a născut la 4 iunie 1934 în satul Horodiştea, comuna Păltiniş, din judeţul Botoşani. A studiat la şcoala primară din satul natal.

A avut învăţătoare pe celebra Zamfira Breha care a avut cei mai mulţi absolvenţi de liceu şi de facultate, dintre elevii ei, în nordul Moldovei şi Bucovina. Fapt pentru care a fost decorată. După tradiţia locului, fetele vrednice şi frumoase doreau să se căsătorească cu băieţi isteţi din Herţa.

Dacă aveau noroc de copii ageri, aceştia aveau dreptul să urmeze, gratuit, Liceul „Anastasie Başota”, cel mai scump şi bun liceu privat din Moldova cu profesori francezi, englezi, nemţi şi italieni. În afară de copiii buni la învăţătură din Herţa mai erau selectaţi ca bursieri copiii ţăranilor şi orăşenilor, de jos şi de mijloc, din Moldova şi Bucovina care „ştiau tabla înmulţirii şi să citească” înainte de a merge la şcoala primară.

Cum Herţa a fost ocupată de membrii PCR cu banderole la mâini şi predată sovieticilor, Stelian Bajureanu fiind respins la vizita medicală pentru a urma o şcoală profesională CFR a folosit dosarul „Herţa” pentru a fi primit la un examen de bursă la liceul „Grigore Ghica Vasile Voievod” din Dorohoi, după o lună de la începerea cursurilor. A câştigat bursa, după Scarlat Vasile, fiul un boier care avusese trei mii de hectare de pământ şi Brănişteanu Mircea fiul celui mai bogat medic din Dorohoi, cu nota 10.

Bajureanu a fost absolvent al Institutului Politehnic din Iaşi, Facultatea de Electrotehnică. Este doctor în ingineria electrică cu o teză care de fapt este prima (1975-2000) cibernetică (din lume) reală, deterministă, consonantistă (a regimurilor esenţial discontinui dar armonice, dinamogene, forţate, rezonante, fără autoreglare şi cu «un dram de inteligenţă creativă», dominante în natură), odoblejiană, modernă, disjunctă în raport cu prima cibernetică (din lume) americană (1948), fictivă, nedeterministă americană a regimurilor continui, staţionare, libere, nerezonante, cu autoreglare consonant ireversibile «numai cu inteligenţă de rutină» şi, practic, inexistente în natură, clasică, care sub pretextul obiectivismului, pozitivismului şi antipsihologicismului american a fost „creată” pentru a ascunde şi desfiinţa consonantica - operă unică în lume - împreună cu suratele ei ulterioare: teoria clasică a sistemelor, bionica şi diferite histologii.

„Este interesant că cibernetica odoblejiană a lui Bajureanu (1975-2000), nu are practic, nimic în comun cu cibernetica americană, prima (1948) cibernetică din lume! Dar este verificată de Consonantică fiind o parte introductivă a ei. Asemănarea dintre autorii ciberneticii americane Rosenblueth şi Wiener, şi Bajureanu este că toţi trei au scris-o, după studiul aprofundat al psihologiei consonantiste şi cu aceasta pe masa de lucru. Deosebirea este că americanii nu au avut consilierea lui Ştefan Odobleja şi cibernetica lor nu a fost verificată de acesta. O altă deosebire este că Bajureanu n-a scris-o pentru a ascunde consonantica lui Odobleja, ci pentru a o întregi ca o parte introductivă”, spune ciberneticianul Alexandru Oprescu.

Zeci de invenţii şi descoperiri

Stelian Bajureanu a avut la activ numeroase descoperiri şi invenţii foarte importante în inteligenţa artificială de rutină, programabilă, ”moartă” (clasică, actuală) şi în cea creativă, autoadaptabilă, ”vie” (consonantistă, a viitorului apropiat). Iar ciberneticianul Alexandru Oprescu ne-a şi exemplificat o parte dintre invenţiile şi descoperirile lui Stelian Bajureanu:

„A proiectat şi realizat, la scară industrială (Întreprinderea de Aparate de Măsurare şi Control Otopeni) termocuple de zonă, indicatoare de sarcină şi apăsare pe sapă (drilometre) pentru sarcina 400 tone la cârlig (8.000 metri adâncime); cu perspective de a realiza drilometre pentru sarcini de 600 tone la cârlig (12.000 metri adâncime), ştanduri de probă, de 1.600 - 2.500 danN/cm2, pentru oţeluri folosite la sondele de mare adâncime şi membrane de rulare din elastomeri şi metale pentru industria petrolieră. A inventat şi experimentat regulatoare directe tehnologitronice şi regulatoare indirecte consonant reversibile, debitmetre (cu ajutaj „paraşută”) liniare pentru orice fel de fluide inclusiv transportul pneumatic şi noroi de foraj, umidometre pentru gaze, aparatură pentru încercări fizico-mecanice ale polietilenei etc. A descoperit noi criterii de stabilitate şi calitate pentru sistemele automate reale (cu „zestre”) esenţial discontinue şi fără autoreglare. De asemenea, a dat definiţia valorii estetice a creaţiilor omeneşti, alături valoarea lor economică. A definit pertinent marea simplitate şi aria de utilizare a creaţiilor noastre. Este cazul formulei abaterii reale, maxime de reglare bipoziţională a unei bucle directe de stabilizare pentru care Stelian Bajureanu a cheltuit mai mult timp decât pentru restul creaţiilor sale. La această formulă nu s-ar fi ajuns niciodată fără insistenţele stăruitoare ale profesorului Ion Curievici şi la întâlnirea lui Stelian Bajureanu cu Ştefan Odobleja şi al său oval al efectelor.”

Şi-a luat al doilea doctorat la 66 de ani

Stelian Bajureanu s-a stins din viaţă la 30 noiembrie 2009 la Piteşti, unde se stabilise încă din anul 1968. De remarcat că Stelian Bajureanu şi-a mai luat un al doilea doctorat, de data aceasta în inginerie electrică la Piteşti în anul 2000. Ca activitate profesională, a lucrat ca inginer la Intreprinderea de Construcţii şi Montaje Metalurgice, Reşiţa, Caraş Severin (1959-1960), Combinatul Chimic, Borzeşti, Bacău (1960-1964), Combinatul Petrochimic, Brazi, Prahova (1964-1966), Institutul de Proiectări Foraj Extracţie, Câmpina, Filiala Ploieşti, Prahova (1966-1968), Combinatul Petrochimic, Piteşti, Argeş (1968-1973) şi Institutul de Reactori Nucleari Energetici, Mioveni, Argeş (1973-1987). Printre volumele importante menţionăm: Elemente şi sisteme automate pneumatice (1967), în colaborare sau Dicţionar enciclopedic de consonantică şi cibernetică consonantistă (2006).

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările