Neurochirurgul care a inventat dispozitivul de spălare a creierului are două medalii la Salonul de Invenţii de la Geneva

Doctorul Mihai Popescu conduce, de ani buni, secţia de Neurochirurgie a Spitalului Judeţean Argeş. Are două impresionante invenţii şi o tehnică medicală ce-i poartă numele.

A luat decizia să devină medic după ce, în copilărie, un doctor a fost pe punctul de a-i amputa mâna stângă, din cauza unor probleme care s-au dovedit a nu avea nevoie de o indicaţie atât de brutală. În 2002, chirurgul originar din Ţara Moţilor şi-a luat doctoratul în medicină la UMF "Carol Davila", după ce, anterior, obţinuse atestări în radiologie şi neurochirurgie la două prestigioase universităţi din Franţa. A profesat, printre altele, la Spitalul Clinic de Urgenţă "Sf Pantelimon" din capitală şi la Centrul Universitar Bucureşti, dar a ales să facă neurochirurgie în Argeş. Nu ar da niciodată Spitalul Judeţean din Piteşti pentru unul din Capitală, cum nu ar da niciodată România pentru Occidentul pe care deja l-a cunoscut şi cucerit.

„Nu m-a interesat niciodată să profesez în străinătate, deşi am avut mai multe ocazii să rămân la Paris. Cred că, dacă m-am născut în România, locul meu e aici. Am ales Piteştiul din două motive: pentru că am considerat că aici pot să conduc o secţie de neurochirurgie şi că pot să fac ceva semnificativ, dar şi pentru că niciodată nu mi-a plăcut să fiu la ordinul unui profesor, conferenţiar sau şef de secţie. Mi-am zis că, dacă o să reuşesc să fac o treabă bună la Spitalul Judeţean Argeş, o să rămân, iar dacă nu, o să mă întorc la Bucureşti”, spune neurochirurgul Mihai Popescu. Miile de vieţi salvate aici sunt o dovadă clară că a reuşit.

În prezent este nu doar şeful secţiei de Neurochirurgie a Spitalului Judeţean Argeş, unitate pe care a şi manageriat-o şi pe care şi-a pus amprenta inclusiv ca preşedinte al Consiliului de Administratie, ci şi profesor universitar la UPIT - Facultatea de Ştiinţe, Departamentul de Asistenţă Medicală şi Kinetoterapie şi unul dintre numele care apar în echipele de cercetare care au lucrat la câteva proiecte impresionante dintre care amintim: „Sistem integrat pentru asistenţa în timp real a actului chirurgical prin reconstructia tridimensională a imagisticii şi sincronizarea redării prin comenzi vocale (SIATRACH)”, şi „Metodă intra şi postoperatorie şi sistem flexibil pentru depărtarea şi fixarea vertebrelor cervicale, pentru a remedia trauma în abordul spinal anterior (DEFIVEC)”', programe finanţate de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.

Medalionul de anunţă crizele de epilepsie

Lumea medicală europeană l-a premiat cu aur în 2013 la Salonul Internaţional de Invenţii de la Geneva pentru invenţia sa „Dispositif portable pour surveillance de crises epileptiques en temps real”, un aparat de averizare în timp util a crizelor de epilepsie, care poate salva viaţa celor care suferă de această boală. Şi vorbim aici de o maladie care afectează 5% din populaţia globului. Genialul medic vorbeşte însă cu modestie despre invenţia sa înregistrată şi la OSIM.

„Eu nu o consider o invenţie extraodinară. Ce face acest dispozitiv?! Purtat într-un fel de medalion, avertizează bolnavul că o criză de epilepsie este iminentă sau că este posibil să apară, cu ajutorul unui  electrod montat pe zona din scalp care corespunde zonei epileptogene şi a unui program informatic în care se implementează aspectul encefalografic al crizelor bolnavului. În momentul în care într-un focar epileptogen încep descărcări de tipul epileptic, aparatul le recunoaşte ca fiind caracteristice unei crize de epilepsie şi avertizează asupra acesteia cu cca 10 minute înainte de instalarea propriu-zisă”, explică neurochirurgul.

Practic, un astfel de aparat, care deocamdată nu a intrat în fabricaţia de serie, îl anunţă pe bolnav că e momentul să se pună la adăpost. Un avertisment deosebit de preţios, pentru că, de obicei, crizele de epilepsie, care vin pe neaşteptate, se soldează cu traume fizice.

„Un bolnav de epilepsie care are o criză când traversează strada sau când se află în preajma unei ape sau a unui foc, ori, Doamne-fereşte, la volan, pentru că în România se poate şi aşa ceva, s-ar putea alege cu traumatisme severe şi i-ar putea accidenta şi pe alţii. Aparatul, care monitorizează descărcările de tipul epileptic, emite un sunet care-l va pune în gardă nu doar pe bolnav ci, cu ajutorul unui sitem GPS, şi pe aparţinător, dar şi Centrul Naţional de Epilepsie”, mai spune neurochirurgul premiat la Geneva.

 Dispozitivul de spălare a creierului, la propriu

Şi mai inovatoare decât acest dispozitiv este o altă invenţie brevetată, de asemenea, în România şi premiată, anterior acesteia, în 2011, la acelaşi Salon de Invenţii de la Geneva, cu argint: „Echipament pentru lavaj ventricular cerebral activ controlat”.

„Este vorba despre un aparat pentru spălarea ventriculilor cerebrali. Altfel spus, pe înţelesul tuturor, un echipament pentru spălarea interiorului creierului, cu o tehnică de funcţionare aparte, cu indicaţii în infecţii severe ale creierului, ventriculite, hemoragii cerebrale cu inundaţia ventriculilor cerebrali. Echipamentul aduce creierul în stare de hipotermie prin introducerea unui ser fiziologic la temperatură scăzută, benefică în accidentele vasculare cerebrale, pentru că ajută la regenerarea şi refacerea în timp mai scurt a creiereului. Tot cu ajutorul acestui echipament, antibioticele, citostaticele (în unele cazuri de limfoamele maligne) se pot administra direct în interiorul creierului, o soluţie mai eficientă decât calea generală. Ce s-a apreciat la acest aparat este principiul de funcţionare pentru că, deocamdată, el există doar în faza de prototip. Fabricarea lui, pentru utilizarea în practica medicală, presupune costuri uriaşe”, explică dr. Mihai Popescu.
 

Renumitul specialist a fost deja contactat e investitori dispuşi să-l producă, ceea ce înseamnpă că în câţiva ani echipamentul ar putea dota secţiile de neurochirurgie ale spitalelor din ţară şi nu numai.
 

O tehnică din chirurgie poartă numele său

Dr. Mihai Popescu este, de câţiva ani, şi coautorul unei tehnici chirurgicale care poartă numele său şi al unui coleg de breaslă, reputatul Prof. Univ. Dr. Valentin Titus Grigorean, şeful Clinicii de Chirurgie de la Spitalul Bagdasar Arseni din Bucureşti, cu efecte benefice suferinzilor de o boală cruntă.

”Este o tehnică folosită în cazurile cu indicaţie chirurgicală, care presupune folosirea unui sistem de valvă care reglează presiunea şi drenajul lichidului. Până acum au existat tehnici, cu drenaj în vena cavă superioară, cu drenaj în venele jugulare, cu drenaj în pleura pulmonară, cu drenaj în marea cavitate abdominală, în ureter, însă în prezent, se face un drenaj care se numeşte ventriculo-peritoneal, în care cateterul din burtă se pune între ansele intestinale. Apar însă complicaţii, de obicei abdominale, ale bolii, pentru că marele epiclon manşonează tubul prin care se scurge lichidul şi poate să obtrueze, astfel încât boala să revină. Eu şi profesorul Grigorean ne-am gândit să-l băgăm între cele două foiţe ale marelui epiclon, care are şi celule ce previn apariţia şi distrug eventualele infecţii, deşi nu e cazul metodei despre care vorbim, pentru că nu drenăm decât lichid cefalo-rahidian curat, fiindcă în cazurile cu infecţie, evităm intervenţia chirurgicală. Avem peste 22 de cazuri, poate chiar mai multe, operate până în prezent, bolnavi care au fost urmăriţi între un an şi cinci ani, din punct de vedere al funcţionalităţii sistemului de drenaj, fără complicaţii”, spune neurochirurgul.

În câteva spitale din ţară tehnica celor doi profesori a fost deja pusă în practică şi dă rezultate. O satisfacţie enormă, ca şi cea a contribuţiei aduse medicinei, pentru cei doi medici, singurele, de fapt, pentru că, în cazul tehnicilor, nu se acordă avantaje materiale.

Din păcate, după ce descrierea tehnicii a fost publicată într-o mică revistă de chirurgie experimentală, a fost preluată de alţii în străinătate fără o minimă citare a sursei. „După publicarea la Timişoara, am trimis şi în străinătate anumite articole referitoare la această tehnică. N-au fost publicate niciodată. În schimb, după o jumătate de an, am constatat că nişte autori suedezi semnau un articol aproape identic cu articolul realizat de noi. Acest lucru este posibil din cauza faptului că tehnicile medicale nu se înregistrează la OSIM. Tehnica chirurgicală e un bun al omenirii, de pe urma căreia ţie ca autor nu-ţi rămâne decât satisfacţia că, prin ea, ai ajutat nişte pacienţi”, încheie neurochirurgul Mihai Popescu.