Cum au reuşit doi parlamentari notari să condiţioneze titlurile executorii de înscrierea lor în registrele publice

Pe 21 martie 2016 a fost publicată în Monitorul Oficial Legea 17/2017 de aprobare a OUG 1/2016 pentru modificarea Legii 134/2010 privind Codul de Procedură Civilă, precum şi a unor acte normative conexe, intrată anul trecut în procedură de aprobare parlamentară. Potrivit modificărilor aduse, înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii numai dacă sunt înregistrate în registrele publice.

Este vorba despre o iniţiativă de anul trecut ce aparţine deputaţilor  Vasile Varga, aflat acum la cel de-al doilea său mandat şi Ciprian Nicolae Nica (care, în prezent, nu mai este parlamentar), ambii notari. 

Soluţia legislativă propusă de ei şi adoptată săptămâna aceasta reprezintă o modificare de esenţă a titlurilor executorii, condiţionarea lor de înscrierea „în registrele publice” urmând a genera, din punct de vedere al unor specialişti în drept, un efect negativ profund.
 

Registrul public, o noţiune neclară în cadrul juridic românesc
 

Art. 64, care acum are următorul conţinut ”înscrisurile sub semnătură privată sunt titluri executorii, numai dacă sunt înregistrate în registrele publice, în cazurile s condiţiile anume prevăzute de lege. Orice clauză sau convenţie contrară este nulă şi considerată astfel nescrisă. Dispoziţiile art. 664 şi următoarele sunt aplicabile“, bulversează total o serie de categorii profesionale.
 

“Insertul normativ este neclar, norma edictată fiind lipsită de previzibilitate. Se va putea remarca faptul că <<registrul public>> este o noţiune care nu este clar definită în cadrul juridic românesc, exemplele pe care practica în materie le oferă relativ la diversele tipuri de astfel de instrumente reprezentând singurul reper în legătură cu un conţinut posibil al sintagmei. Mai mult decât atât, se va remarca faptul că, registrele publice cu care dreptul românesc se confruntă, sunt realizate pe materii, înscrierile în cadrul acestora fiind realizate de autorităţi publice competente în sfere clar determinate: Registrul Comerţului, Cartea funciară, Registrul Asociaţiilor şi Fundaţiilor, Arhiva Electronică de Gajuri Mobiliare ş.a.m.d”, explică, pentru Adevărul, avocatul Liviu Stancu, fost secretar de stat în Ministerul Justiţiei.

Avocatul Liviu Stancu

“Legea asta complică inutil nişte mecanisme simple"
 

Celebrul avocat spune că în condiţiile în care „registrele publice” nu sunt clar identificate în sistemul de drept românesc, condiţionarea executorialităţii unor instrumente juridice de un aspect care nu este clar stabilit va genera imediat o varietate soluţii.
 

Mai mult decât atât,“condiţiile anume prevăzute de lege” relativ la procedurile de înscriere în „registre publice” sunt greu de identificat acum, la momentul intrării în vigoare a normei. 

Ce înseamnă registre publice în condiţiile legii? Codul Civil face referire la două registre: Registrul Comerţului şi Arhiva electronică a garanţiilor mobiliare, ai cărei operatori sunt, în special notarii. Am mai putea vorbi de Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Creditorilor Persoanelor Fizice care  practică taxe chiar mai mari decât arhiva electronică. Lucrurile sunt însă incerte.
 

“Legea asta complică inutil nişte mecanisme simple, construite de peste o sută de ani,  care funcţionau normal! Se dovedeşte un fapt: pentru a obţine un venit minimal, suntem în stare să complicăm inutil nişte lucruri esenţiale”, mai spune avocatul Liviu Stancu.

 Ce spune unul dintre iniţiatorii proiectului
 

Notarul Vasile Varga, unul dintre deputaţii care au iniţiat această modificare, spune că respectiva condiţionare a  titlurilor executorii de înregistrarea înscrisurilor sub semnătură privată în registrele publice n-a urmărit decât reducerea evaziunii fiscale, că, de fapt, notarii n-ar avea nimic de câştigat, şi că nu se face referire nici la Arhiva Electronică a Garanţiilor Mobiliare, nici la Registrul Naţional Notarial de Evidenţă a Creditorilor Persoanelor Fizice.
 

“Vă dau un exemplu. Un contract între mine şi Dvs. care nu e înregistrat nicăieri, intră sub incidenţa acestei dispoziţii, altfel facem evaziune fiscală  prin închirierea casei şi nedeclararea la administraţia financiară. La Direcţia Impozite şi Taxe este registru public. Noi la asta ne-am gândit, la evaziunea fiscală. Odată ajuns la administraţia financiară, se înregistrază în registrul de acolo, i se dă număr contractului de închiriere, iar eu, proprietarul casei, am obligaţia să plătesc impozit statului.  Apoi, un contract de închiriere nu este titlu executoriu. Luăm acelaşi exemplu. Avem un contract de închiriere. Dacă s-a terminat termenul, eu ar trebui să vă evacuez pe Dvs., dar am avut vreun titlu executoriu? Nu! Deci ar fi trebuit să mă duc la  instanţă, să obţin o hotărâre, să o investesc cu formulă executorie şi abia apoi să mă duc la executorul judecătoresc. Dar sunt înregistrat  în registre publice, nu mai trebuia să mă duc să mă judec, să obţin o sentinţă care să fie titlu executoriu. Evităm şi instanţele pentru că dacă este înregistrat în registre publice, este titlu executoriu”, explică deputatul Vasile Varga.

Totuşi, un astfel de contract, trecut nu neapărat pe la Finanţe, ci pe la notar, rezolvă problema titlului executoriu, întrucât contractele notariale care sunt în formă autentică sunt deja titluri executorii.

Deputatul mai spune că paleta de înscrisuri la care se referă modificarea n-ar fi foarte largă.
 

“Noua dispoziţie legală  este aplicabilă tuturor înscrisurilor sub semnătură privată care nu sunt calificate ca titluri executorii printr-o  normă specială”, explică parlamentarul care spune că n-ar fi aplicabilă, de exemplu, contractelor de leasing, ordinelor de plată etc. 

Precizările nu apar în textul legii

Totuşi, specialiştii îl contrazic, pentru că respectiva precizare nu apare nicăieri în textul de lege: “Ar fi fost foarte bine să scrie în lege ceea ce spune dumnealui. Ar fi fost o ipoteză foarte bună, dar aşa ceva nu scrie în textul legii”.
 

Lipsa unor asemenea precizări determină aplicarea dispoziţieila toate înscrisurile titluri executorii, de la contractele de leasing, la cele de asistenţă judiciară, ori biletele la ordin sau cec 
 

“Contractul de leasing, până acum, era titlu executoriu în baza legii. Nu ai plătit ratele de leasing, eşti executat silit.Ţi se ia bunul care reprezintă obiectul leasingului si banii restanti. Acum, trebuie, ca în condiţiile unui impediment, să te duci să înregistrezi contractul de leasing în aceste registre publice. În condiţiile în care o companie nu are niciun interes să se cunoască care sunt afacerile ei, care sunt preţurile la care lucrează, care sunt partenerii ei comerciali,  când depune acest contract de leasing în registrele publice, poate fi verificată de oricine”, explică Liviu Stancu.

Avocatul identifică o posibilă problemă privind conflictul între aspectele privind confidenţialitatea datelor, a menţiunilor de natură nepublică pe care mare parte a titlurilor executorii le conţin şi prezenţa acestora în „registrele publice”. 
 

“Să luăm ca exemplu contractul de asistenţă juridică, care, în primul rând este confidenţial. Este un instrument de lucru care e calificat de lege ca fiind confidenţial. În momentul în care a apărut noul text al legii, se modifică însuşi caracterul de titlu executoriu în ceea ce priveşte obligaţia financiară.  Adică, dacă clientul nu plătea suma de  bani, avocatul putea să ducă contractul la executor şi se executa. Acum, nu se mai poate.  Trebui să înscrii acest contract în registrul public. Codul Civil, la articolul 24 spune că oricine, absolut oricine poate să verifice acest registru public. Deci, o relaţie confidenţială (pentru că în contractul de asistenţă juridică e menţionată problema  pentru ce încasează onorariul) devine publică. Deci, un instrument care conţinea informaţii confidenţiale, ajunge public, la îndemâna tuturor. Un conflict evident între două noţiuni:<<confidenţialitatea>> şi <<publicitatea>>, mai precizează avocatul.

Întrebarea pe care şi-au pus-o profesionişti cu privire la măsura legislativă  este de ce atunci când autorii textului au introdus această obligaţie de înregistrare în registrul public nu s-au gândit că sunt foarte multe tipuri de titluri executorii: “Nu poţi să aplici un regim general la o varietate atât de mare de titluri executorii cum sunt contractul avocaţilor, titlurile de credit, contractul de închiriere, contractul de leasing, contractul de credit bancar, ş.a m.d. Biletul la ordin e o foaie care e ca o bancnotă. Acum, ca să devină titlu executoriu, trebuie să treci cu ea  pe la registru, care în general, e ţinut de notari. Până acum, n-aveai nevoie să treci cu ea pe niciunde. Pur şi simplu, dacă nu se plătea suma, te duceai şi executai silit. Care e valoarea adăugată a faptului că trebuie să pui o ştampilă pe ea şi că acea foaie devine publică, ştie toată lumea despre ea?!”