INTERVIU EXCLUSIV. Klaus Meine, solistul trupei Scorpions: „Românii sunt oameni foarte  emoţionali“

0
Publicat:
Ultima actualizare:
klaus meine foto alex malek

Solistul legendarei trupe Scorpions, Klaus Meine, una dintre cele mai mari voci din toate timpurile, a acordat, în exclusivitate pentru „Weekend Adevărul“, un amplu interviu, în care vorbeşte despre căderea comunismului, despre amintirile sale legate de România şi despre longevitatea artistică a trupei Scorpions

Înfiinţată în 1965, la Hanovra, în Germania, Scorpions este una dintre cele mai faimoase şi longevive trupe rock din lume, cu zeci de hituri şi peste 110 de milioane de albume vândute pe tot globul. Klaus Meine (născut pe 25 mai 1948) şi chitaristul Rudolf Schenker sunt singurii membri ai trupei ce apar pe toate albumele Scorpions, chiar dacă Klaus Meine s-a alăturat Scorpions în 1969, la patru ani după înfiinţarea trupei.

Klaus Meine (71 de ani) este cunoscut pe plan mondial pentru timbrul său inconfundabil şi pentru vocea sa de tenor ce poate acoperi de la piese rock cu note înalte până la balade cu tonalităţi mai grave. Klaus Meine a scris versurile celor mai multe dintre cântecele Scorpions. La unele hituri, precum „Rock You Like a Hurricane“, a fost coautor al versurilor împreună cu Herman Rarebell, fostul baterist al trupei Scorpions.

DOUĂ OPERAŢII LA CORZILE VOCALE

În 1981, după un turneu mondial şi în timpul înregistrărilor pentru albumul „Blackout“, Klaus Meine şi-a pierdut vocea în asemenea măsură încât nici măcar nu mai putea vorbi corect. Medicul său l-a sfătuit să ia în considerare altă profesie din cauza problemelor vocale. Cu toate acestea, membrii trupei Scorpions au rămas împreună şi, după terapie şi după două intervenţii chirurgicale, Klaus Meine şi-a recuperat vocea.

AU CUCERIT AMERICA

Scorpions in concert la Seattle in 2015 foto Jovan Nenadic

În 1982, trupa a lansat albumul „Blackout“, ce include piese faimoase precum „Blackout“, „No One Like You“ şi „When The Smoke Is Going Down“. La lansarea albumului în Statele Unite ale Americii, zeci de mii de fani americani au cerut organizarea unui turneu. Scorpions au răspuns numeroaselor cereri, iar între aprilie 1982 şi ianuarie 1983 au concertat de-a lungul şi de-a latul SUA. Concertele au culminat cu prezenţa ca headlineri la U.S. Festival din San Bernardino, California, pe 29 mai 1983, în faţa a nu mai puţin de 500.000 de fani.

În 1985, Klaus Meine şi colegii săi de la Scorpions au fost headlineri la prima ediţie al celui mai mare concert rock din istorie: Rock in Rio ’85. La finalul concertului, trupa a cântat în premieră o nouă melodie, „Still Loving You“, făcându-i pe cei 500.000 de fani de pe plaja Copacabana din Rio de Janeiro să aplaude şi vreme de peste zece minute să scandeze: „Scorpions!“.

PRIMA TRUPĂ HARD ROCK CARE A CONCERTAT ÎN URSS

Gorbaciov si Klaus Meine in 2011 la Royal Albert Hall la Londra foto Zimbio

După ce au cucerit SUA la mijlocul anilor ’80, pentru Scorpions a apărut o nouă provocare: concertele de dincolo de Cortina de Fier. Deşi în 1986 au cântat în Ungaria, şi au încercat de multe ori să susţină concerte în Germania Democrată (RDG) autorităţile de la Berlin nu i-au dat voie trupei să aibă spectacole în RDG. A venit însă o propunere din partea Uniunii Sovietice: Scorpions să concerteze în martie 1988 de cinci ori la Leningrad (astăzi, Sankt Petersburg) şi de cinci ori la Moscova. Scorpions nu au stat mult pe gânduri, dar înainte de plecarea în URSS, concertele de la Moscova s-au anulat pe motivul unei răscoale a rockerilor sovietici de 1 mai. Cu toate acestea, Scorpions au mers în Uniunea Sovietică şi au ţinut cele zece concerte promise, dar numai la Leningrad. Cele 600.000 de bilete s-au epuizat în doar câteva ore, iar pe 17 aprilie 1988 ei au devenit prima trupă hard-rock/heavy metal care a concertat în Uniunea Sovietică. La spectacole au mers chiar şi fani din Siberia. După ce evenimentele muzicale de la Leningrad au decurs fără cusur, autorităţile sovietice au dat undă verde organizării, un an mai târziu, în 1989, festivalului Moscow Music Peace Festival.

