Forţaţi de ger, cinci oameni ai străzii şi-au căutat adăpost la spital
0
Minus zece grade Celsius a arătat azi-noapte termometrul. Cinci oameni ai străzii au fost mai norocoşi şi nu au îndurat gerul cumplit: au dormit la spital. Directorul spitalului Judeţean, doctorul Gheorghe Frătoaica a dat dispoziţie să fie amenajată o cameră specială pentru ei.
Conducerea spitalului Judeţean din Piteşti a pus la dispoziţie un salon cu cinci paturi pentru persoanele fără adăpost. Directorul unităţii, medicul Gheorghe Frătoaica a dat dispoziţie în acest sens. “Sunt cazuri sociale. Nu-i putem lăsa în ger dacă bat la uşa noastră. Îi adăpostim şi noi în limita posibilităţilor”, a spus medicul Gheorghe Frătoaica, directorul spitalului. Astfel, în timp ce unii se mulţumesc să doarmă prin canale, lipiţi de ţevile prin care trece apa caldă, alţii au aflat despre mâna care le este întinsă şi dau năvală la spital în fiecare seară.
„Nepotul m-a aruncat în stradă”
Camera de circa 25 de metri pătraţi este amenajată la parterul spitalului, în apropierea unităţii de primiri urgenţe. Aseară, la ora 21.00, lumina era stinsă, iar uşa între deschisă. Se auzeau voci. Erau cei cinci oameni fără case care şuşoteau în şoaptă. Li s-au înseninat chipurile când au văzut că cineva intră pe uşă. Pe saltele aveau pacheţelele cu mâncare primite de milă de la simpli trecători pe stradă sau chiar de la cadrele medicale. Petrina Boian are 76 de ani şi a fost asistent medical la spitalul Municipal Bacău. A rămas pe drumuri în anii bătrâneţii, după ce a trecut apartamentul pe numele nepotului ei, după cum aceasta afirmă. “Am ieşit la pensie în 1989. Am vândut casa de la Bacău, unde am fost repartizată după ce am terminat şcoala, şi mi-am cumpărat apartament cu două camere la Piteşti. Nepotul m-a aruncat în stradă după ce i-am dat casa mea. Am pensie opt milioane şi din ea mai plătesc şi eu pe unu şi pe altu să mă primească. Acum am noroc cu spitalul. Mi-a spus un om. Eu dormeam în piaţa Găvana, pe sub tarabe.”, a mai spus bătrâna.
“Ce-am fost şi ce-am ajuns”
Cu ochii înlăcrimaţi, nea Marian, un alt beneficiar al camerei de la spital, a completat spusele bătrânei: “Ştiţi cum e, ce am fost şi ce-am ajuns. Eu am patru copii dar nu le pot cere nimic pentru că sunt divorţat de 25 de ani. Am rămas fără casă dintr-o prostie. Datoriile m-au îngropat. Am lucrat la instalator dar m-am îmbolnăvit şi acum mă pensionez pe caz de boală. Sufăr de TBC.”, a spus bărbatul în vârstă de 57 de ani. După ce s-au odihnit toată noaptea şi au stat la căldură, dimineaţă, la ora 07.00 cei cinci oameni ai străzii au luat-o din loc. Unii au plecat în pieţe ca să-i ajute pe comercianţi, câştigându-şi astfel pâine, alţii din poartă în poartă pentru a da zăpada la o parte pentru un leu. Diseară, când se lasă întunericul, vor reveni la spital.
Se încarcă comentariile...
