FOTO VIDEO Argeşul de poveste: peşteri, creste, baraje şi mânăstiri în stâncă
0Patru dintre cele mai importante mănăstiri ale României, cele două peşteri Dâmbovicioara şi Urşilor, dar şi impresionantele chei ale Dâmboviţei şi Dâmbovicioarei sunt atuurile mele pentru a dovedi că alegerea unui traseu turistic în nordul judetului Argeş este una dintre cele mai bune alegeri. Plecăm într-o nouă călătorie din cea mai frumoasă campanie "Adevărul" - "125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă".
Culoarul Câmpulung, Rucăr-Bran este străjuit de masivele Leaota şi Bucegi, de Iezer-Păpuşa şi Piatra Craiului. Străbătând satele de la Bran la Rucăr, ne convingem că turismul rural, ecologic şi cultural poate fi pe deplin funcţional şi în România.
În culoar se întâlnesc numeroase regiuni turistice, prima fiind zona turistică Podu Dâmboviţei; aici se găsesc numeroasele chei şi peşteri care, alături de celălalte forme carstice, au contribuit la înscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpaţii Meridionali; Zona turistică Muscel unde se remarcă castrul roman de la Scărişoara-Rucăr, complexul de cetăţi de la Cetăţuia, punctele vamale de la Dragoslavele şi Rucăr şi monumentul de la Mateiaş şi Zona turistică Tămaş-Otic.
Printre atracţiile naturale întâlnim: Parcul Naţional Piatra Craiului; Peştera Dâmbovicioarei; munţii Piatra Craiului, masivul Iezer-Păpuşa, Barajul Pecineagu.
Relief carstic: peşteri, afluenţi şi prăpăstii
Zona turistică Podu Dâmboviţei se suprapune teritoriului ocupat de localităţile Podu Dâmboviţei şi Dâmbovicioara. Această zonă turistică este înzestrată cu cel mai spectaculos relief carstic. Aici se întâlnesc numeroasele chei de pe văile Dâmboviţei (Plaiul Mare, Cheile Mari), Dâmbovicioarei (Brusturet şi Dâmbovicioara), Crovului, Rudăriţei şi a altor afluenţi, cu prăpăstii, turnuri şi ameninţători pereţi de stâncă de 100-150 m, săpate în pereţii calcaroşi din sud-estul Masivului Piatra Craiului. Pe lângă chei întâlnim şi peşteri, printre cele mai importante fiind peştera Dâmbovicioara, la altitudinea de 861 m cu două galerii (244m) şi Urşilor care alături de celălalte forme carstice au contribuit la înscrierea zonei printre cele mai vizitate din Carpaţii Meridionali.
Cheile Dâmboviţei cu Peştera Urşilor
Pornind din centrul localităţii, un drum forestier urmăreşte Dâmboviţa în amonte, spre izvoare, şi străbate cheile de la Plaiul Mare (Cheile Mari ale Dâmboviţei), oprindu-se, după 40 de km, pe barajul de la Pecineagu. Localitatea prin care trece acest traseu este Sătic, un sat de munte unde ospitalitatea localnicilor te va impresiona plăcut. Aici câteva pensiuni te vor tenta cu oferte de cazare ce au ca bonus ospăţuri tradiţionale româneşti.
Cheile Dâmboviţei s-au format datorită adâncirii râului în calcarele jurasice ale Pietrei Craiului ce au generat un sector de chei lung de peste trei km, cu aspectul unui veritabil canion, tăiat în stâna de roci a podurilor calcaroase din partea terminală a masivului. Cheile sunt de origine epigenetică, întrucât râul s-a adâncit iniţial în formaţiuni sedimentare mai puţin dure (gresii, conglomerate), iar când a ajuns la nivelul calcarelor şi-a continuat eroziunea, generând respectivele sectoare înguste ale văilor.
Urme ale ursului de cavernă
Pereţii au un aspect monumental cu înălţimi ce depăşesc 200 m. Apele şi timpul au permis formarea peşterilor dintre care cea mai importantă este Peştera Urşilor. Aceasta este una dintre cele trei cu aceeaşi denumire din ţară, formată în urma fenomenelor carstice şi unică datorită situării la o înălţime apreciabilă, la care accesul se face cu piciorul pe nişte trepte abrupte amenajate din beton. Intrarea se prezintă ca o grotă imensă din care pleacă două galerii cu lungimea cea mai mare de 370 metri.
