EXCLUSIV Barbara Kellerman, guru în leadership public: „Vor fi patru ani dificili, o bătălie între Donald Trump şi instituţiile din America“

Profesor de leadership public la Şcoala de Guvernare John F. Kennedy din cadrul Universităţii Harvard, Barbara Kellerman (77 de ani) este o personalitate de top mondial în leadership public, fiind considerată o personalitate de marcă în domeniu. Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru „Adevărul“, Barbara Kellerman vorbeşte despre preşedinţia lui Barack Obama, Donald Trump şi despre relaţia Putin-Trump.

Barbara Kellerman este Director Executiv Fondator al Centrului pentru Leadership Public la Harvard Kennedy School. În 2009, a fost inclusă de Forbes în topul celor mai influenţi gânditori de business din lume, alături de nume de prim rang precum Steve Jobs, Bill Gates, Richard Branson sau Paul Krugman.

Barbara Kellerman are un CV impresionant. Înainte de a fi la Harvard, Barbara Kellerman a predat la universităţi de prestigiu din America şi Europa: Fordham, Tufts, Fairleigh Dickinson, George Washington, Uppsala şi Dartmouth.

Absolventă a Universităţii Sarah Lawrence, Barbara Kellerman are două mastere (în Filosofie şi în Studii Est-Europene şi despre Rusia) la prestigioasa universitate Yale şi un doctorat în Ştiinţe Politice tot la Yale.

A fost de trei ori bursieră Fulbright şi este cofondatoare a Asociaţiei Internaţionale de Leadership. În 2009 şi 2011 a fost inclusă de revista Leadership Excellence în Top 15 al gânditorilor în management şi leadership. Are numeroase cărţi la activ.

Barbara Kellerman apare constant la televiziuni importante precum CNN, CBS, NBC sau BBC şi a scris numeroase articole în publicaţii majore precum The New York Times, Washington Post, The Boston Globe, Los Angeles Times şi Harvard Business Review.

Adevărul: Cum ar trebui să rămână în memoria colectivă cei opt ani ca preşedinte ai lui Barack Obama?

Barbara Kellerman: Istoria este ciudată. De exemplu, ne amintim într-un fel după un an de un preşedinte american care şi-a încheiat mandatul şi apoi este foarte posibil să ne amintim de el în mod diferit la 10 ani de la plecarea de la Casa Albă. Aprecierea sau deprecierea unui preşedinte se schimbă în timp. Aş spune că în general preşedintele Barack Obama va primi note foarte mari în ceea ce priveşte caracterul şi temperamentul. Caracterul său a fost impecabil, a fost extrem de cinstit, devotat şi responsabil. În mod similar, şi temperamentul său a fost ireproşabil. A fost foarte temperat, chiar obişnuim să îl numim „No drama Obama”. În ceea ce priveşte politica interna, Barack Obama va rămâne în memorie ca un preşedinte bun care totuşi a avut mai puţin succes în a aduce pe orbita sa politică Congresul american. Dacă un preşedinte vrea să fie foarte bun în politica internă, trebuie să reuşească să se înţeleagă foarte bine cu Congresul, fapt pe care Obama nu a reuşit să îl facă în întregime, parţial pentru că republicanii au fost foarte rezistenţi la modul său de a conduce. Cred că Obama va rămâne în memoria colectivă ca un preşedinte mai puţin bun atunci când vorbim de politica externă. Şi mă refer la determinarea sa de a rămâne neimplicat în conflictele din Orientul Miijlociu, în problema refugiaţilor sau a palestinienilor. Rezumând, aş spune că politica sa externă pe parcursul celor două mandate va fi considerată o dezamăgire şi în special în ceea ce priveşte Siria.

Ce model istoric vă vine în minte când vă uitaţi la cei opt ani de preşedinţie ai lui Barack Obama? Cu cine ar putea fi comparat Obama?

Faptul că a fost primul preşedinte afro-american a făcut preşedinţia sa unică din multe puncte de vedere. Rasa este încă un factor puternic în viaţa politică, socială şi culturală din America şi nu îl putem detaşa pe Obama de rasa sa. Şi pentru asta cred că nu îl putem asocia cu alt model istoric.

„Cea mai mare realizare a lui Barack Obama este faptul că a fost un exemplu, alături de familia sa”

Care ar fi în opinia dumneavoastră cea mai mare realizare şi cel mai mare eşec al lui Barack Obama?

Cred că cea mai mare realizare a sa este faptul că a fost un exemplu. Şi mă refer aici din nou la caracter şi temperament. Şi nu mă refer doar la Obama, ci la întreaga sa familie. Au fost văzuţi ca familia ideală, şi cred că percepţia asta nu se va schimba peste ani. Familia Obama a fost una impecabilă. Şi asta în condiţiile în care este foarte greu pentru un preşedinte să aibă două mandate fără nici cel mai mic scandal. Şi nu a fost niciun scandal politic, profesional sau personal pe parcursul celor două mandate ale lui Barack Obama, ceea ce este cu adevărat o realizare considerabilă. În ceea ce priveşte cel mai mare eşec al său, cred că dezastrul din Siria va rămâne în cărţile de istorie ca un eşec american, ca un eşec prezidenţial de magnitudine considerabilă.

Pe 20 ianuarie, la Washington D.C., Donald Trump va deveni oficial cel de-al 45-lea preşedinte al Statelor Unite. Cum credeţi că va schimba Donald Trump Casa Albă şi politica americană?

Sunt sigură că ştiţi foarte bine ce se întâmplă în America. Implicaţiile politice ale modului în care Donald Trump a devenit preşedinte, ramificaţiile legale nesigure ale acestora pot avea un impact pe termen lung asupra capacităţii sale de a conduce. Toate acestea rămân desigur de văzut. De dragul întrebării dumneavoastră lăsaţi-mă să presupun, ceea ce nu înseamnă că şi cred, că Donald Trump va fi la Casa Albă pentru cel puţin un mandat întreg. Însă nu este o presupunere convingătoare. Bazându-mă pe această presupunere, aş spune că va fi o bătălie a lui Trump şi a temperamentului şi caracterului său nesigur cu instituţiile. Avem o veche tradiţie în America în ceea ce priveşte ordinea civilă. Am avut instituţii puternice, care sunt mai slabe acum. Am avut o populaţie mai unită decât acum, când suntem mai divizaţi. Şi tehnologia şi cultura în schimbare fac ca guvernarea să fie pentru oricine mai dificilă decât era înainte. Dar Donald Trump se va găsi în opoziţie cu unele dintre instituţiile din viaţa americană, fie că e vorba de Curte sau de Congres sau chiar de mass-media. Donald Trump va fi în opoziţie chiar şi cu cei mai importanţi oameni pe care îi aduce în administraţia sa. Şi îl includ aici pe probabilul secretar de stat Gray Tollison, pe probabilul secretar al Apărării James Mattis. Acesta din urmă este un foarte respectat general de Marină care în mod sigur nu va tolera nonsensurile şi va ajunge să fie în opoziţie cu Trump dacă Trump nu se comportă într-un mod rezonabil. Cred că va fi o competiţie între Trump şi instituţiile din America. Vor fi patru ani dificili.

În ce nuanţe vedeţi viitorul Americii în timpul mandatului lui Donald Trump?

Cred că niciun individ nu are puterea să răstoarne singur 200 de ani de istorie şi ideologie americană. În acelaşi timp, când vorbim de schimbări, nu trebuie să vorbim doar de Donald Trump. După cum ştiţi, şi democraţiile liberale din Europa au avut probleme în ultimii ani. Aşa că întrebarea care se pune nu este ce se va întâmpla în Statele Unite în următorii ani, ci ce se va întâmpla cu democraţiile liberale în următorii ani.

„Este destul fum şi presupun că este şi nişte foc în ceea ce priveşte implicarea lui Vladimir Putin în procesul electoral american”

Cum comentaţi susţinerea lui Vladimir Putin pentru Donald Trump?

Sunt şi bloggeriţă şi am avut postări lungi despre Vladimir Putin. Am studiat istoria URSS, aşa că am acordat mare atenţie Uniunii Sovietice şi ulterior Rusiei şi lui Vladimir Putin. Şi pot să vă spun dintr-o perspectivă americană că faptul că acest om este implicat atât de adânc, corect sau incorect, în politica americană, este un subiect pe care nici marele autor de romane de spionaj John Le Carre nu şi l-ar fi putut imagina. Altfel spus, sună ca o ficţiune pentru un american, şi este destul fum şi presupun că este şi nişte foc în ceea ce priveşte implicarea lui Vladimir Putin în procesul electoral american. Şi-atenţie!-nu spun implicarea Rusiei, ci implicarea lui Vladimir Putin.

Cât de probabilă este o alianţă Putin-Trump şi cât de riscantă ar putea fi această alianţă?

Într-un fel, sunt de acord cu Donald Trump. Ar fi foarte bine dacă Statele Unite şi Rusia ar putea să colaboreze în ceea ce priveşte unele probleme globale, acolo unde se întâmplă ca interesele să coincidă. Dar desigur – şi cred că ştiţi bine asta-sunt destule domenii în care interesele Statelor Unite şi ale Rusiei nu coincid. Şi cred că cei care îl consiliază pe Donald Trump vor avea aici un rol foarte important în a stabili unde coincid şi unde nu interesele celor două ţări.