INTERVIU Jucătorul român de rugby care şi-a făcut selfie cu preşedintele Franţei: „Am fost foarte bucuros“

Săptămâna trecută, jucătorul român de rugby Mihăiţă Lazăr a ieşit campion al Franţei cu echipa Castres. La finalul partidei cu Montpellier de pe Stade de France, Mihăiţă Lazăr, component de bază al echipei naţionale a României, şi-a făcut un selfie chiar cu preşedintele Franţei, Emmanuel Macron. Într-un interviu pentru Adevărul, Mihăiţă Lazăr a vorbit despre întâlnirea cu preşedintele Franţei şi pasiunea sa pentru rugby.

Campion al Franţei pentru a doua oară cu Castres (primul titlu a fost în 2013), la care evoluează din 2012, Mihăiţă Lazăr are 62 de selecţii pentru echipa naţională a României şi a evoluat la Cupele Mondiale de Rugby din 2011 şi 2015. La Cupa Mondială din 2011, Mihăiţă Lazăr a marcat un eseu pentru România în meciul cu Scoţia, meci în care echipa noastră a condus cu 24-21 până în minutul 75, fiind la un pas de o victorie de senzaţie. A fost selecţionat pentru prima dată la echipa naţională a României pentru un meci de Cupa Europeană a Naţiunilor împotriva Cehiei în 2008.

Înainte de a ajunge la Castres, Mihăiţă Lazăr a jucat la CSA Steaua timp de patru sezoane şi ulterior la cluburile franceze CA Saint-Étienne Loire Sud Rugby şi Pays d'Aix. În finala de săptămâna trecută de pe Stade de France din Saint-Denis, echipa Castres a reuşit o victorie spectaculoasă cu 29-13 în faţa celor de la Montpellier.

„Adevărul“: Cum a început pasiunea dumneavoastră pentru rugby?

Mihăiţă Lazăr: Pasiunea pentru rugby mi-am descoperit-o în liceu când profesorul Laurenţiu Varse de la Iaşi recruta tineri pentru a practica acest sport apoi am ajuns la echipa de juniori din Iaşi unde l-am întâlnit şi pe profesorul Verives Constantin Dumnezeu să-l Ierte. Sunt dator celor doi oameni pentru că mi-au dat acest « microb » de atunci au trecut 17 ani cu multe amintiri frumoase.

Atât în 2013, cât şi acum aţi învins două echipe ce erau favorite, Toulon şi respectiv Montpellier. Cum aţi reuşit să schimbaţi soarta a două finale cu alte favorite?

Atât în 2013 cât şi anul acesta am plecat într-adevăr cu şansa a doua deoarece am avut în faţă echipe puternice aşa că presiunea a fost mai mare de partea lor. Într-o finală totul este foarte diferit dăruirea este la cote maxime iar cine rezistă mai bine la presiune va ieşi învingător, colegii meu s-au descurcat foarte bine la acest capitol iar asta s-a văzut pe tot parcursul meciului. Am muncit mult pentru acest succes şi până la urmă munca noastră a dat rezultate.

Jucaţi de 6 ani la Castres. Cum este experienţa de la Castres până acum?

De când am ajuns la echipă pot spune că am cunoscut adevăratul profesionalism, viaţă de sportiv înseamnă multă muncă pe care nu simţi că o faci totul vine de la sine când faci cu plăcere ceva, experienţa de până acum nu se poate descrie în câteva cuvinte , sunt multe de spus a fost că un carousel în 2013 am ieşit campioni, în 2014 am jucat finala şi am pierdut-o iar în 2015 era să retrogradăm , vă daţi seama că am trecut de-a lungul anilor de la extaz la agonie că în acest an să reuşim acest rezultat, e drept că de-a lungul timpului s-au schimbat şi antrenorii dar până acum este extraordinar ce am trăit în acest loc. Pentru mine aventura la Castres ia sfârşit anul acesta, dar îmi voi aminti cu drag tot ce am trăit.

Care sunt cele mai speciale amintiri de la Castres?

Ultimii 6 ani sunt cu totul o amintire frumoasă şi specială şi reprezintă un capitol special din viaţa mea.

Cum a fost întâlnirea cu preşedintele Macron?

Preşedintele Franţei este prezent cam la toate finalele de campionat de la diferite sporturi aşa că a fost o întâlnire oarecum normală pentru el, iar pentru mine o ocazie de întâlni o personalitate dintr-un alt domeniu. Ne-a felicitat şi ne-a urat succes pe mai departe, îndemnându-ne totodată să profităm de aceste momente ceea ce am şi făcut (Râde)

Cum a reacţionat şi ce v-a spus când i-aţi propus să faceţi un selfie?

Mi-a spus că e încântat, iar eu am fost foarte bucuros să am o fotografie cu el.

Cum vedeţi viitorul rugby-ului românesc?

În primul rând vreau să spun că sper că apelul făcut de Federaţia Română de rugby să primească un răspuns cel putin mai îngăduitor dacă nu chiar o achitare. Într-adevăr neparticiparea nostra la Cupa Mondială ar însemna o lovitură grea pantru rgby-ul românesc dar îmi doresc din suflet că dacă vom fi nevoiţi să o luăm de la capăt să renaştem şi să fim mai puternici, mai bine organizaţi şi mai profesionişti în tot ceea ce vom întreprinde de acum înainte pentru a evita pe viitor o situaţie asemănătoare. Rugby-ul românesc nu va muri, el va continua să dea jucători talentaţi pentru că avem potenţial.