Luptătoarea anticomunistă care şi-a botezat fetiţa născută în închisoare cu numele „Libertatea“

0
Publicat:
Ultima actualizare:

În anii '50, Iuliana Constantinescu Preduţ i-a ajutat, alături de părinţi, pe partizanii Toma şi Petre Arnăuţoiu şi a fost pentru asta ulterior arestată de comunişti, deşi era gravidă în şapte luni. Primul său copil s-a născut la închisoarea Văcăreşti şi a primit un nume simbolic: Libertatea-Justina. Fetiţa a fost dusă de autorităţi într-un orfelinat, unde, după lungi căutări, a fost găsită de tatăl ei.

Iuliana Constantinescu Preduţ s-a născut pe 16 iunie 1929 în comuna Corbi din judeţul Argeş. Era fiica preotulului Ioan Constantinescu şi a Iustinei din satul Poenărei. Alături de părinţii săi, i-a ajutat pe ultimii partizani din grupul Haiducii Muscelului din Nucşoara începând cu anul 1952.

Iuliana Constantinescu Preduţ a fost profesoară de istorie şi limba română la Şcoala generală din comuna Ţibucani, judeţul Neamţ şi la Şcoala generală din comuna Cobadin, raionul Negru Vodă, regiunea Dobrogea, unde a fost arestată la 22 iunie 1958, deşi era gravidă în luna a şaptea, şi condamnată la 12 ani de muncă silnică, 5 ani degradare civică şi confiscarea totală a averii, prin Sentinţa nr. 174 din 12 septembrie 1959 a Tribunalului Militar al Regiunii a II-a Militare, pentru „Delictul de favorizare la acte de teroare prevăzut de art. 284 alin. ultim combinat cu art. 207 alin. 1 din Codul Penal anterior”, „infracţiunea de omitere de denunţ” a membrilor Grupării de partizani „Haiducii Muscelului”. Tatăl său Ioan Constantinescu a fost condamnat şi executat la închisoarea Jilava în anul 1959, iar mama sa, Justina Constantinescu, a îndurat ani grei de detenţie, ambii fiind acuzaţi de „participare la Rezistenţa armată anticomunistă de pe versanţii sudici ai Munţilor Făgăraş”.

Soţul i-a trimis la închisoare o declaraţie de dragoste pe un săpun

image

Iuliana Constantinescu Preduţ a fost arestată la 21 iunie 1958 şi torturată în ancheta Securităţii din Piteşti, cu toate că era însărcinată în luna a şaptea, fiind acuzată că, pe când era elevă, îi aprovizionase şi nu îi denunţase pe partizanii din Muscel. Din fericire, soţul Nicolae Preduţ i-a fost mereu alături şi a iubit-o necondiţionat. În primul pachet primit la închisoarea Văcăreşti (în 1960) era un săpun pe care soţul ei scrisese: TE IUBESC MEREU – NICU. Săpunul este acum expus la Memorialul Sighet.

La 18 septembrie 1958, Iuliana Constantinescu-Preduţ a născut la închisoarea Văcăreşti a născut o fetiţă pe care a botezat-o Libertatea-Justina. După trei luni fetiţa este dusă la orfelinat. Fetiţa a fost dusă de autorităţi într-un orfelinat, unde, după lungi căutări, a fost găsită de tatăl ei. Iuliana Preduţ a fost eliberată în 1964, după ce a trecut prin şase închisori teribile, la Piteşti, Văcăreşti, Jilava, Miercurea Ciuc, Arad şi Oradea. În momentul eliberării fiica sa avea 6 ani.

Mi-au dat brânză de burduf tăvălită prin fecale”

Mărturiile din teribila perioadă petrecută în închisoare au fost strânse în cartea ”Speranţe încătuşate”. Iată cum descrie Iuliana Constantinescu Preduţ primele zile petrecute în închisoare:

„Eram închisă la Văcăreşti... Mă aduseseră acolo de la Securitatea Piteşti, în urma unei anchete chinuitoare... Am stat, la Văcăreşti, până am născut pe Libertatea-Justina... Mă arestaseră de la catedra din Cobadin - Constanţa... Eram gravidă în luna a şaptea... M-au băgat seara, în celula 116, cu toate că sosisem înainte de ora prânzului, şi, ca să-mi fie viaţa un adevărat calvar, m-au lăsat singură, într-un WC turcesc cu şase găuri, care aproape nu se mai vedeau, fiindcă erau pline cu materii fecale... Mirosul greu de acolo, drumul chinuitor de la Securitatea Piteşti până la atât de temuta închisoare din Văcăreşti îmi accentuaseră vădit cumplita durere amestecată cu o foame greu de imaginat, pentru că nu îmi dăduseră, în dimineaţa aceea, nimic din mizerabila raţie zilnică, iar seara, după o discuţie cu o verişoară a mea, care era şefă de cameră, n-am putut înghiţi nici măcar o boabă de arpacaş... Căpitanul Constantinescu m-a însoţit în dubă până la Închisoarea Văcăreşti şi, în prezenţa mea, i-a spus celui care m-a luat în primire, să aibă grijă, pentru că sunt gravidă şi foarte slăbită... I-am mulţumit pentru acest semn rar de bunătate, cu totul neaşteptat, dar, de atunci, nu l-am mai văzut... Să fi fost din „grijă” pentru mine cele două bucăţi de mămăligă caldă, în care era pusă brânză de burduf tăvălită prin materiile fecale, încât nu mai rămăsese nimic nemuiat în mizerie?!... O durere groaznică m-a tăiat peste mijloc; apoi, o foame cum n-am mai încercat niciodată m-a împins parcă orbeşte să mă aplec şi să rup din mămăliga pusă în fecale... Simţeam tot mai mult, tot mai apăsător, că mă lăsau puterile!... M-am aşezat în urina care plutea pe cimentul WC-ului şi am rupt încă o bucată din celălalt bulz... Abia, mai târziu, mi-am dat seama că totul fusese premeditat de torţionari, pentru ca să avortez din această cauză, mai ales că, la Piteşti, un securist în halat alb îmi propusese să renunţ la copil, asigurându-mă că nu voi avea dureri la întreruperea sarcinii...”.

De la deşteptare până la stingere eram obligată să stau la marginea patului”

Timp de o lună, Iuliana Constantinescu Preduţ a fost obligată să stea singură într-o celulă rece şi insalubră. Regimul de detenţie a fost teribil:

”De la deşteptare până la stingere, eram obligată să stau pe marginea patului... Uneori, când mai încercam să urc câte un picior în pat, mi se atrăgea atenţia că nu am voie... M-am resemnat, pierzându-mi orice speranţă în lumina vieţii... Mă învăluia întunericul atât de obsedant al morţii!… Între timp, am făcut, la sânul stâng, mastită suprainfectată!… De această boală, numai bunul Dumnezeu m-a vindecat, fiindcă m-au dus la un doctor din închisoare să mă opereze la o oră nepotrivită, chiar atunci când i se servea masa... Văzându-mă atât de slăbită şi de chinuită, s-a hotărât să termine cât mai repede cu mine, determinat, poate, şi de gardiana care mă însoţise până la el... Batjocoritoare, gardiana îmi pusese nişte ochelari negri şi mă obligase să mă îmbrac cu mantaua, pe care o legase la mâneci şi mă trăgea, ca pe un animal de funie, de o mânecă legată mai lung... Când era întrebată, de cei cu care ne întâlneam, unde merge, ea se amuza, spunându-le tuturor că „plimbă maimuţa”... Doctorul era un ghem de nervi... S-a răstit la mine, fiindcă îşi întrerupsese masa din cauza unei „bandite”... A luat o lamă, a dat-o prin flacăra unui chibrit şi m-a tăiat adânc, pe viu, fără milă, înjurându-mă că şi-a pătat cu puroi halatul... Mi-a pus în silă nişte vată pe rană şi mi-a poruncit să ies cât mai repede afară... De atunci, nu s-a mai interesat deloc de soarta mea... După ce am fost „operată” astfel la sân, n-am mai alăptat-o pe fetiţa mea, pe Libertatea. Mi-au alăptat-o fetele din Cudalbi, care născuseră şi ele tot fetiţe, ori nişte ţigănci tinere închise într-o celulă învecinată... Se întreceau între ele care să-i dea piept... Credeau că vor ieşi mai repede din puşcărie, dacă o alăptează pe Libertatea!… Asociau numele ciudat, pentru ele, al fetiţei cu eliberarea din detenţie şi erau toate convinse că Dumnezeu le-a trimis-o ca pe o rază de speranţă în revenirea lor grabnică la viaţa liberă de dincolo de zidurile închisorii..”

Iuliana Preduţ Constantinescu s-a stins din viaţă la 1 octombrie 2002, în satul natal.

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite