Motivul pentru care studenţii români aleg Marea Britanie: fără materii inutile, cu examene puţine, dar relevante

Horia şi Radu Rotaru, doi fraţi eminenţi din Piteşti, au ales să studieze în Marea Britanie pentru că, spun ei, sistemul englez le oferă şansa de a se dezvolta mai bine decât cel românesc. Totuşi, ambii sunt hotărâţi ca după terminarea studiilor să revină şi să lucreze în România

GALERIE FOTO 

Radu Nicolae Rotaru are 18 ani şi a absolvit anul acesta, cu media 10, Colegiul Naţional „Alexandru Odobescu“ din Piteşti.

 A obţinut 10 pe linie la Bacalaureat şi a fost admis la Universitatea Sheffield, din Anglia, unde va studia Computer Systems Engineering. Întreaga sa familie - mama, tatăl şi fratele mai mare, Horia, se află deja în Marea Britanie. În ultimul său an de studiu la liceu, Radu s-a descurcat de unul singur.

„Mi-au plăcut mult matematica şi informatica. La română, am avut emoţii şi nu cred că m-am pregătit chiar aşa de bine încât să fiu sigur de nota maximă pe care am luat-o. Mama, care m-a încurajat să aleg matematica-informatica, este profesoară de română, dar n-am făcut meditaţii, pentru că e plecată în Anglia“, povesteşte Radu.

Pentru Radu, admiterea la Universitatea Sheffield, recunoscută pe plan mondial ca centru de prim rang atât în cercetare, cât şi în învăţământul superior, a fost una fără emoţii. Mărturiseşte însă că luase în calcul şi continuarea studiilor în ţară, însă avantajele sistemului englez - pe care avusese ocazia să le înţeleagă din experienţa fratelui mai mare – au fost decisive.

„În primul rând, m-am gândit la ce voi avea de studiat. Am luat în calcul că la Politehnică se studiază 11-12 materii, dintre care doar trei mi-ar folosi practic, celelalte ar fi doar umplutură. De exemplu, la IT, profilul la care m-aş fi înscris, aş fi avut de învăţat studii politice, filosofie, materii care n-au legătură cu ceea ce vreau eu să fac. La Sheffield, mai studiez o singură materie pe lângă matematică şi informatică, cele care mă vor ajuta exact în ce vreau să fac. Şi mai e şi electronica, materie opţională. A contat că acolo e mai bine sistematizată materia şi se face mai multă practică. Într-adevăr, este un pic mai ciudat că trebuie să înveţi mai mult de unul singur, profesorii fiind doar nişte ghizi, care îţi dau materiale de pe care poţi să înveţi. Evaluarea se face 70% prin nişte task-uri şi 30% prin nişte teste. Practic, ai de rezolvat problema în decursul unei săptămâni, spre exemplu, nu trebuie să dai un test în două ore. Te lasă să te duci acasă, să studiezi, să cauţi soluţia“, explică tânărul.

Două sisteme de învăţământ complet diferite

Din aceleaşi motive, dar stimulat şi de alte aspecte, în 2016, a optat pentru Anglia şi fratele său, Horia (21 de ani), acum student în anul III, la Universitatea St John din York, unde studiază Games Development.

„Am plecat din ţară mai mult pentru că sistemul de învăţământ superior este diferit de cel de aici, dar au contat şi alte aspecte. În primul rând, în România nu există profilul ăsta. Cel mai apropiat profil este Computer Science, adică informatică şi atât. Pe mine m-a atras mai mult partea de jocuri şi nu a fost chiar atât de greu să aleg. Dacă ar fi existat şi în România ceva asemănător, atunci alegerea ar fi fost mai dificilă. Diferenţa între sistemul românesc şi cel englez este enormă. În primul rând, profesorii au un comportament diferit. Spre exemplu, nu mă adresez niciunui profesor cu numele de familie, ci doar cu prenumele – şi ei, la rândul lor, fac la fel. În al doilea rând, nu ai de studiat materii inutile pentru ceea ce îţi doreşti tu să faci“, explică şi Horia Rotaru.

