Ion Sănduloiu, fotograful de pe crestele munţilor

Ion Sănduloiu, fotograful de pe crestele munţilor

Ion Sănduloiu, şeful salvamontiştilor argeşeni

Nu-i place să vorbească despre el pentru că este mult prea modest, calm, echilibrat şi îndrăgostit de viaţă şi de frumos.


În cuvinte simple, Ion Sănduloiu, sau Adi, cum îi spun prietenii şi familia, este alpinist, fotograf, şeful salvamontiştilorargeşeni, profesor de fotografie, tată şi soţ. Le face pe toate cu drag, trăieşte din plin, schimbă şi salvează vieţi.


Totul, din pasiune
Adi Sănduloiu este o figură cunoscută în peisajul vieţii publice argeşene. Experienţele trăite ca alpinist, salvamontist, fotograf sau simplu călător prin lume nu pot pot fi pe deplin povestite într-o carte şi foarte dificil de sintetizat într-un portret. Un lucru este cert şi caracterizează toate acţiunile şi faptele acestui om: pasiunea. Se poate spune că Adi Sănduloiu a trăit aşa cum a vrut şi nu a avut niciodată teama de a câştiga ceea ce a visat.


Şeful  salvatorilor argeşeni din munţi
Dragostea pentru munte şi atracţie către fotografie au început cam în aceiaşi perioadă, în jurul anul 1980. Pe atunci,. Adi avea aproximativ 15 ani şi îi plăcea foarte mult natura. Regretatul salvamontist şi alpinist bebe Nistoreascu a fost cel care l-a iniţiat în alpinism, el i-a fost mentor şi tot el l-a recrutat pe Adi la Salvamont Argeş, serviciu pe care acum îl conduce. De când este şeful Salvamontului argeşean, acesta a juns printre primele cele mai bune asemena servicii din ţară.

„În 1996 am fost ales şeful formatiei Salvamont Piteşti, iar din 2004 sunt directorul Salvamont Argeş, care are în componenţă formaţiile Salvamont Piteşti, Curtea de Argeş, Nucşoara şi Câmpulung. Zona noastră de responsabilitate este cea mai înaltă (vf. Moldoveanu cu cei 2544 de metri ai săi) întinsă şi izolată zonă montană din ţară, dar şi cea mai frumoasă prin sălbăticia ei.”, spune Ion Sănduloiu. În acest moment, Adi coordonează activitatea salvamontiştilor argeşeni şi participă active la unele acţiuni de salvare din munţi.

“Mă bucur că pot să fac ceea ce fac şi că ceea ce fac este bine”, îşi caracterizează adi Sănduloiu activitatea în fruntea Salvamont Argeş. În timpul cât a condul acest serviciu, echipe de salvamontişti argeşeni au patricipat la acţiuni internaţionale, de unde întotdeauna s-au întors cu rezultate cu care ne mândrim cu toţii.

“În Bavaria am participat la un exerciţiu de intervenţie în caz de avalanşă. Cu această ocazie am constatat că salvamontiştii români sau la fel buni ca cei germane şi nu numai, uneori poate mai buni”, spune şeful Salvamont Argeş.


Cu bicicleta prin munţi
Adi are o mare pasiune şi pentru montainbike şi shiul de tură. Desigur că ambele sporturi îi prind foarte bine ca salvamontist şi, desigur, nu numai lui, ci şi celor care sunt scoşi din situaţii limită de către salvamontişti. La începutul anilor ’90 a început să intre în ţară echipament de schi de tură si mountain bike, astfel că aceste două modalitaţi de a face munte mi-au devenit hobby-uri de bază. De fapt, primul grup de mountainbikeri pe care l-am dus pe munte a fost din Israel, în 1994”, spune Adi. Şi pentru că tot se pricepe la sporturi de munte, Adi Sănduloiu a participat şi la un trofeu internaţional de mare anvergură, unde a ocupat o poziţie onorantă.

“În 1997-98 am participat la selecţiile Camel Trophy, unde am reusit să ajung cu încă trei compatrioţi pâna la faza lor finală, în nordul Suediei, în Laponia de sud. Probele principale în cadrul acestei competiţii erau mountain bike, schi de tura, conducere 4X4 şi caiac pe ape de munte, toate combinate cu orientare cu busola şi GPS-ul. Cu toate că nu am ajuns la faza finală în Argentina şi Chile, am fost al treilea clasat din peste 56 000 de înscrişi.”, povesteşe acesta. 


Fotograful
Tot prin 1980, Adi, pe atunci un adolescent, a descoperit şi pasiunea pentru fotografie. Desigur că, străbătând munţii prin cele mai sălbatice şi frumoase zone, este imposibil să nu rămâi impresinat de frumuseţea lor şi să nu-ţi doreşti să imortalizezi imagini pe care puţini oameni au ocazia să le vadă vreodată cu ochii lor. În acest moment, Ion Sănduloiu a devenit unul dintre cei mai cunoscuţi fotografi argeşeni, predă cursul de fotografie la Şcoaola Populară de Arte din Piteşti, a avut mai multe expoziţii şi este foarte preocupat de fotografierea păsărilor.

”Am început cu un Smena 8M, cu ajutorul căruia mi-am cumpărat un aparat de mărit. După asta, am început să schimb aparatele şi am trecut la un Eastar chinezesc, apoi Zenit, Praktica, iar acum am un Canon 40D”, spune fotograful, de această dată.

“Adevărul este că dacă vrei să faci fotografii, faci cu orice fel de aparat”, spune Adi Sănduloiu.  Din mâinile lui au ieşit mai mulţi elevi talentaţi care au terminat Şcoala Populară de Arte. “Parte probabil că este şi contribuţia mea ca professor, dar, în mod cert, sunt copii talentaţi, care au capatat pasiunea pentru fotografie, în această societate unde pasiunile merg în zone mult mai superficial”, spune profesorul Ion Sănduloiu.


Profil

Născut: 13 ianuarie 1965
Studii: Liceul Nicolae Bălcescu, facultatea de Ştiinţele Comunicării în cadrul Universităţii „Constantin Brâncoveanu”
Experienţă: 1985-salvamontist voluntar până în 2004. În paralele a lucrat ca tehnician de ascensoare. Din 1996 este şeful Serviciului Salvamont Argeş.
Stare civilă: căsătorit cu Gabriela, are două fete, Andreea şi Anca.


Ce-i place:
Evident, natura. Îmi place mişcarea, îmi place fotografia, muntele. Îmi place tot ceea ce fac şi încerc să fac cât mai bine. Îmi place să mă simt util atunci când am intervenţii.
Ce nu-i place:
Prostia, cuvintele irosite, spuse degeaba. Nu-mi place când oamenii pier pe munte. E greu să te obişnuieşti cu ideea că muntele a luat viaţa unui om, indiferent ce greşeli a făcut el.


Două întrebări:
Care a fost prima ieşire la munte, cea care v-a trezit dragostea pentru el?
Eram elev în clasa a IX-a şi am mers în excursie cu profesorul de limba română, domnul Spinei. Am urcat pe Vârful Piatra Craiului, şi din 40 de elevi câşi am plecat, doar şase am ajuns acolo, sus. De atunci, de fiecare dată cân aveam puţin timp, nu-mi doream decât să plec pe munte.
Îţi lipseşte vrodată aparatul de fotografiat „din dotare”?
Pot spune că aproape niciodată. Indiferent unde plec, dacă am o intervenţie, sau plec doar până la Şcoala de Arte. De foarte puţine ori nu l-am luat cu mine, atunci când era întuneric pe munte, sau ploua şi exista riscut să aibă de suferit.

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre: