Cum a primit Regele Mihai cadou un jeep de la unul dintre cei mai buni spioni CIA

Frank Wisner, unul dintre pionierii CIA şi un mit al spionajului american, a stat în România din august 1944 şi până în ianuarie 1945, ca şef al staţiei OSS (Serviciul de spionaj din SUA) din ţara noastră. Frank Wisner a avut o relaţie apropiată cu Regele Mihai şi cu Familia Regală.

Născut în 1909, Frank Wisner a fost un avocat de succes pe Wall Street înainte de a intra în CIA în 1941. Înainte de a veni la Bucureşti, Frank Wisner lucrase pentru staţiile OSS din Cairo şi Istanbul. Sosirea sa la Bucureşti a venit într-un context foarte special, la doar câteva zile după ce, la 23 august 1944, România întorsese armele împotriva Germaniei naziste.

Detalii extrem de interesante privind perioada petrecută de către Frank Wisner la Bucureşti apar în cartea „Spion pentru eternitate: Frank Wisner. O poveste tristă de spionaj despre un om care a crezut că poate schimba lumea” (Editura RAO, 2014), carte coordonată de către George Cristian Maior, fostul director al SRI (2006-2015) şi actualul ambasador al României în Statele Unite. De remarcat că George Cristian Maior a avut şi are o relaţie de prietenie cu Frank Wisner Junior, un diplomat de anvergură şi în acelaşi timp fiul marelui spion american Frank Wisner.

„În condiţiile tulburi de la Bucureşti, Frank Wisner a fost pus în situaţia de a se familiariza rapid cu evoluţiile din ţară şi din statele învecinate şi de a coordona obţinerea de informaţii”, se specifică în volumul coordonat de către George Cristian Maior.

Prima misiune a lui Frank Wisner în România a fost aceea de a organiza evacuarea prizonierilor de război americani din Bucureşti înainte de sosirea sovieticilor. După aceea, Frank Wisner a intrat în contact cu Serviciul Secret de Informaţii (SSI) de la Bucureşti care a pus la dispoziţia americanilor toate dosarele referitoare la Uniunea Sovietică.

Frank Wisner, oaspete al Familiei Regale la Castelul Peleş

Carismatic şi foarte inteligent, Frank Wisner a reuşit repede să intre în contact cu lumea bună şi cu politicienii de vârf din Bucureşti. Şi mai mult decât atât, Frank Wisner a reuşit să se împrietenească cu tânărul Rege Mihai şi cu Familia Regală, fiind invitat de mai multe ori la Castelul Peleş.  

Despre relaţia dintre Regele Mihai şi Frank Wisner a scris şi jurnalistul american Tim Weiner (laureat al Premiului Pulitzer) în cartea sa „CIA. O istorie secretă”.

În volumul coordonat de George Cristian Maior se aduc mai multe referiri la relaţia specială a lui Frank Wisner cu Familia Regală, inclusiv la faptul că Regele Mihai a primit cadou un jeep de la agentul CIA: „Wisner considera, pe bună dreptate, deosebit de important faptul că stabilise o cale de comunicare directă cu regele Mihai. La început, i s-a părut distant, dar şi-a dat seama că, asemenea prietenilor săi englezi, fără a fi exuberant sau familiar, suveranul relaţiona într-un mod calm, neostentativ şi onest. O singură dată a lăsat Regele Mihai la o parte orice rezervă şi l-a îmbrăţişat când a înţeles că jeepul militar din care coborâse Wisner erau un cadou pentru el. Deşi Wisner nu era impresionat de capetele încoronate, se simţea onorat de invitaţiile la Castelul Peleş, unde mergea la vânătoare şi lua masa cu familia regală. Regina mamă îl îndrăgea, iar Wisner se mândrea cu o tabacheră din aur şi argint, gravată cu stema şi monograma Majestăţii Sale.”

De altfel, pe 31 decembrie 1944, Frank Wisner i-a trimis o scrisoare mamei sale chiar de la Castelul Peleş, scrisoare în care face referire la cadoul primit de la Familia Regală. „Este un peisaj feeric, iar eu beneficiez de două zile de această binemeritată (şi mult visată) odihnă, ca oaspete al Regelui şi Reginei, care m-au susţinut foarte mult şi au fost foarte drăguţi de când sunt aici. Astăzi, înainte de prânz, Regina mi-a oferit o tabacheră frumoasă, din aur şi argint, inscripţionată cu blazonul şi monograma sa. Sper să nu o pierde înainte de a ajunge acasă.”

Frank Wisner a stat în România pînă pe 27 ianuarie 1945 şi tot el a fost unul dintre cei care l-au sfătuit pe Regele Mihai şi pe familia sa să aleagă exilul. Mai mult, Frank Wisner a fost foarte supărat pe reacţia înceată a americanilor cu privire la informările sale legate ameninţarea de la acea vreme pusă de Uniunea Sovietică, că au văzut prea târziu ce li se pregătea. Frank Wisner i-a avertizat pe superiorii săi de peste Ocean şi cu privire la riscul ca România să cadă sub influenţa URSS şi cea a comunismului. Însă din America nu au venit reacţii.

Apreciat de preşedintele Harry Truman

Pentru profesionalismul său excepţional, Frank Wisner s-a bucurat de aprecieri din partea unor înalţi oficiali americani, inclusiv din partea preşedintelui Harry Truman. Cu cincisprezece zile înainte de a pleca din România, pe 12 ianuarie 1945, Wisner a fost extrem de afectat de o experienţă tragică şi neaşteptată. În seara acelei zile, aflat în Gara Mogoşoaia pentru a verifica informaţia potrivit căreia trenurile cu care urmau să fie deportaţi cetăţeni români de origine germană începuseră să plece spre URSS, Frank Wisner avea să fie afectat de imaginile văzute, cu sute de bărbaţi şi femei care ţipau şi plângeau în timp ce erau împinşi în vagoane de către soldaţii ruşi. Cu mult curaj, Frank Wisner a reuşit să scoată mai multe persoane de pe lista celor care urmau să fie deportaţi.

După cele cinci luni petrecute în România, Frank Wisner va fi unul dintre cei mai importanţi operatori de acţiuni secrete în ţările ocupate de sovietici. În 1952 a fost numit în fruntea Serviciului de Planificare Operativă al CIA, cu 75% din bugetul total al Agenţiei şi 60% dintre angajaţii CIA, iar printre subordonaţii săi s-a numărat Richard Helms, viitor şef al CIA în timpul administraţiilor Johnson şi Nixon.

Frank Wisner are la activ şi doborârea regimurilor Mossadegh în Iran şi Arbenz Guzman în Guatemala. Sătul de intrigi şi de tranzacţionismul propriului stat cu sovieticii, Wisner a intrat în ultimii ani ai vieţii într-o depresie periculoasă. Iar pe 29 octombrie 1965 s-a împuşcat în cap cu o puşcă de vânătoare aparţinând unuia dintre fiii săi.