„WIND OF CHANGE“, IMNUL CĂDERII CORTINEI DE FIER

În 1989, la Moscow Music Peace Festival, cei de la Scorpions i-au cucerit pe cei 260.000 de fani sovietici cu muzica lor, iar Moscova l-a inspirat pe Klaus Meine să scrie „Wind of Change“, o melodie ce avea să devină imnul emblematic al căderii Cortinei de Fier şi a comunismului. „Wind of Change“ este cea mai cunoscută şi consacrată melodie a trupei Scorpions şi, cu vânzări în lumea întreagă estimate la 14 milioane de copii, este unul din cele mai bine vândute single-uri din toate timpurile.

Tot Scorpions a fost şi prima mare trupă rock din Vest ce a susţinut concerte în China şi Asia de Sud-Est, deschizând astfel drumul şi pentru alte formaţii ce au concertat ulterior în acele zone. În 1991, Klaus Meine şi Scorpions au fost invitaţi de către preşedintele Mihail Gorbaciov la Kremlin.

DE OPT ORI ÎN ROMÂNIA

concert-scorpions la bucuresti pe 14 decembrie 2013 01 foto denis grigorescu

Cei de la Scorpions au susţinut mii de concerte în toate colţurile lumii, de la Rio de Janeiro, Moscova şi Tokyo până în Dubai, New York şi Paris. Au susţinut, până acum, opt concerte în România.

În cei 54 de ani de carieră, Scorpions au devenit cea mai de succes trupă rock din Europa. Nenumărate trupe de top, ca The Smashing Pumpkins, au făcut coveruri după hiturile Scorpions de-a lungul anilor. Numai după hit-ul „Rock You Like a Hurricane“ au fost făcute peste 150 de cover-uri de tot atâţia artişti. Trupa Scorpions a avut în celebrul Top 10 Billboard şase albume şi şapte hituri între 1982 şi 1993.

Componenţa actuală a trupei este: Rudolf Schenker (71 de ani), Klaus Meine (71 de ani), Matthias Jabs (64 de ani, în Scorpions din 1978), Paweł Mąciwoda (52 de ani, în trupă din 2003), Mikkey Dee (56 de ani, cântă cu trupa din 2016).

ROCKUL N-ARE VÂRSTĂ

Scorpions inainte de un concert la Madison Square Garden in New York

De-a lungul celor 54 de ani de carieră, empatia dintre Scorpions şi public a fost una cu adevărat specială. Şi, de fiecare dată, membrii trupei dovedesc că rock-ul de cinci stele nu are vârstă, învingând trecerea timpului cu o energie şi o bucurie a muzicii incredibile.

Cum să nu trăieşti fiecare clipă, cum să nu trăieşti fiecare hit, când îi vezi pe cei de la Scorpions trăind muzica şi cântând cu atâta plăcere şi pasiune, fără nicio notă falsă, nici la propriu, nici la figurat? Bucuria muzicii, asta înseamnă Scorpions.

De ce iubim Scorpions? Pentru că, aşa cum spunea şi Klaus Meine în 2004, rezumând impresionanta istorie a formaţiei: „There’ll never be any substitute for live concerts with real music and real feelings“ („Nu va exista niciodată un înlocuitor pentru concertele live, cu muzică adevărată şi sentimente adevărate“). O declaraţie din inimă, ca şi concertele lor, tot atâtea declaraţii de iubire pentru muzică şi fani.

Interviu cu un star plin de modestie

Klaus Meine 02 FOTO the-scorpions.com

Ascult Scorpions de mai bine de 30 de ani cu aceeaşi plăcere. Iar un interviu cu Klaus Meine reprezenta pentru mine de mulţi ani un vis secret. La începutul lunii noiembrie i-am scris unui om-cheie din echipa managerială Scorpions, exprimându-mi dorinţa de a realiza un interviu cu Klaus Meine despre căderea Cortinei de Fier, despre „Wind of Change“ şi despre România. Speram la un răspuns pozitiv, deşi demersul meu mi se părea o misiune imposibilă. Însă după doar şase zile, imposibilul a devenit posibil. Am primit un răspuns în care mi se comunica faptul că Meine este disponibil pentru un interviu telefonic pe 29 noiembrie, la ora 16. Am citit şi recitit e-mailul pentru a fi sigur că nu e vorba de o iluzie optică sau o festă a imaginaţiei. Iar pe 29 noiembrie, la ora 16 fără zece secunde, Klaus Meine mi-a răspuns la telefon, cu o punctualitate germană şi o căldură meridională.

Şi din primele minute Klaus Meine mi-a creat o senzaţie specială, de om cald şi comunicativ, de parcă eram doi prieteni care ne ştiam de ani buni. Un star legendar, însă de un bun simţ şi de o modestie impresionante. Am vorbit mai bine de o jumătate de oră cu solistul Scorpions despre căderea comunismului şi a Zidului Berlinului, despre amintirile sale din România, dar şi despre longevitatea şi proiectele Scorpions.

„Evenimentele din ’89 din România ne-au inspirat pentru videoclipul de la «Wind of Change»“

În primul rând, aş vrea să vă mulţumesc pentru onoarea de a-mi acorda acest interviu în exclusivitate. Este o bucurie dublă, ca jurnalist şi ca fan din copilărie al trupei Scorpions.

Klaus Meine: Mulţumesc pentru complimente. De unde mă sunaţi? Din Bucureşti?

Nu, din Piteşti, un oraş aflat la vreo 100 de kilometri de Bucureşti şi aproape de uzina de automobile Dacia.

OK. Ştiu de maşinile Dacia, sunt multe în Germania.

Cum aţi aflat că a căzut Zidul Berlinului în 1989?

În acele zile eram la Paris cu trupa şi după concert am fost într-un club. Iar acolo, pe mai multe televizoare, am văzut imagini cu oameni dansând pe Zidul Berlinului şi, pur şi simplu, nu ne venea să credem că asta se întâmpla cu adevărat, în realitate. A fost un moment emoţionant. Eram la Paris, dar ne-am fi dorit ca în acea noapte să fi fost la Berlin.

Cu ce sentimente aţi trăit căderea comunismului în Europa de Est? Cum aţi trăit acele zile?

Am trăit acele zile cântând în Uniunea Sovietică pentru prima oară, în 1988 şi 1989. Şi între concerte, atât la Leningrad, în 1988, şi la Moscova, în 1989, am simţit că o schimbare urma să vină. Mai mulţi fani tineri ne-au spus că Războiul Rece se va încheia în curând şi că la Kremlin era un om, pe numele său Mihail Gorbaciov, care prin politicile sale glasnost şi perestroika va aduce schimbări. Şi când am concertat pe stadionul „Lenin“, în august 1989, acolo au venit mulţi fani din toată Uniunea Sovietică, dar şi din România, Bulgaria şi fosta RDG. Au fost foarte mulţi tineri din blocul est-european la acel festival rock de la Moscova. A fost ca un fel de Woodstock rusesc. Şi puteam parcă să vedem cum lumea se schimbă sub ochii noştri. Iar soldaţii ce erau pe stadion ca să asigure securitatea şi-au aruncat jachetele şi beretele în aer când noi am început să cântăm. Practic, acei soldaţi erau uniţi cu fanii. Lumea se schimba.

În videoclipul „Wind of Change“ apar mai multe imagini de la Revoluţia Română. Cât de mult v-au inspirat evenimentele din decembrie 1989 din România în crearea acelui videoclip?

