Ion Druţu, preotul care a făcut şapte ani de închisoare pentru că a spovedit oameni care rezistau comunismului

Unul dintre cei mai apreciaţi preoţi din perioada interbelică, Ion Druţu a avut mult de suferit după cel de-Al Doilea Război Mondial din cauza opoziţiei la noile reglementări referitoare la culte făcute de către comunişti în perioada 1947-1948. A făcut în total şapte ani de închisoare în cinci dintre cele mai teribile penitenciare ale vremii.

Preotul Ion Druţu s-a născut pe 7 octombrie 1905 în comuna Stoina, judeţul Gorj, pe atunci comună componentă a judeţului Dolj, având ca părinţi pe Ion şi Ioana, de profesie ţărani agricultori. În anul 1913, tatăl său se prăpădeşte, rămânând în îngrijirea mamei.

Urmează cursurile şcolii primare din satul natal, apoi la insistenţele învăţătorului Dumitru Hobeanu, ce-i văzuse dorinţa de carte şi iubirea faţă de cele sfinte, urmează cursurile Seminarului Teologic Sf. Nicolae din Râmnicu Vâlcea, promoţia 1919-1927, terminând al doilea, cu media de 9,37. Aici îl are ca şi coleg pe viitorul patriarh Justinian Marina. Continuă studiile teologice prin înscrierea şi absolvirea Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Bucureşti, având ca teză de licenţă lucrarea Cultul Sfinţilor sub îndrumarea mitropolitului cărturar Irineu Mihălcescu.

După absolvire, Ion Druţu s-a căsătorit cu Ecaterina Boştinescu, fiica preotului Ion Boştinescu din comuna argeşeană Stoileşti, de profesie învăţătoare. La 1 martie 1929 a fost hirotonit preot ajutător pe seama parohiei Dăieşti-Argeş, unde a reparat cele trei biserici componente ale parohiei. Reface, de asemenea, biserica de lemn din Vitomireşti-Argeş, arsă de un trăznet. Editează foaia parohială Veniţi la Mine şi revista Iisus vă cheamă. Din 1940 este numit protopop al Argeşului de Sus, de către episcopul Iosif Gafton, mai apoi consilier cultural al episcopiei Argeşului, în anul 1944. Pentru cultura sa teologică este apreciat de către episcopul martir Grigore Leu, fost episcop al Huşilor, otrăvit de comunişti pentru că s-a opus desfiinţării episcopiei Huşilor.

Condamnat şi pentru omisiune la denunţ

Din cauză că se opune noilor reglementări referitoare la culte făcute în 1947-1948 de comunişti, preotul Ion Druţu este suspendat din funcţie, cercetat fiind timp de trei luni în lagărul de la Piteşti, pe motiv că ar fi fost legionar. Este mai apoi arestat pentru că s-ar fi întâlnit în taină cu avocatul Dumitru Apostol ce conducea o mişcare de rezistenţă anticomunistă ce activa pe Valea Topologului şi ar fi spovedit şi împărtăşit membrii acesteia.

La 1 iulie 1948, este arestat şi anchetat în beciurile Siguranţei comuniste din Piteşti, iar la 2 martie 1949 este condamnat prin sentinţa 321 a Tribunalului Militar Craiova la 3 ani de închisoare corecţională pentru infracţiunea de omisiune la denunţ. Este purtat prin penintenciarele Craiova, Aiud, Bicaz şi Lugoj. Este eliberat din penintenciarul Lugoj la 15 iunie 1954, dar nu se bucură foarte mult timp de libertate, deoarece e reţinut din nou la 7 iulie 1959, pentru uneltire contra ordinii sociale. Procesul penal împotriva sa încetează o dată cu ordonanţa din 21 iunie 1961, fiind eliberat în aceeaşi zi.

Preotul Ion Druţu este reîncadrat de la 1 decembrie 1961 la parohia Străjeşti din raionul Drăgăşani, de unde revine la 15 octombrie 1962 în parohia Dăieşti, unde reface biserica de aici şi cea de la Sâmbotin. La 1 iulie 1986 se pensionează, iar după 1991 i se recunoaşte statutul de deţinut politic. Trece la cele sfinte în anul 1999, departe de locurile sale natale, dar cu conştiinţa împăcată că L-a slujit pe Dumnezeu şi dincolo de zidurile reci ale temniţelor comuniste.