Leacul-minune care ajută copiii cu probleme de creştere să se înalţe. Ce alte proprietăţi terapeutice mai are planta

Spinosul arbust de porumbar ascunde în florile şi fructele sale zeci de virtuţi tămăduitoare. Fitoterapeuţii pun mare preţ pe substanţele active ale acestei plante care şi-au dovedit eficienţa în tratarea a zeci de afecţiuni, de la cele digestive şi renale, până la debilitate şi astenie generală.

„Trebuie reţinut că florile de porumbar conţin flavonoizi, acizi organici, cvercitină, săruri de magneziu şi de potasiu, substanţe glicozidice, în timp ce fructele sunt apreciate pentru conţinutul lor de acizi organici antociani, taninuri, polifenoli, vitamina C, săruri de calciu şi de magneziu”, explică, pentru „Adevărul“, fitoterapeutul Elena Badea.

Datorită acestor compuşi, fructele şi florile porumbarului au o serie lungă de indicaţii terapeutice.
„Proprietăţile lor sedative, laxative şi diuretice recomandă utilizarea florilor în afecţiunile rinichilor şi a căilor urinare. Fructele, în schimb, au acţiune antidiareică, astringentă, ceea ce le recomandă în diaree, dizenterie, pentru calmarea durerilor de stomac, pentru stimularea digestiei, dar şi în dischezii biliare”, mai spune Elena Badea.

Indicat în dizarmoniile de creştere la copii

Fitoterapeutul precizează că şi mugurii au proprietăţi tămăduitoare datorită acţiunii imunomodulatoare şi tonice generale, stimulând mecanismele de creştere şi dezvoltare,

„Aceste acţiuni activează axul hipofizo-hipotalamo-suprarenalian reglând dizarmoniile hormonale. Mugurii sunt recomandaţi în caz de: deficit imunitar, convalescenţe postgripale sau după boli pulmonare, debilitate psiho-fizică, neurastenie, anemie, anorexie, inapetenţă, astenie generală,  dizarmonii de creştere la copii, întârzierea menarhei şi de pubertate, acnee juvenilă şi furunculoză datorate poluării atmosferice”, mai spune cunoscutul fitoterapeut.

Cum se culeg şi cum se prepară fructele şi florile

Trebuie reţinut că florile se recoltează în perioada de început a înfloririi, pe timp uscat, floare cu floare, în timp ce fructele se recoltează toamna, după căderea brumei, octombrie-noiembrie, când îşi pierd astringenţa şi au o cantitate mai mare de zaharuri. Şi ele se adună fruct cu fruct sau prin scuturarea arbustului pe cearşafuri sau prelate.
Fiecare dintre modalităţile de preparare - infuzie din flori, decoct din fructe sau tinctură, ori gemoderivat din muguri - are ţintele sale terapeutice.

„Infuzia din flori se prepară adăugând o linguriţă de flori uscate la o cană de apă clocotită Se lasă la infuzat timp de două minute şi se strecoară. Indicat este consumul a două-trei căni pe zi, pentru un efect sedativ şi diuretic. Decoctul din fructe se prepară tot dintr-o linguriţă de fructe uscate, mărunţite sau măcinate pulbere, la o cană de apă. Se dau de două-trei ori în clocot, se îndepărtează de pe foc, după care se infuzează alte 10 minute: sunt recomandate câte două-trei căni pentru efectul astringent în caz de dureri de stomac, diaree şi dischinezii biliare”, recomandă Elena Badea.

Calităţi terpeutice deosebite are şi tinctura de porumbar, un sirop obţinut la rece din porumbele, propolis şi alcool.
Tinctura astfel obţinută se administrează câte o linguriţă de 3 ori pe zi. Efectul este de reducere a nivelului colesterolului, acţionând în acelaşi timp ca remediu împotriva stărilor excesive de oboseală”, mai spune specialistul.

Ameliorează debilitatea psiho-fizică

Pentru întărirea imunităţii şi într-o serie de deficienţe de dezvoltare, foarte benefic este un alt fitopreparat: gemoderivatul din muguri de porumbar.

„Produsul se administrează în doze de 30-50 de picături de până la trei ori pe zi sau 50-70 de picături o singură dată pe zi. Este indicat în caz de anorexie, inapetenţă, tulburări de creştere şi dezvoltare, debilitate psiho-fizică, deficit imun, convalescenţe postgripale, bronşite cronice la vârstnici, Herpes Zoster oftalmic, furunculoze, dereglări de ciclu menstrual sau întârzierea menarhei la pubertate”, mai spune specialistul în fitoterapie.

De precizat că fructele proaspete de porumbar pot fi consumate în stare proaspătă (cele culese după ce dă gerul sunt mai gustoase), sau pot fi utilizate la prepararea unor siropuri şi gemului, ori la obţinerea vinului sau a ţuicii.