Eu am scris „Wind of Change“ după ce m-am întors de la Moscova, în august 1989, iar Revoluţia din România şi prăbuşirea regimului lui Ceauşescu au fost în decembrie 1989. Îmi amintesc acele imagini tulburătoare de la televizor cu zeci de mii de oameni din România care demonstrau pe străzi, cu acele steaguri găurite. Am văzut şi imaginile cu Ceauşescu şi soţia lui huiduiţi de mulţime. Am văzut tancurile din Bucureşti. Acele imagini emoţionante şi evenimentele din România din decembrie 1989 ne-au inspirat în crearea videoclipului pentru „Wind of Change“. Ne-au inspirat oamenii care îşi doreau să fie liberi de atât de mult timp. Ne-a inspirat şi ceea ce se întâmpla în Polonia, ceea ce făceau Lech Walesa şi Solidaritatea, mişcarea sa. Am avut inspiraţie să scriu „Wind of Change“ după ce am văzut în pauzele dintre concertele Scorpions de la Leningrad, actualul şi minunatul Sankt Petersburg, din 1988, şi de la Moscova, din 1989. Am văzut schimbările. Era evident că lumea începea să se schimbe. Şi muzica era o parte din această schimbare. Oamenii din Europa de Est, inclusiv din România, ascultau muzica din Vest, chiar dacă aceasta era interzisă. Oamenii cumpărau casete de pe piaţa neagră cu muzică din Vest. Muzica a fost o parte din acele revoluţii din Europa de Est. Pentru că oamenii doreau să fie liberi. Iar concertele pe care le-am susţinut în fosta Uniune Sovietică în 1988 şi 1989 ne-au făcut să conştientizăm mai multe lucruri, în frunte cu acela că era posibil să susţii un concert rock în inima Moscovei. Cu un an înainte, în 1988, nu primisem permisiunea de a cânta la Moscova şi susţinusem zece concerte la Leningrad. Iar după un an, în 1989, asistam la o schimbare totală. Pe un mare stadion din Moscova concertau formaţii americane, britanice, germane şi ruseşti. Era ca o sărbătoare a muzicii şi a vieţii. O sărbătoare a muzicii rock şi o sărbătoare a libertăţii, în acelaşi timp.

Cum au fost primele concerte susţinute după căderea comunismului?

După reunificarea Germaniei, am susţinut pentru prima oară concerte în oraşe precum Dresda şi Leipzig, oraşe din fosta RDG unde înainte de 1989 nu primisem vreodată permisiunea de a concerta. Am concertat în Ungaria în 1986 şi ţin minte că mulţi fani din Europa de Est au venit să ne vadă la Budapesta. Nu sunt sigur în ce ţară est-europeană am concertat prima oară după 1989. Dar ştiu că după ce „Wind of Change“ a devenit un hit mondial şi am fost în turneu în toată lumea (n. red. – Crazy World Tour), am ajuns şi în Bulgaria, Polonia şi România. Iar la acele concerte, atunci când cântam „Wind of Change“, era perceput ca un imn al păcii, o melodie-simbol pentru căderea comunismului în Europa de Est, acest moment istoric. În Germania, „Wind of Change“ a devenit un imn al căderii Zidului Berlinului. Era un cântec inspirat de ceea ce simţisem şi trăisem noi în fosta Uniune Sovietică. Simţeam schimbările ce se apropiau înainte ca acestea să se producă. Într-un fel, „Wind of Change“ a fost cumva un cântec profetic. Însă tot ceea ce am făcut eu în „Wind of Change“ a fost să îmi reflectez trăirile şi emoţiile şi să îmi exprim speranţa într-o lume a păcii. După atâţia ani în umbra Zidului Berlinului, era timpul pentru o schimbare, pentru o nouă generaţie. Şi a fost minunat când acea schimbare s-a produs. Şi acum, după 30 de ani, „Wind of Change“ a rămas un cântec în strânsă legătură cu acele momente istorice din 1989. E ceva „wow“, ceva mai mare decât noi. 

„I-aş asocia pe fanii români cu «Send Me An Angel»“

Care este prima dumneavoastră amintire despre România?

Prima amintire legată de ţara dumneavoastră? E legată de fanii români. Încă de la primul concert susţinut în România la începutul anilor 1990, când am urcat pe scenă, am simţit căldura şi empatia fanilor. A fost ca o vibraţie specială. Am fost foarte bine primiţi, oamenii ne iubeau muzica. Iar fanii din România ne-au susţinut şi ne susţin de atâţia ani, inclusiv din perioada comunistă. E o conexiune puternică pe care am simţit-o. Muzica ne-a unit cu fani de pe tot globul, din atâtea şi atâtea ţări. Am simţit în România de fiecare dată o pasiune specială a fanilor pentru muzica rock. Îmi amintesc de faptul că atunci când am venit pentru prima oară în România erau oameni care ne-au spus că erau mari fani Scorpions şi înainte de căderea comunismului şi că ascultau muzica noastră pe casete aduse din Vest. Ne-au spus şi că au fost oameni duşi la închisoare pentru că ascultau muzică rock. Era greu de crezut că au fost tineri arestaţi pentru simplul fapt că ascultau muzică rock, dar era real şi ne-a impresionat până la lacrimi. Atunci am înţeles cât de importantă a fost căderea comunismului şi cât de important a fost atunci când Gorbaciov a spus că toate aceste ţări din Europa de Est sunt libere să fie pe cont propriu şi sunt responsabile pentru viitorul lor. Şi a fost important că, în procent covârşitor, revoluţiile din Europa de Est au fost paşnice. E incredibil că într-un interval de câteva luni, oamenii care procurau de pe piaţa neagră casete cu muzică rock din Vest şi o ascultau în secret, puteau să fie liberi, să asculte muzică rock. Incredibil, dar adevărat. Iar tu ştii mai bine decât mine asta, pentru că ai trăit acele vremuri. 

