Histrionicii, oamenii care manipulează emoţional şi sexual. Explicaţia specialiştilor pentru rolul de victimă sau de prinţesă care cere atenţie cu orice preţ

Goana după atentie şi emotivitatea extremă, tendinţa de a deveni plictisiţi de rutină şi angajarea în comportamente seducătoare sexual sau provocatoare sunt principalele semne că avem de-a face cu o persoană care suferă de tulburare histrionică. În spatele unei asemenea probleme stă, de multe ori, o copilărie traumatică.

Cunoscută până nu demult sub denumirea de personalitate isterică sau personalitate psiho-infantilă, personalitatea histrionică ţine să fie în centrul atenţiei în orice grup social, iar când nu reuşeşte acest lucru, persoana cu o astfel de tulburare devine depresivă sau furioasă, dramatizându-şi frustrările şi exagerându-şi teatral emoţiile. Pentru a atrage atenţia foloseşte un stil vestimentar ieşit din comun, un  limbaj şi o atitudine teatrale cu accente spre dramatizare. Aceste persoane îşi plictisesc apropiaţii cu nevoia lor de a li se acoda continuu atenţie.

Dificultăţi în relaţii

“Cei care suferă de tulburare de personalitate histrionică au dificultăţi în a stabili şi a menţine relaţii de prietenie, dificultăţi cauzate de egocentrism şi lipsă de empatie faţă de cei din jur, de orgoliu şi de din nevoia permanentă de a primi apreciere şi atenţie. Atitudinea provocatoare sau seducătoare creează de asemenea dificultăţi în relaţionarea mai ales cu persoanele de acelaşi sex, întrucât comportamentul personalităţii histrionice este perceput de cealaltă persoană drept o ameninţare pentru propria relaţie de cuplu”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Nici propria relaţie de cuplu a persoanelor cu tulburare histrionică n-are şanse mari de reuşită, întrucât acestea nu reuşesc, de obicei, să stabilească o intimitate emoţională cu partenerul de cuplu sau de sex. 

“Personalitatea histrionică adoptă de multe ori un rol, de prinţesă sau de victimă şi lasă să se vadă o anumită dependenţă faţă de partener, când în realitate încearcă să controleze partenerul prin manipulare emoţională sau sexuală. Mai devreme sau mai târziu, în relaţiile în care unul dintre parteneri are această tulburare intervine ruptura”, explică psihologul Ionuţ Ghiugan. 

Tulburarea de personalitate histrionică este mai frecventă la femeie şi debutează la maturitate, deşi primele manifestări au loc în adolescenţă. Responsabili de apariţia ei sunt mai mulţi factori de natură biologică, psihologică şi socială. O copilarie traumatică, spre exemplu, poate duce în această direcţie, la fel cum se poate întâmpla şi în cazul unei moşteniri genetice nefaste. 

“Un copil a cărui mamă are tulburare de personalitate histrionică riscă să dezvolte şi el aceeaşi tulburare. Factorii sociali, felul în care copilul interacţionează în perioada sa de formare cu familia şi prietenii sunt şi ei răspunzători de apariţia acestei tulburări. La fel şi factorii psihologici, felul în care personalitatea si temperamentul individului sunt modelate pot sta la baza dezvoltării unei asemenea tulburări”, mai spune renumitul psiholog.

Psihoterapia este principala cale de tratament pentru tulburarea de personalitate histrionică, un obiectiv important fiind orientarea pacientului spre comportamente mature şi adaptative şi dezvoltarea unor noi mecanisme de reacţie în situaţii frustrante.