Aici s-au găsit schelete ale ursului de cavernă, putându-se observa urme ale activităţii ştiinţifice desfăşurate în decursul timpului. Peştera este situată la jumătatea parcurgerii distanţei de pe Cheile Dâmboviţei, iar intrarea în peşteră se face pe versantul din partea stângă a râului Dâmboviţa. Mai este cunoscută şi sub denumirea de Peştera Colţul Surpat. Este declarată Rezervaţie Naturală, şi prezintă o parte din stalagmitele şi stalagtitele specifice unei peşteri. Peştera nu este iluminată, dar amenajarea acesteia ar da zonei un plus de interes şi ar duce la dezvoltarea pe plan turistic a zonei.
Barajul Sătic constă dintr-un stăvilar de beton de 15 m înălţime şi 18 m lungime, prevăzut cu 3 deschideri cu rol de evacuatori de ape mari şi spălare echipate cu stavile segment şi o clapetă comună ca descărcător de suprafaţă. Aici se poate pescui păstrăv în amonte de lac, în perioada primăvară-vară, iar iarna se poate da la copcă pe lacul îngheţat.
Barajul Pecineagu considerat unic prin sistemul de pâlnie de supraplin din România este un important punct de atracţie. Barajul Pecineagu situat pe cursul superior al râului Dâmboviţa, la 20 km de pensiunea cu acelaşi nume, într-o depresiune dintre munţii Piatra Craiului şi munţii Iezer-Păpuşa. Barajul are o înălţime de 107 m şi o lungime la coronament de 267 m.
Cheile Dâmbovicioarei cu Peştera Dâmbovicioarei
Traseul începe din centrul satului Podul Dâmboviţei (730 m alt., km 80 pe DN 73), ramificându-se din drumul naţional lângă Podul lui Socol (denumirea de Puntea lui Socol dăinuie din vremea voievodului Matei Basarab), urmează apoi malul stâng al Dâmboviţei şi, după aproximativ 2 km, pătrunde în Cheile Dâmbovicioarei (defileu de o rară frumuseţe) ai căror pereţi verticali înalţi de 200 m ne ţin companie 3 km, până mai sus de Peştera Dâmbovicioara (870 m alt.), care se iveşte în dreapta drumului. Drumul carosabil iese din Cheile Dâmbovicioarei şi pătrunde, la scurt timp, în Cheile Brusturetului, pe care le străbate 2 km până la punctul Brusturet (992 m alt.; 11 km de la Podul Dâmboviţei).
Peştera Dâmbovicioara este formată printr-un relief carstic variat, spectaculos. Râurile care coboară în Munţii Făgăraş, Piatra Craiului şi Leaota au săpat în calcarele de aici văi înguste şi adânci, dând naştere, pe un teritoriu relativ restrâns, celui mai mare complex de chei aflate la noi în ţară. O asemenea rocă, extinsă în zonă, a permis dezvoltarea peşterilor. Situată în partea nordică a satului cu acelaşi nume - la cca 1 km - este lesne accesibilă turiştilor, amplasată chiar în apropierea şoselei care străbate aceste chei. Lungă de peste 250 m, această peşteră are aspectul unei galerii puţin ramificate, traseul său fiind puţin ascendent; ea poate fi străbătută uşor, având plafonul mai înalt decât statura omului (cca. 2 m).
Interiorul oferă condiţii optime de vizitare - simţi aici un uşor curent de aer care demonstrează existenţa a încă unei comunicări cu exteriorul. Fauna caracteristică unor asemenea forme carstice se arată relativ săracă: până acum nu au fost semnalate specii cavernicole, în schimb, s-au găsit resturile fosile ale ursului din peşteră (Ursus spelaeus). Golul subteran s-a format prin eroziunea calcarelor de către apele pârâului "Peştera" care acum îşi poartă undele prin apropiere, pe lângă intrare. Peştera este amenajată şi dotată cu curent electric, permiţând afluenţa turiştilor care a avut ca urmări dezvoltarea şi aglomerarea zonei.
De la Peştera Dâmbovicioara şi până la capătul Cheilor Brusturetului ne putem lăsa „furaţi” de câteva obiective inedite: Izvoarele din Plai (un mănunchi de izvoare resurgente ivite pe stânga drumului, ale căror ape formează o frumoasă cascadă; punct de reper: căsuţele cătunului Valea Rea, de la confluenţa Văii Peşterii cu Dâmbovicioara); puţin mai sus, tot pe stânga, la baza unor pereţi înalţi, apare o altă peşteră: Gaura Brusturetului Peştera Dracilor), situată la confluenţa Brusturetului cu Valea Muierii.
Doi km mai sus, în inima Cheilor Brusturetului, ne atrage atenţia un puternic şuvoi de ape care ţâşnesc la baza unui perete calcaros înalt de 200 m: La Gâlgoaie. Localnicii numesc punctul care domină peretele de La Gâlgoaie, situat la aprox. 200 m deasupra izbucului, poiana Cuibul Uliului (1.186 m alt.). După ce am străbătut cele trei sectoare succesive ale Cheilor Brusturetului (Cheia Lungă, Cheia Strâmtă şi Cheiţa), ajungem în marginea Poienii Brusturetului (990 m alt.), la confluenţa Văii cu Apă cu Valea Seacă a Pietrelor. Aici, la poalele pădurilor de pe Muchia lui Stinghie şi Muntele Piatra Galbenă, se află cabana Brusturet , o casă de vânătoare şi un canton silvic. Din acest punct se poate continua, după un scurt popas, pe traseele montane marcate. Marcajul local cu bandă galbenă stabileşte o legătură directă cu satul Ciocanu, pe o potecă fără dificultăţi deosebite, care străbate în urcuş locuri încântătoare.
Zona turistică Muscel cuprinde Culoarul Dâmboviţei şi localităţile Rucăr, Dragoslavele şi Stoeneşti. Vechi punct vamal, Rucărul este un mândru sat muscelean, cu case albe, având câte o încăpere central (foişor), foarte înaltă, deschisă pe toată lungimea faţadei, sprijinită pe stâlpi de lemn. Sub aspect istoric se remarcă castrul roman de la Scărişoara-Rucăr, complexul de cetăţi de la Cetăţuia, punctele vamale de la Dragoslavele şi Rucăr şi monumentul de la Mateiaş.
Vârfuri montane:
Bucegi: vf. Omu + cabana (2505m), cabana Poiana Izvoarelor, cabana Gura Diham, cabana Mălăeşti + traseu, cabana Peştera, vf. Tigăneşti (2019m), vf. Gutan (2246m), vf. Bătrâna (2181m), vf. Obârşia (2405 m);
Piatra Craiului: cabana Curmătura, cabana Plaiul Foii, refugiul Diana, Padina Urşilor, vf. La Om (2239m), vf. Ascuţit (2156m); crucea de pe Crăpătura (1790m).
Trasee turistice
Trasee din Rucăr:
1. Rucăr - la Cuculeţ - la Brădet - cabana Gura Plaiului - cheile Ghimbavului - traversarea râului Dâmboviţa - "La Balcoane" - uzina electrică - Rucăr (centru);
2.Rucăr - La Uzina - muchia Cheii - Vf.Crucii - şaua Crucii - fâneaţa Idor -Rucăr (centru);
Trasee din Dâmbovicioara:
1.Podu Dâmbovicioarei - Cheile Dâmbovicioarei - centrul comunei Dâmbovicioara - peştera Dâmbovicioara - ramificaţia valea Viţeilor - valea Cheii de sub Grind - şaua Stânii - ramificaţia La Refugiu - şaua La Table.
2.Bivuac la Table - şaua Joaca - Poiana Frumoasă - vf.Colţul Cojei - curmătura Gropilor - culoarul Spărturilor - şaua La Crucea Spărturilor - La Trei Fântâni Sendroaia - şcoala Ciocanu - şcoala Dâmbovicioara - centrul com. Dâmbovicioara.
Unităţi de cazare
Popasul turistic Mateiaş, situat pe DN 73 (Cîmpulung — Braşov), în incinta Mausoleului Mateiaş, posedă 30 locuri de cazare în căsuţe şi restaurant. Prin poziţia sa geografică, popasul este şi un punct de belvedere. În depărtare se conturează panorama oraşului subcarpatic Cîmpulung.
Aici se poate vizita Mausoleul Mateiaş, care păstrează pentru eternitate memoria bravilor şi anonimilor bărbaţi căzuţi pe câmpul de luptă pentru întregirea neamului.
Hanul turistic Rucăr, din centrul comunei Rucăr, este situat la o altitudine de 700 m, are o capacitate de cazare de 42 locuri, cu funcţionare în tot timpul anului, şi constituie un bun loc de popas. De pe Dealul Crucii avem posibilitatea să cuprindem imaginea aşezării, a Cheilor Dâmboviţei, dintre Podu Dâmboviţei şi Rucăr, precum şi crestele Bucegilor sau ale Iezerului. Din Rucăr se pot face excursii spre şi în munţii din jur, pe Valea lui Ecle, pe valea Râuşorului, pe valea Ghimbavului sau în Munţii Tămaşului. Arhitectura locală, portul popular, tezaurul folcloric constituie permanente atracţii turistice la Rucăr şi în împrejurimi.
Popasul turistic Peştera Dâmbovicioarei, situat pe drumul judeţean Podu Dâmboviţei — Brusturet, la intrarea în Peştera Dâmbovicioarei, este un loc ideal de popas după vizitarea peşterii. Popasul este deschis între lunile mai şi octombrie, dar nu dispune de locuri de cazare.
Complexul turistic Brusturet, construit în bazinetul depresionar cu acelaşi nume, la poalele Muntelui Galbena, la circa l 050 m altitudine, beneficiază de un pitoresc decor montan. Complexul dispune de 83 locuri de cazare, majoritatea în căsuţe, cu confort ridicat. Este alimentat cu energie electrică produsă de un grup propriu. La restaurantul complexului, amenajat rustic, prin folosirea unor elemente specifice — scoarţă de stejar şi trunchiuri de copaci, precum şi diverse trofee cinegetice — pot lua masa 200 de vizitatori, într-o ambianţă plăcută. Prin frumuseţea cadrului natural, Complexul turistic Brusturet este nu numai un minunat loc de popas — între lunile mai şi octombrie — ci şi un punct de unde se pot organiza excursii în Munţii Piatra Craiului (cabana Curmătura), spre satele brănene Ciocanu şi Şirnea sau spre valea Dîmboviţei, în Munţii Tămaşului.
În Culoarul Rucăr-Bran se întâlnesc numeroase vile, pensiuni şi cabane, printre care următoarele:
Pensiunea Nedeea (Capacitate: 24 locuri în 12 camere), Pensiunea Doi Cocoşi (Capacitate: 16 locuri în 8 camere), Pensiunea La Casa Rucăreană (Capacitate: 15 locuri în 6 camere),Pensiunea Casa Florilor (Capacitate: 6 locuri în 3 camere), Vila Casa Briana (Capacitate: 14 locuri în 6 camere), Pensiunea Roata Norocului (Capacitate: 10 locuri în 5 camere), Pensiunea Cabana Giorgiana (Capacitate: 18 locuri în 9 camere), Cabana Frasin (Capacitate: 18 locuri in 10 camere), Pensiunea Adrienne (Capacitate: 8 locuri în 4 camere), Cabana Pădurarului, Popas turistic Valea Haiducilor (Capacitate: 28 locuri în 14 camere), Pensiunea Alex (Capacitate: 10 locuri în 5 camere), Pensiunea Alpina (Capacitate: 10 locuri in 5 camere).
Deşi străbătut de secole şi secole de străini, satele din acest perimetru şi-au păstrat individualitatea rustică, o anume simplitate a traiului, pe care adaptarea la cerinţele moderne de confort nu le-a putut transforma. Argesul a fost si va ramane unul dintre cele mai importante leagane ale istoriei neamului romanesc, al culturii si spiritualitatii sale, un judet in care sunt prezente marturii ale dainuirii noastre ortodoxe pe aceste meleaguri.Patru dintre cele mai preferate mănăstiri vizitate de credincioşi sunt prezentate în cele ce urmează.
Mânăstirea Nămăeşti, ascunsă într-o stâncă, la altitudinea de 765 m, este situată într-o zonă cu străvechi urme istorice, de un pitoresc deosebit. Aşezată la 5 km nord-est de Câmpulung, biserica este în întregime săpată în stâncă de mâini necunoscute, în prima jumătate a secolului al XVI-lea. Nu se cunosc date exacte privind întemeierea schitului, dar legende transmise oral, din moşi-strămoşi, în satul Nămăeşti, pomenesc şi numele domnitorului Negru Vodă. Pe pereţii Mânăstirii Nămăieşti se pot vedea picturi murale neîndemânatic realizate, cu figuri de sfinţi, şterse în pridvorul sudic. Interiorul este nepictat, cu icoane atârnate pe pereţi. Aici se află icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului, atribuită de tradiţie Evanghelistului Luca, înrămată în argint la 1798 şi litografiată în 1871 de Maior Papazogeu.
Monastirea Corbii de Piatra apare in documente, de la reinfiintarea ei in 1512 cu aceasta denumire. Dar, pe parcursul timpului, mai apare, din cand in cand si cu un alt nume: monastirea de la Meris sau monastirea Meris sau monastirea Merisul.Absolut toate caracteristicile bisericii, arhitectura, pictura si configuratia celor 2 foste sfinte altare sunt dupa izvodul bizantin, ca sa nu mai spunem ca, fiecare graunte de gresie marturiseste cu glas mare, ca bisericuta rupestra respira prin toti porii, ortodoxie in stare pura.
Cele trei lacasuri rupestre, de la Corbii de Piatra, Namaiesti si Cetatuia nu formeaza un triunghi echilateral, asa cum sustin unele afirmatii care incearca sa creeze spectaculosul ieftin acolo unde el se afla de fapt, dar "curatit si lamurit de sapte ori" in cuptorul istoriei si care nu se descopera neaparat mintii ci mai degraba inimii.Monastirea Corbii de Piatra nu are si nu a avut vreodata hramul "Izvorul Tamaduirii", analogie fortata cu monastirile Namaiesti si Cetatuia, tot in duhul celei dinainte, analogii care vor sa vada in cele trei sfinte monastiri altceva decat sunt ele de fapt: marturii ale dainuirii noastre ortodoxe pe aceste meleaguri.Monahia Magdalina, ctitora restauratoare a lacasului de la Corbii de Piatra ca si asezamant monahal, era matusa voevodului Neagoe Basarab. Aceasta legatura de rudenie face ca sa nu mai apara surprinzatoare inchinarea monastirii, la cateva luni dupa redeschidere, domnitorului Neagoe.Biserica rupestra a monastirii poate fi vizitata zilnic. In cazul in care nu gasiti deschis, la intrare sunt afisate numere de telefon la care va puteti anunta vizita si in cateva minute vi se va deschide. In tot cursul anului, in fiecare duminica sau zi de praznic se savarseste Sfanta Liturghie.
Manastirea Robaia, aflata in comuna Musatesti din judetul Arges, la o distanta de 25 de kilometri nord-est de Curtea de Arges, este o vatra de sihastrie atestata documentar inca din secolul al XIV-lea. Numele de Robaia provine de la un atac al turcilor care au intrat in aceasta biserica si au luat oamenii robi in noaptea de inviere. Din documentele vremii aflam urmatoarele informatii despre acest locas de cult: prima biserica din lemn este atribuita banului Armega iar biserica din piatra construita de Sava Sifarul in anul 1644 va fi restaurata de Episcopul Iosif I al Argesului. Pustiita de vreme, aceasta va fi refacuta intre anii 1843-1868 de catre Teodosie, Visarion si Naum monahul. Au mai avut loc cateva renovari si refacere a picturii, care ramane una dintre cele mai frumoase picturi din Muntenia. Biserica va fi repictata in anii 1848, 1901 si 1951.
Pe locul unei biserici de lemn ctitorite de catre banul Armega, in secolul al XVI-lea, s-a inaltat, prin osardia unui Sava din Furculesti si a sotiei sale, Livera, inainte de anul 1644, o biserica de zid, in jurul careia s-a injghebat asezamantul monahal de la Robaia.Manastirea Robaia a fost locul de refugiu al Sfantului Cuvios Marturisitor Sofronie de la Cioara, care a trait intre anii 1764 si 1766, fiind pilduitor luptator pentru apararea credintei ortodoxe in Transilvania si praznuit pe 21 octombrie. Silit sa paraseasca Ardealul framantat de miscarea - coordonata de el - pentru pastrarea credintei stramosesti a romanilor transilvaneni, Sfantul Sofronie de la Cioara, in vremea cat a stat la Robaia, a adoptat, ca principiu de organizare a obstii monahale, paisianismul - curent de regenerare a spiritualitatii crestine. Manastirea a mai servit si drept chinovie pentru ultimii ani de viata ai pictorului Parvu Mutu, impatimitul de frumos vesnicit in scenele pictate prin atatea lacasuri de adanca simtire romaneasca. Trecand la monahism - sub numele Pafnutie - s-a stins in anul 1735, cu vrerea sa cea din urma de a fi inhumat in vatra de nemurire a Robaii. Manastirea Robaia a devenit astfel un centru de iradiere culturala, prin copistii de manuscrise: Partenie ieromonahul - Mantuirea pacatosilor, si Dorotheu ieroschimonah - Scara Sfantului Ioan Scararul. Asezamantul monahal de la Robaia a renascut, prin grija episcopului ctitor Calinic Argeseanul, imbogatindu-se, in ultimii ani, cu: cladirea chiliilor vietuitoarelor din obste, cu noua staretie, cu podoaba innoita a picturii murale din biserica si cu mobilier de cult daltuit in lemn.
Manastirea Cotmeana este o manastire ortodoxa, cu obste de calugari, din judetul Arges. Locasul de rugaciune din Comtmeana se afla in comuna omonima, aflata la doar 30 de kilometri est de Ramnicu Valcea si la 32 de kilometri nord-vest de Pitesti, pe drumul national ce leaga cele doua orase. mportant monument istoric medieval din sud-estul Europei, Manastirea Cotmeana poate fi chiar cea mai veche manastire din Tara Romaneasca.
Construita in mijlocul padurilor, in apropierea raului de munte Cotmeana, ctitoria lui Mircea cel Batran duce in spate o istorie fabuloasa. Manastirea Cotmeana este un monument de sinteza arhitecturala, reprezentativ pentru asimilarea si dezvoltarea arhitecturii muntenesti din secolul al XIV-lea: fatadele bisericii sunt din caramida aparenta, decoratiunile sunt realizate in stil bizantino-balcanic, specific secolelor XIII-XIV, iar clopotele sunt lucrate pe la inceputul secolului al XIV-lea. In patrimoniul Manastirii Cotmeana se afla cel mai vechi clopot din Tara Romaneasca, daruit de jupanul Dragomir, in anul 1385, care are o istorie extrem de tumultuoasa. In vremea Primului Razboi Mondial, intre anii 1916-1918, aliatii germano-maghiari au strans si au topit mai toate clopotele din Tara Romaneasca. Istoricul Draghicescu, care ramasese la Bucuresti in timpul ocupatiei germane, dupa disperate insistente, a obtinut "favoarea": doar unul. Cu inima sfasiata de durere, Draghicescu a ales clopotul cel mai vechi, si anume, cel de la Cotmeana. Manastirea Cotmeana are doua hramuri: Buna Vestire, praznuita la 25 martie, si Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul, sarbatorit la 29 august. Biserica cea noua poarta hramul Acoperamantul Maicii Domnului, praznuit la 1 octombrie.
Dacă ai fost în locuri inedite din Argeş şi vrei să ne povesteşti din amintirile tale sau vrei să ne sfătuieşti ce să mai vedem pe alte meleaguri pitoreşti ale României, ne poţi poţi scrie pe bucuresti@adevarul.ro, în secţiunea de comentarii sau pe pagina noastră de Facebook, 125 de locuri pentru care iubim România. Jurnal de vacanţă
Vă mai recomandăm, din acelaşi ciclu:
Tu de ce mai iubeşti România? 125 de însemnări din primul jurnal de vacanţă scris de o ţară întreagă
Se încarcă comentariile...