concert-scorpions la bucuresti pe 14 decembrie 2013 foto denis

Dacă ar fi să nominalizaţi o amintire specială despre România, unde aţi concertat de opt ori, care ar fi aceea?

Românii sunt oameni foarte emoţionali. La un moment dat, ţin minte că am fost undeva, într-un loc în Munţii Carpaţi, unde era un spectacol cu muzica tradiţională românească, iar oamenii dansau în jurul focului. A fost o seară minunată atunci. Îmi amintesc şi că am stat la un moment dat la Bucureşti lângă un loc unde Ceauşescu avusese o vilă cu un teren privat de tenis. Ştiu că într-una dintre zilele libere din Bucureşti jucam tenis pe acel teren cu Matthias Jabs şi cu managerul american al trupei, iar la un moment dat o persoană ne-a spus: „Acesta a fost terenul privat de tenis al lui Ceauşescu“. Nu ne venea să credem.

Aţi susţinut concerte în faţa a zeci de mii de oameni în România după căderea comunismului. Cu ce hit Scorpions, în afară de „Wind of Change“, aţi asocia fanii români?

Cred că i-aş asocia pe fanii români cu „Send Me An Angel“, această frumoasă baladă. De fiecare dată când am cântat-o în România, şi fanii au cântat-o odată cu noi, cu mâinile în aer şi sperând la un viitor mai bun. E un cântec foarte profund şi care e iubit de fanii noştri români.

„Ne-am urmat inimile de-a lungul carierei şi am făcut-o în felul nostru“

Klaus Meine cantand impreuna cu fanii FOTO Mark Weiss

Cât de important a fost să vă urmaţi inima de-a lungul carierei dumneavoastră impresionante?

A fost cel mai important. Am fost norocoşi să întâlnim oamenii potriviţi la momentele potrivite de-a lungul timpului şi să mergem pe acest drum şi să ne urmăm inimile, să ne exprimăm sentimentele, să scriem cântece, să susţinem concerte. Şi să fim o formaţie germană care susţine concerte pe tot globul a fost ca un vis. Povestea noastră este unică şi a funcţionat doar pentru că am fost o formaţie live de la începuturile carierei noastre. Pentru noi a fost şi este cel mai important lucru să cântăm în faţa fanilor şi să scriem cântece. Şi de-a lungul anilor ne-am perfecţionat, inclusiv în ceea ce priveşte melodiile scrise. Ne-am urmat inimile şi am făcut-o în felul nostru.

„E UN PRIVILEGIU CĂ ÎNCĂ PUTEM SĂ CÂNTĂM LA UN NIVEL ATÂT DE ÎNALT DUPĂ ATÂT DE MULŢI ANI”

Dumneavoastră şi colegii de la Scorpions sunteţi un model fantastic de longevitate în lumea muzicală. Vă gândiţi să cântaţi şi după ce veţi împlini 80 de ani?

Wow! Ce întrebare mi-ai pus, Denis! Nu ştiu. Chiar nu ştiu ce va fi atunci. Am cântat în acest an în faţa a 100.000 de fani entuziaşti în America de Sud, am revenit recent dintr-un turneu în Rusia şi Europa de Est. 2019 a fost un an uimitor, cu concerte în Europa şi America de Sud. Însă faptul că îmbătrânim cu fiecare an ce trece face cumva ca viitorul să fie un teritoriu necunoscut. În februarie 2020 vom avea turneu în Australia şi Noua Zeelandă. Poţi face asta doar când eşti în formă maximă şi te simţi bine, când poţi face un concert de neuitat în fiecare seară. Şi asta facem noi, chiar şi după atâţia ani. Dar nu ştii ce urmează, ce te aşteaptă după colţ. Voi mai cânta şi când voi avea 80 de ani? (Râde) Mă îndoiesc. Dar, cine ştie? Însă îţi pot spune că certitudine că mă bucur la maximum de fiecare an, mă bucur să fiu alături de fani şi să cânt alături de colegii mei de la Scorpions atât timp cât oamenii continuă să vină să ne vadă. E uimitor să cânţi în faţa a trei generaţii. Cred că e un privilegiu că încă putem să cântăm la un nivel atât de înalt după atât de mulţi ani şi că prietenia şi chimia în trupă sunt la un nivel foarte bun. Ne simţim bine, ne place să fim împreună, să cântăm împreună şi să mergem în turnee împreună. Faptul că din 2016 avem un nou membru în trupă, pe Mikkey Dee de la Motorhead, este ca un val nou de energie. După ce vom reveni din turneul din Australia de anul viitor ne vom întoarce în studio şi foarte probabil vom înregistra un nou album în 2020.

Klaus Meine la inceputurile carierei FOTO Eleven Warriors

Vă mulţumesc mult pentru acest interviu special. A fost un privilegiu pentru mine să vorbesc cu dumneavoastră.

E minunat ce îmi spui. Ai un cântec preferat?

E greu de spus, îmi place atât de mult fiecare melodie Scorpions. Dar dacă ar fi să nominalizez o melodie, printre primele ar fi „Follow Your Heart“. Lucru valabil şi pentru „Love will keep us alive“, „Always, somewhere“ sau „When you came into my life“. Atunci când mă simt lipsit de energie, reascult „Rock You Like a Hurricane“ sau „Big City Nights“ şi mă reîncarc.

Fantastic, e pur şi simplu superb ce spui. Denis, sper să vii să ne vezi şi când vom mai concerta în România.

Am fost deja la două dintre concertele dumneavoastră, în decembrie 2013 şi iunie 2016. Şi sper să vă revăd.

Aş vrea să le mulţumesc din inimă fanilor din România pentru toată dragostea şi susţinerea pe care ne-o arată de atâţia ani şi le urez sa aibă sărbători fericite şi un 2020 minunat. Ar fi fantastic să concertăm din nou în România în următorii ani. Şi, parafrazând cântectul nostru „Follow your heart“, aş vrea să transmit tinerei generaţii să îşi urmeze inima şi visele. Eu am fost norocos să pot să îmi trăiesc visele ca muzician şi compozitor. E minunat să îţi poţi trăi visele. Denis, a fost o plăcere să vorbesc cu tine. Denis, să nu uiţi să îţi urmezi inima şi visele!

O nouă specie de păianjen îi poartă numele

klaus meine  foto Marc Theis

Nume: Klaus Meine

Data şi locul naşterii: 25 mai 1948, Hanovra, Germania

Cariera:

S-a alăturat Scorpions în 1969.

A scris versurile la aproape toate melodiile Scorpions. Compus şi scris în 1989 de către Klaus Meine, hit-ul „Wind of Change“ este unul dintre cele mai bine vândute single-uri din istoria muzicii, în peste 14 milioane de exemplare. Pe YouTube, „Wind of Change“ are peste 730 de milioane de vizualizări.

În anul 2000, Klaus Meine a fost recompensat cu Placheta oraşului Hanovra şi cu Crucea de Merit Clasa I a Ordinului de Merit al Saxoniei Inferioare.

În anul 2008, firma Dommenget a produs o chitară specială cu semnătura lui Klaus Meine, chitară ce i-a fost oferită solistului Scorpions cu ocazia împlinirii vârstei de 60 de ani. Chitara a fost folosită de către Klaus Meine în două dintre turneele mondiale ale Scorpions, Humanity World Tour şi Get Your Sting And Blackout World Tour.

În octombrie 2019, cercetătoarea braziliană Cristina Rheims, angajată la Instituto Butantan, un centru de cercetări biologice din Sao Paulo, a dat numele lui Klaus Meine unei noi specii de păianjen descoperite. Noua specie a primite numele „Extraordinarius klausmeinei“.

Locuieşte în: Hanovra, Germania

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite