Gheorghe Toader a lăsat Spania pentru Bădila, satul părăsit din Valea Iaşului

Gheorghe Toader a lăsat Spania pentru Bădila, satul părăsit din Valea Iaşului

Gheorghe Toader şi-a cumpărat motocositoare

E unchiul Ioanei Vișan, presupusa amantă a lui Berlusconi, dar nu face caz din asta. Are 37 de ani și se ambiționează să trăiască, izolat, prin coclauri, la Bădila, satul al cărui singur locuitor a mai rămas. Muncește cu ziua pe unde poate iar din banii strânși își plătește cotizațiile ca să-și asigure o pensie, la bătrânețe.

Ştiri pe aceeaşi temă

 Săptămâna trecută, pe Gheorghe Toader nu l-a vizitat decât ursul. A venit seara, a umblat prin răzoarele cu ceapă, dar de gardul șubred n-a trecut. Câinii au lătrat până-n spre zori, dar omul nu și-a făcut griji.

“Știam că n-are cum să fie decât vreun mistreț sau vreun urs furnicar, altcineva nu mai calcă noaptea p-aici. Am văzut, dimineața, urmele și m-am liniștit: mare pagubă nu mi-a făcut musafirul, că urșii ăștia sunt cuminți iar în curte nu mi-au intat niciodată, așa că nici de-acu’ n-am de ce-mi face griji!”, spune, relaxat, bărbatul de 37 de ani.

De singurătate nu i-a fost frică niciodată deși cătunul e pustiu doar de câțiva ani. Din 2000 încoace, oamenii au dispărut pe rând din Bădila, cel mai mic sat al comunei argeșene Valea Iașului; unii s-au ptrăpădit, alții, de urât, s-au mutat în oraș sau prin sate vecine ceva mai vii. După ce, în urmă cu șase ani, a pierdut-o și pe cea care i-a dat viață, Gheorghe s-a trezit stăpân peste un sat pustiu.

“Frații, doi băieți și două fete, erau deja plecați care încotro. Eu, fiind mezinul, am zis că trebie să rămân în căsuța asta, c-aici mi-e locul, și mi-am văzut de ale mele.”, spune bărbatul, rezemat de portița de-o șchiopă, cu privirea pierdută peste pajiștile înverzite ce țin cât vezi cu ochii. Ici-colo, printre coclauri, ca niște fantome, vreo 14 căsuțe dărăpănate prin care mișună șerpii par singurele mărturii ale vremurilor în care Bădila semăna cu-n sat obișnuit.

Are motocositoare și antenă parabolică


 Sunt săptămâni întregi când Gheorghe nu vede țipenie de om la poarta sa, câci puțini sunt aceia care se aventurează să străbată poteca anevoioasă din pădure ca s-ajungă la Bădila. Dar nu se plânge. Îi are pe Soso și pe Zob, cei doi câini credincioași, pe Iz, porcul ce-i va ține de foame la iarnă, și pe Troacă, motanul. Cel care îl însoțește mai peste tot, e calul Stelică, mâna sa dreaptă la tot ce-nseamnă munca pământului. Mai are vreo zece găini, și cam atât, căci văcuța a dat-o! Își gătește și-și deretică singur și nu se vaită că i-ar lipsi ceva. A știut să se gospodărească cu tot ce-i trebuie și le mai dă o mână de ajutor și celor de prin satele vecine: ba cu căruța, ba la prășit, ba la cosit, dar ....cu motocositoarea, căci Gheoghe se-ambiționează să țină pasul cu vremurile.

De la bicicletă a trecut la scuter, ca s-ajungă mai repede la oraș să-și facă proviziile lunare. E drept că prin hârtoapele care-l despart de satul vecin mai mult el cară vehiculul, nu invers, însă odată ajuns la drum pornește în goană cu motorul spre orașul de care-l despart vreo 8 kilometri. Și-a ,,tras”, nu unul, ci două telfoane mobile, ca să fie sigur că, măcar într-o rețea are, din când în când, semnal.

În urmă cu ceva timp își montase un geneator, ca să aibă omu’ electricitate, că doar trăiește-n secolul XXI, dar și-a dat seama că e mai eficient să tragă cuentul, printr-un un fir, direct de la una din casele Bărbălăteștiului, satul vecin. Pe căsuța mică, cu doar două odăițe scunde, și-a montat o ditamai antena paraboliocă, iar în seriele când nu pică lat de osteneală, Gheorghe se răsfață la televizor. E la curent cu tot ce mișcă-n țara asta și-ți face griji că reorganizareaasta teritorială îi va șterge satul de pe harta comunei.

“Eu știu ce-o avea de gând Băsescu cu țara asta? Dac-o vrea să mă mute d-aici, din satul meu n-are șanse, că eu nu mă dau bătut cu una, cu două”, spune, zâmbind, Gheorghe.

De cătunul lui s-a rupt doar o dată, ca să muncească, pentru câteva luni, la cules de mere, în Spania, unde are și o nepoată.
“Câștigam binișor, chiar și câte 4 de euro pe oră. Eu aș fi fost în stare să muncesc și 16 ore pe zi, da’ spaniolii  nu te lasa decât zece. E lege!  De lucru n-a fost decât un timp. Apoi, pauză! Mie nu mi-a plătut să pierd vremea p-acolo și-n plus mă mai trăgea și-un dor de-acasă, așa că m-am întors la Bădila, chit că aici câștig, pe munci mai anevoioase, de vreo zece ori mai puțin. Dacă se mai ivește vreo ocazie, mai plec câteva luni. Deocamdată, rămân aici unde am gospodăria mea, am tot ce-mi trebuie, doar nevastă îmi mai lipsește!”, explică bărbatul.

I-ar fi plăcut să aibă lângă el o fată frumoasă, oacheșă, dar niciuna nu s-a încumeat să vină la Bădila, în pustietate. Așa că și-a cam pierdut nădejdea să mai vadă ograda plină de puradei, cum era pe vremuri, când era de-o șchioapă. Simte că bătrânețile îl vor găsi pustnic, așa că are deja grija pensiei: “Mi-am făcut asigurare, la bancă, la oraș, și dau 130 de lei pe lună ca să am și eu un venit, să nu mor de foame când n-oi mai fi în puteri, deși știu că poștașul nicidată n-o să bată atâta drum ca să-mi lase mie banii”.

O speranță pentru Bădila

Nu demult, prin Valea Iașului a-nceput să circule un zvon care a ajuns și la urechile lui Gheorghe Toader. Cum că primarul ar vrea să s-aducă turiști pe pajistile dintre căsuțele prăsite ale Bădilei.
“Mi-ar plăcea mie să fie așa, dar nu știu de s-o putea!”, spune, sceptic, Gheorghe.

Primarul îi dă speranțe.“Mă gândesc eu, așa, că singura șansă să mai vedem vreodată populat satul ăsta e să cumpărăm, cumva, de la proprietarii care au plecat de-aici sau de la moștenitorii lor, terenurile respective și să amenajăm un spațiu turistic, pentru că Bădila are potențial. Altfel, la Bădila nu se mai justifică vreo investiție.E o zonă frumoasă, superbă aș putea spune, care s-ar preta la așa ceva.Are aer curat, că nu degeaba a fost pus spitalul ăsta de pneumoftiziologie, aici, la noi.”, spune  Nicolae Barbu, primarul comunei Valea Iașului


 Gheorghe e unchiul amentei lui Berlusconi


Stă Gheorghe Toader într-un sat pustiu, dar are nepoată celebră. Ioana Vișan, românca al cărei nume a fost vehiculat în scandalul în care a fost implicat premierul italian Silvio Berlusconi, este nimeni alta decât fiica sorei lui Gheorghe Toader. Bărbatul, însă, vorbește rar despre presupusa relație pe care nepoata sa o are cu premierul italian.

 „Fiecare cu celebritatea lui, pe mine nu mă interesează ce face Ioana acolo, în Italia. P-aici, pe la Bădila, n-a mai venit de vreo șapte ani, ultima dată, atunci când a murit mama. Ce face ea, e treaba ei, mie nu-mi place să-i comentez pe alții. Mă-ntreabă lumea, dar nu discut de Ioana, chiar dacă mi-e nepoată.!”, spune Gheorghe.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: