Cum a încercat să se sinucidă un student în timpul Experimentului Piteşti, după ce fusese supus la orori teribile de către torţionarul Eugen Ţurcanu

Gheorghe Gheorghiu a stat 16 ani în închisorile comuniste FOTO: pitestiprison.org

Arestat la 26 de ani, Gheorghe ”Gelu” Gheorghiu a petrecut în total 16 ani în închisorile comuniste. Iar cea mai teribilă perioadă a petrecut-o în cadrul Experimentului Piteşti, fiind una dintre victimele predilecte ale torţionarului Eugen Ţurcanu.

Gheorghe Gheorghiu s-a născut pe 29 iunie 1922 la Galaţi şi a fost arestat în iulie 1948, când era student în anul V la Politehnică în Bucureşti. A fost condamnat la 8 ani de temniţă grea pentru că îl adăpostise pe Costache Oprişan, însă după aceea Securitatea a aflat că Gelu Gheorghiu activase în Frăţiile de Cruce, drept pentru care a primit o a doua condamnare, de 25 de ani de muncă silnică.

În 1950, în timp ce era încarcerat la Jilava, Iosif V. Iosif l-a avertizat în legătură cu reeducarea de la Piteşti, prevenindu-l să nu vorbească cu nimeni mai mult decât declarase în anchete. Transferat în iulie 1950 la Piteşti, a fost torturat în camerele 4-spital şi 3-subsol de către unii dintre cei mai teribili torţionari în frunte cu Eugen Ţurcanu, Alexandru Mărtinuş sau Titus Leonida.

“Una din figurile cele mai luminoase şi mai pline de bunătate, cu toate cumplitele degradări şi torturi prin care a trecut. În cele mai îngrozitoare torturi, faţa lui radia bunătate şi milă, privindu-şi camarazii chinuiţi”, scrie Alin Mureşan în cartea ”Piteşti, Cronica unei sinucideri asistate” (Editura Manuscris, 2017).

A încercat să se sinucidă cu un ciob

Obligat să-l bată, deţinutul Dumitru Bordeianu l-a prevenit pe Gelu Gheorghiu că va lovi încet, dar acesta din urma trebuia să ţipe pentru a simula primirea unor lovituri dure. Observând însă că Gheorghiu nu prezenta vânătăi, Ţurcanu i-a obligat pe cei doi să se lovească reciproc, dar aceştia au refuzat. Gelu Gheorghiu l-a înfruntat pe Eugen Ţurcanu, afirmând că el nu a lovit niciodată pe nimeni şi că va refuza să facă acest lucru. Atunci când nu era bătut, era obligat să privească schingiurile celorlalţi colegi. Profitând de un moment de neatenţie al agresorilor, a încercat să se sinucidă, folosind un ciob pe care reuşise să îl ascundă. A fost salvat, iar ulterior a fost izolat într-un colţ al „nebunilor”.

În cartea sa ”Mărturisiri din mlaştina disperării” (Editura Scara, 2014), Dumitru Bordeianu a rememorat tentativa de suicid a lui Gheorghiu: “Într-una din zile, Gelu Gheorghiu şi Ghiţă Reus erau de serviciu, ca să ducă tineta de necesităţi la w.c., Gelu a observat când Zaharia şi-a pus la căpătâi o sticlă; când ducea tineta, a găsit momentul să ia sticla şi s-o vâre în buzunar, fără ca Reus să-l vadă. S-au întors în cameră şi s-au aşezat fiecare la locul lui pe prici. Într-un moment de neatenţie al celor din comitet, Gelu a scos ciobul de sticlă şi şi-a tăiat venele de la gât. Operaţia a fost făcută atât de fulgerător, că nimeni n-a observat. După aceea Gelu s-a lăsat pe spate iar eu, cu riscul de a fi ciomăgit pentru că n-am respectat poziţia impusă, am întors capul spre Gelu. M-am îngrozit de ceea ce am văzut. Din gâtul acestuia gâlgâia sângele. Am strigat la Tudose că Gelu şi-a tăiat gâtul. Mă uitam la el cum stătea întins pe spate, palid la faţă, iar sângele ţâşnea din tăietură întinzându-i-se pe piept. Nimeni nu a intervenit, deoarece nu aveam voie nici să vorbim, necum să ne mişcăm. Tudose, fără să ţină seama atunci de cei din comitet, mi-a strigat să scot batista şi să-i leg gâtul.

În acelaşi timp, a sărit şi el, peste mine, şi l-a legat şi cu batista lui. Când cei din comitet au observat că noi nu mai eram în poziţia fixă, s-au repezit cu ciomegele spre noi. Petrică Tudose însă a avut curajul să-l înfrunte pe Măgirescu, strigându-i că Gelu şi-a tăiat gâtul. Cei doi din comitet s-au îndreptat spre Gheorghiu, care stătea nemişcat pe prici şi plin de sânge. Măgirescu a dat şi el dispoziţie să se caute toţi prin boccele poate vor găsi o cămaşă ruptă, pentru a-i face fâşii să-i lege rana. Toţi s-au mişcat atunci din poziţiile lor, căutând prin boccele. Şi aşa, bieţii de noi ne-am mai putut mişca. În acest timp, Tudose, căpătând o cămaşă, a rupt-o în fâşii şi a reuşit să oprească sângele. Târziu a apărut şi Zaharia şi, aflând de la Măgirescu cele petrecute, înfuriat ca un taur în arenă, a urlat cât l-a ţinut gura să i se spună cine i-a căutat sub căpătâi şi i-a luat sticla. După aceea, ca un posedat, a început să lovească la întâmplare, în stânga şi în dreapta, pe cine nimerea. Cel ce a păţit-o mai rău a fost Reus Gheorghe, care făcuse echipă cu Gelu la W.C. După crunta maltratare, acesta i-a spus că a auzit spărgându-se o sticlă, dar nu l-a văzut pe Gheorghiu când a luat ciobul. Pe Gelu nu putea să-l întrebe pentru că, după spusele lui Tudose, dacă ar fi vorbit, exista riscul să se declanseze din nou hemoragia. L-am văzut pe Zaharia privindu-l pe Gheorghiu atât de furios, că dacă nu ar fi fost în această situaţie, l-ar fi omorât pe loc”

Transferat la Gherla, nu a mai trecut prin procesul de reeducare, dar a cunoscut maltratări din partea administraţiei. Restul detenţiei l-a petrecut în închisorile de la Jilava şi Aiud, fiind eliberat pe 31 iulie 1964. Din cauza trecutului său şi a faptului că era fost deţinut politic, Gheorghe Gheorghiu nu a putut să îşi finalizeze studiile şi a fost în permanenţă şicanat de Securitate.