Posibilitatea pe care i-o dă facultatea de a-şi canaliza interesul pe ceea ce-l interesează cu adevărat fără a se simţi încorsetat de teme şi examene aglomerate, dar şi modul în care este evaluat i-au întărit convingerea că a făcut alegerea potrivită.

„O altă diferenţă între cele două sisteme este că în Anglia sunt mult mai puţine ore, dar e foarte mult studiu individual, cel puţin la mine la facultate. În primul an, am avut un examen, în al doilea an, două examene. În schimb, ei folosesc un fel de temă pentru acasă, îi zic assessment, care durează aproape o lună şi în baza căreia eşti notat“, spune Horia.

„Aş vrea să mă întorc în România“

În momentul plecării la studii, tatăl lor se afla în Anglia, însă ulterior el a plecat şi Horia a rămas singur, aşa că a fost nevoit să-şi găsească un job. „Am lucrat în timpul facultăţii, dar m-au ajutat şi părinţii. M-am descurcat. Pentru toată lumea, indiferent dacă ai sau nu bursă, facultatea este 9.250 de lire pe an. Există un împrumut guvernamental care acoperă costul, iar, după terminarea facultăţii, după ce ai un salariu de minimum 30.000 lire pe an, începi să dai înapoi 9% din ceea ce câştigi peste această sumă. Să zicem că ajung să câştig 31.000 de lire pe an: din 1000 de lire, trebuie să dau în anul ăla doar 9%“, explică Horia.

Ia serios în calcul întoarcerea în ţară. Chiar a studiat piaţa muncii din România, ca să ştie la ce oportunităţi poate să se aştepte. „Mi-am deschis un profil de LinkedIn, iar în vara acestui an l-am pus pe Casuallink. Am vrut să văd doar dacă primesc sau nu oferte. Am primit destule exact pe ceea ce voiam eu, şi anume Mobile Developement. A fost o curiozitate. Am avut deja mai multe oferte de joburi, dar am fost nevoit să le refuz, pentru că mai am încă un an de studiu. Dar aş vrea să mă întorc în România“, a declarat Horia.

Şi Radu îşi doreşte să revină în ţară după terminarea studiilor universitare, chiar dacă în acest moment toată familia sa este acolo. Radu ia în calcul inclusiv o carieră politică în România: „Poate că şi din cauza tinereţii - toţi tinerii vor să schimbe ceva. Există o adrenalină care poate ne orientează în direcţia asta. Mi-ar plăcea să dezvolt un partid al tinerilor cu imaginaţie, cu oameni care nu mai funcţionează după principiul şpăgii. Cred că sunt mulţi care vor dori să-mi fie alături. Aş vrea să încerc, deşi îmi imaginez că vor fi multe piedici. Cred, totuşi, că este unul dintre motivele pentru care aş dori să revin în ţară“.

Iniţiativa civică a lui Radu

Radu este şi iniţiatorul unei petiţii online în România, petiţie la care a recurs după o experienţă avută recent, la aproape două luni de la admiterea la universitatea din Sheffield. Pe 6 septembrie 2019, tânărul a susţinut, la Piteşti, examenul pentru obţinerea permisului de conducere.

Examenul s-a încheiat însă cu o plângere la adresa poliţistului examinator, pe care tânărul îl acuză că l-a ameninţat şi bruscat în momentul în care a anunţat că vrea să conteste procesul-verbal încheiat de acesta după proba practică.

Petiţia, intitulată „Hai să schimbăm România!“, are scopul de a combate abuzurile provocate de examinatorii auto în timpul examenului, spune Radu. În documentul online, iniţiatorul vine şi cu propunerile de modificare şi completare a unor articole de lege privind procedura de examinare pentru obţinerea permisului de conducere. Textul său face referire şi la redefinirea noţiunii de martor, la amplasarea camerelor de luat vederi în maşina de examinare şi la soluţionarea contestaţiilor.