Mecanismele perfide ale bulimiei. Cum ajung oamenii să comunice cu exteriorul prin cantitatea de mâncare îngurgitată

Imaginea propriului corp este o percepţie socială. Pe baza acestei percepţii, unele persoane dezvoltă şi menţin o imaginea de sine negativă privind propriul corp, folosind alimentele şi mâncatul excesiv pentru a comunica simbolic sentimentele lor.

Bulimia este, în general, asociată cu nemulţumirea legată de propriul corp, dar are cauze mult mai complexe. Persoana care dezvoltă această tulburare poate fi de fapt subponderală, însă în oglindă vede o imagine a sa distorsionată, care o împinge la practici bulimice. 

“Bulimia nervoasă este o tulburare de alimentaţie caracterizată prin episoade frecvente de mâncat excesiv, urmate de eforturi disperate pentru a evita creşterea în greutate (vărsături autoprovocate, uz de laxative şi de diuretice, exerciţii fizice intense, etc.). În centrul acestei proiecţii negative privind propriul corp se află frica, teama de a fi evaluat negativ, teamă de respingere”, explică, pentru „Adevărul“, psihologul Ionuţ Ghiugan. 

18 ani este vârsta medie la care debutează bulimia nervoasă, iar tulburarea este prezentă mai frecvent la femei decât la barbaţi. 

Care sunt cauzele instalării bulimiei

Mâncatul rapid şi în exces nu este generat de o senzaţie intensă de foame, ci este un răspuns la stres, depresie şi alte probleme de ordin psihic şi nu numai.

Factorii culturali, un istoric cu abuzuri şi traume, o stimă de sine scăzută şi schimbările importante apărute în viaţă sunt printre cauzele sau factorii de risc cei mai frecvenţi pentru bulimie.

Etalonul frumuseţii promovat de mass-media

“Mesajele transmise de mass-media, promovează excesiv un anumit etalon de frumuseţe feminină: femeia extrem de slabă. Vedetele, manechinele, femeile de succes, fac eforturi considerabile, pentru a-şi menţine greutatea anormal de mică. Astfel de mesaje sunt percepute încă de la vârste foarte mici şi contribuie la distorsionarea imaginii corporale şi apariţia sentimentelor negative faţă de propriul corp”, explică renumitul psiholog. 

Istoria de traume sau abuz

Tinerii care provin din familii în care părinţii au avut probleme psihologice sunt potenţiali bulimici.

“Persoanele cu bulimie nervoasă par să aibă în istoria lor de viaţă o incidenţă mai ridicată de abuz. Părinţii cu o problemă de abuz de alcool sau alte tulburări psihologice şi-au pus amprenta semnificativ în dezvoltarea unei imagini de sine negative”, mai spune Ionuţ Ghiugan. 

Stimă de sine scăzută

Încrederea scăzută în propria persoană poate crea falsa impresie ca acea persoană nu este acceptată de alţii. De aici tendinţa de se alinia rapid şi cu orice preţ ”standardelor”.

“Persoanele care se percep ca inutile, fără valoare şi neatractive prezintă un risc pentru bulimie. Factorii care pot contribui la o stimă de sine scăzută includ depresia, perfecţionism, abuz în copilărie şi un mediu de educaţie critic”, spune specialistul.

Schimbări majore de viaţă

“Bulimia este adesea declanşată de modificări încărcate de stres ce apar în viaţa persoanei. Destrămarea familiei sau pierderea unei relaţii, schimbările fizice de la pulbertate sau mutarea în alt oraş, declanşează bulimia nervoasă ca mecanism dezaptativ de a face faţă situaţiei problemă”, precizează Ionuţ Ghiugan. 

Profesii sau activităţi sociale cu risc

Practicarea anumitor meserii poate fi un factor de risc pentru declanşarea acestei tulburări, mai spun psihologii.

“Persoanele care se confruntă cu o presiune extraordinară a imaginii fizice sunt vulnerabile la dezvoltarea bulimiei. Activităţiile cu risc includ manechinele, balerinele, modelele, gimnastele, actorii, etc.”, explică Ionuţ Ghiugan.

Care sunt semnele care trădează bulimia 

Cei care suferă de bulimie au capacitatea de a funcţiona la serviciu şi în afara lui, pentru că abilităţile de a interacţiona cu ceilalţi nu le sunt afectate de această tulburare. Prezenţa acestei boli este mai greu de detectat, spre deosebire de anorexia nervoasă, deoarece bulimicii tind sa aibe o greutate în jurul celei medii, spre deosebire de anorexici, care au o greutate cu mult sub limita minimă normală. 

“Atunci când o persoană este obsedată de propriul corp şi greutatea acestuia, când comportamentul alimentar este dominat de diete şi programe de slăbit, când persoana se teme că atunci când începe să mănânce nu se mai poate opri, când îşi provoacă vărsături sau utilizează laxative pentru a-şi controla greutatea sau dezvoltă emoţii negative după ce mănâncă (vinovăţie, ruşine sau tristeţe), există o probabilitate ridicată ca aceasta să sufere de bulimie nervoasă sau altă tulburare de alimentaţie”, explică renumitul psiholog.

Psihoterapia este crucială pentru tratarea bulimiei.

Ajutorul unui psiholog este esenţial pentru ieşirea din cercul vicios.

“Tulburările de alimentaţie pot devasta corpul şi echilibrul psihologic al persoanei afectate. Bulimia nervoasă este o problemă emoţională complexă, iar factorii psihologici sunt consideraţi cei mai importanţi în declanşarea şi menţinerea acestei tulburări. În cazul bulimicilor, teama de a se îngrăşa şi aparenta lipsă de control a impulsurilor, le creează sentimente de neajutorare, vină, ruşine, inadecvare, iar aceste sentimente negative erodează progresiv relaţiile personale şi sociale precum şi performanţa profesională şi academică a persoanei. Tulburările de alimentaţie sunt de asemenea asociate cu alte tulburări mentale, cum ar fi depresia, tulburări de anxietate şi abuzul de substanţe sau alcool. Psihoterapia este crucială pentru tratarea bulimiei”, mai spune Ionuţ Ghiugan.