Legendele Mănăstirii Cotmeana, „bătrâna doamnă valahă“. A ascuns morminte misterioase şi un important tezaur

Între dovezi istorice şi legende, Vladislav Vlaicu, Radu I, Mircea cel Bătrân şi Constantin Brâncoveanu îşi leagă, într-un fel sau altul, numele de acest sfânt lăcaş de cult medieval. Mănăstirea Cotmeana, o obşte în care astăzi vieţuiesc nouă monahi, păstrează cel mai vechi clopot din Ţara Românească.

În inima Ţării Româneşti, la numai 25 km de Curtea Domnească de la Argeş, se zămislea, pe la 1292 (dacă ne luăm după legendă), Biserica Cotmeana, o sihăstrie, poate, după cum spun unii sociologi, sau doar simplă obşte sătească, fiindcă misterul mai apasă încă, după atâtea secole, pe zidurile vechi ale bătrânului lăcaş.

Se spune că Radu I, domnitor al Ţării Româneşti, ridicase înainte, aici, biserică de lemn. Prăpădul focului, spune legenda, avea să mistuie sfântul lăcaş. Aşa se face că, mai apoi, Mircea cel Bătrân ridică, pe acelaşi loc, biserica de zid cu hramul Buna Vestire, lăcaş restaurat pe la 1711, de către Constantin Brâncoveanu, reparat şi iar restaurat în secolele al XIX-lea şi al XX-lea.

“La Cotmeana nu s-au aflat încă dovezi materiale ale existenţei unei aşezări de secol XII-XIII, dar nu vom putea trece cu vederea realităţile secolului al XIV-lea, când Mircea cel Bătrân reface lăcaşul de cult de aici, lăcaş ce beneficia, se pare, de numeroase posesiuni anterioare voevodului. Pomelnicul mânăstirii începe cu Vladislav Vlaicu, iar hrisoave din 1389, 1402, 1418 vorbesc de Radu, tatăl lui Mircea, domn între 1377-1383”, spune Constantin Augustus Bărbulescu, decanul Facultăţii de Ştiinţe Socio Uname a UPIT, care argumentează că mai importantă dovadă a vechimii bisericii ar fi arhitectura, specifică secolelor XII-XIII pentru sudul Dunării şi zona Bizanţului.
 

Cel mai vechi clopot din Ţara Românească

De fapt, mănăstirea este considerată un adevărat monument istoric medieval, reprezentativ architectural pentru spaţiul muntenesc din secolul al XIV-lea, iar aproape toate decoraţiunile mânăstirii sunt realizate în stilul bizantino-balcanic al secolelor XIII şi IV.

“La Cotmeana, există cel mai vechi clopot din Ţara Românească dăruit mănăstirii de Jupan Dragomir, în anul 1385 iar în vechea biserică - monument istoric - se păstrează şi astăzi portretele lui Mircea cel Bătrân şi Petru Cercel”, spune Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean. 

Biserica, faţadele din cărămidă, zidurile vechi de incintă construite pentru apărare, dar şi clopotniţa, care, împreună, formează ansamblul feudal de la Cotmeana, mai duc şi azi cu gândul la cetăţile medievale în care s-au ţesut legende ale unor vremuri demult apuse.

“Cotmeana, considerată «bătrâna doamnă a mănăstirilor valahe», e locul în care s-au descoperit mai multe morminte de tip athonit şi un tezaur de monede de aur şi formaţiuni ornamentale din teracotă expuse în prezent la Muzeul Judeţean Argeş", adaugă Cornel Popescu, directorul Muzeului Judeţean. 

Ridicarea Mănăstirii Cozia face ca cea de la Cotmeana să apună, mai ales că pentru secole, e nevoită să devină metoc al celebrului aşezământ de pe Valea Oltului. Pe vremea domniei lui Alexandru Ioan Cuza, mânăstirea este secularizată. Devine biserică parohială şi intră, astfel, intr-un nemeritat con de umbră. În1990 însă, Mănăstirea Cotmeana este redeschisă.