Molière, pus în scenă în curţile oamenilor de la sate. „Mulţi se implică emoţional şi uită că suntem actori. Ne văd ca personajele pe care le interpretăm“

Molière, pus în scenă în curţile
oamenilor de la sate. „Mulţi se implică emoţional şi uită că suntem actori. Ne văd ca personajele pe care le interpretăm“

De mai bine de şase ani, o trupă de teatru intitulată Cultură’n Şură susţine piese de teatru în satele din România, în curţile oamenilor, intrarea fiind gratuită. În luna iulie, au ajuns cu o piesă de Molière în trei sate din Argeş.

Luna trecută, trupa Cultură’n Şură a adus un spectacol de Molière, „Doctor fără voie“, în regia lui Victor Olăhuţ (iniţiatorul şi managerul proiectului), în trei sate din Argeş: Vâlcelele (comuna Merişani), Albeştii de Argeş şi Cornăţel (comuna Buzoeşti). Au fost prezenţi în total aproape 800 de spectatori, dintre care aproape 100 au fost copii. Toate cele trei spectacole au fost prezentate în curţile unor săteni. La Buzoeşti a fost una dintre cele mai mari audienţe din istoria trupei. „Judeţul Argeş, care s-a aflat pentru prima dată pe traseul caravanei teatrale, a oferit trei locaţii idilice pentru desfăşurarea spectacolelor în aer liber: la coana Tanţa Bunescu, în satul Vâlcelele, la Casa Dobrescu în Albeştii de Argeş – un spaţiu cu o istorie aparte, despre care se va mai vorbi în judeţ, cu siguranţă –, în curte la Ion al Anghilinei din Cornăţel. În satul Cornăţel ni s-au terminat brăţările pe care le împărţim spectatorilor pentru numerotare, iar voluntarii ne-au spus că, după ce le-au oferit pe cele 349, au mai venit circa 50 de spectatori. În general, prezenţa la spectacolele noastre este destul de numeroasă, însă la Cornăţel a fost una dintre cele mai mari din cei şapte ani de Cultură'n Şură“, a explicat Florentina Năstase, unul dintre fondatorii trupei.


Nostalgia satului şi educaţia prin cultură



De asemenea, pe lângă piesele susţinute în cele trei sate din Argeş, au fost susţinute şi ateliere de teatru pentru copii cu vârste între 4 şi 14 ani. Cum a apărut ideea punerii în scenă a unor spectacole de teatru la ţară, în casele localnicilor? Ei bine, proiectul Cultură’n Şură a pornit din dorinţa regizorului Victor Olăhuţ de a oferi comunităţii din care se trage o parte din munca sa, după cum spune Florentina Năstase. În curtea din Nadiş, judeţul Sălaj, acesta a avut viziunea unui spectacol de teatru într-o şură. „Şi eu, şi el, şi dramaturgul Flavius Lucăcel, noi toţi trei care am pornit proiectul în 2013, avem nostalgia satului. Am crescut în sat, acolo am copilărit, am cunoscut oameni extraordinari care ne-au educat şi format. De la idee până la proiect a urmat o perioadă de căutări, în urma căreia am ajuns la Centrul de Cultură şi Artă al Judeţului Sălaj“, precizează Florentina Năstase.

Actriţa Florentina Năstase FOTO: Victor Olăhuţ

 

Daniel Săuca, directorul centrului, le-a oferit şansa de a porni în această aventură. În primul an, trupa a jucat într-un singur sat. În anul următor, în trei, şi tot aşa, proiectul a căpătat amploare. Anul acesta, proiectul ajunge în peste 20 de sate şi 6 oraşe. „Pe parcurs, ni s-au alăturat noi parteneri şi finanţatori care ne susţin şi care cred, ca şi noi, că educaţia prin cultură este o investiţie în viitorul nostru, al tuturor: Kaufland România, Tur Cento Trans, Viorica Manea, Teatrul Podul, EduCab România, ArkMedia Advertising, FDSC. În fiecare an depunem proiectul pentru finanţare şi încercăm să atragem sponsori noi, ca să putem ajunge în cât mai multe sate din România“, precizează Florentina Năstase.

Numărul de membri ai trupei de teatru depinde de spectacol şi de numărul de actori din distribuţie. În momentul de faţă, sunt nouă oameni care lucrează constant în proiect: regizorul Victor Olăhuţ, dramaturgul Flavius Lucăcel, actorii Marin Grigore, Iulian Giţă, Lavinia Cosma, Costache Marius, Ioana Rufu, Bogdan Costea şi Florentina Năstase. Se adaugă actorii din spectacolele „Cerere în căsătorie“ de A.P. Cehov şi „BabyBlues“: George Constantinescu, Valentin Terente, Ana Turos.

 

Drumul teatrului de la sat la oraş

 

Până în prezent, sunt 46 de sate din România în care trupa Cultură’n Şură a fost cel puţin o dată cu un spectacol, cărora li se adaugă 12 oraşe în care au susţinut reprezentaţii în festivaluri de teatru sau în alte contexte. Cu ultima lor producţie, „BabyBlues“, de pildă – un spectacol bazat pe mărturiile unor femei din mediul rural despre experienţa lor ca mame şi care atinge un subiect sensibil, depresia postnatală, trupa a decis să facem drumul invers: de la sat la oraş.

În culise, după un spectacol

 

„Avem acum în desfăşurare un proiect intitulat «Teatru implicat», finanţat prin programul «În stare de bine», susţinut de Kaufland România, şi implementat de Fundaţia pentru dezvoltarea Societăţii Civile, în cadrul căruia mergem în şase sate cu spectacolul «Doctor fără voie» de Molière şi în şase oraşe cu «BabyBlues». Vrem să facem şi în acest fel legătura dintre lumea satului şi cea a oraşului“, mai spune Florentina Năstase.

Un aspect important de menţionat: patru din cinci spectacole ale asociaţiei au fost premiate până acum în cadrul festivalurilor profesioniste. Din 2013 şi până acum, trupa a susţinut 82 de reprezentaţii, cu o medie de 150 de spectatori. Florentina Năstase mai precizează că „pe cât posibil, revenim în comunităţile unde interesul este mare şi partenerii locali sunt implicaţi în desfăşurarea evenimentului. Anul acesta, în cadrul proiectului «Cultură’n Şură. Teatru pe şoseaua de centură», finanţat tot prin programul «În stare de bine», am început să distribuim brăţări înseriate, pentru a contoriza numărul de spectatori. Prezenţa la spectacol depinde de mai mulţi factori – de numărul de locuitori din localitate, de implicarea organizatorilor locali, chiar şi de vreme. Noi facem tot posibilul ca teatrul să ajungă la cât mai mulţi spectatori din sate“.

 

Publicul de la ţară este mai atent

 

O observaţie interesantă pe care a făcut-o tot Florentina Năstase este că „în timpul spectacolului, sunt mulţi cei care asistă şi se implică emoţional, şi ce e foarte interesant e că «uită» că suntem actori, ne văd ca personajele pe care le interpretăm. La final, când măştile cad şi revenim pe scenă pentru a face fotografii cu ei sau pentru o vorbă, deseori sunt uimiţi... Nu le vine să creadă că suntem o trupă de actori profesionişti care au ales să vină într-un sat să susţină un spectacol. «Voi chiar sunteţi actori?», m-a întrebat o domnişoară la finalul unei reprezentaţii. «Şi mie mi-ar plăcea să fac teatru.» Publicul este la fel de prezent, deseori, poate, mai atent decât cel dintr-o sală convenţională de spectacole“.

Moliere jucat în curtea unui gospodar din satul Cornăţel-Argeş

 

Actriţa Florentina Năstase este de părere că ar fi o greşeală foarte mare să subestimăm inteligenţa nativă a celor din sate, inclusiv propensiunea lor pentru teatru. Accesul la spectacole de teatru în mediul rural este limitat din cauza distanţei faţă de centrele culturale, din pricina greutăţilor materiale, din cauza ofertei sărăcăcioase a autorităţilor locale în ceea ce priveşte evenimentele culturale. Iar ceea ce face trupa Cultură’n Şură este să ofere o alternativă şi ceea ce e îmbucurător este că reacţia celor care au putere de decizie este imediată şi favorabilă: îi invită să revină şi uneori încearcă să îi ajute în găsirea fondurilor pentru reprezentaţii.

 

Grajdul vacilor, loc pentru spectacol

 

Florentina Năstase îşi aminteşte cu nostalgie că Badea Florea a lui Juvri din comuna Hida a fost primul domn care şi-a deschis porţile pentru ca trupa de teatru să joace în curtea dumnealui: „Era un om extraordinar, gospodar, blând şi avea o familie numeroasă. După moartea sa, am suferit toţi. Ne-am întors în curtea dumnealui şi după unul dintre spectacole, am proiectat filmuleţul pe care l-am făcut în primul an de Cultură’n Şură – dumnealui şi familia sa vorbeau atunci despre cât sunt de importante cultura şi apropierea dintre lumea satului şi a oraşului – vizionari de-a dreptul. A fost un moment emoţionant pe care nu-l voi uita niciodată“.

 

Trupa „Cultură’n Şură“ a jucat în tot felul de decoruri neobişnuite de-a lungul anilor: în şuri, pe scene construite din scândură, pe baloţi de paie, din europaleţi, lângă culturi de porumb sau de floarea-soarelui. „Cele mai inedite spectacole au fost cele în care am jucat lângă grajdul vacilor, de pildă, pe care le auzeam rumegând de zor, sau lângă coteţul raţelor, care au vociferat scandalizate în timpul spectacolului“, mai adaugă Florentina Năstase.

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: