Cum poate fi încadrată penal fapta martorului care spune minciuni sau nu spune tot ce ştie. Favorizarea unui membru al familiei nu se pedepseşte
0
În toamna acestui an, Procurorul general al României a sesizat ÎCCJ cu recurs în interesul legii în vederea interpretării şi aplicării unitare a dispoziţiilor vizând încadrarea juridică a faptei unei persoane audiată ca martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebată în mărturie mincinoasă sau favorizarea făptuitorului.
Sesizarea a fost făcutp pentru că jurisprudenţa naţională este neunitară când vine vorba de încadraeea faptelor amintite.
„Într-o primă orientare jurisprudenţială s-a apreciat că fapta martorului care face declaraţii mincinoase sau nu spune tot ce ştie, sub prestare de jurământ, întruneşte doar elementele de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă, prevăzută de art.273 alin.1 din Codul penal. Instanţele au considerat că infracţiunea de favorizarea făptuitorului are caracter de incriminare generală, dar subsidiară, ajutorul dat unui făptuitor primind această calificare numai atunci când alte dispoziţii nu incriminează ipoteze speciale de favorizare. Prin urmare, s-a apreciat că atunci când este săvârşită prin efectuarea de afirmaţii mincinoase sau omisiunea de a expune cele ştiute privind fapte sau împrejurări esenţiale ale cauzei de către o persoană audiată în calitate de martor, dacă scopul este acelaşi, constând în ajutor dat făptuitorului pentru împiedicarea sau îngreunarea tragerii la răspundere penală, norma prioritară este cea prevăzută de art.273 alin.1 din Codul penal”, explică avocatul Raluca Cîrstea (legal-land.ro).
S-a reţinut că depoziţiile date de martor cu nesocotirea obligaţiei de a declara adevărul în legătură cu obiectul audierii, în lipsa altor acte concrete de favorizare, constituie doar infracţiunea de mărturie mincinoasă, coexistenţa celor două infracţiuni fiind posibilă doar în situaţia în care latura obiectivă este realizată prin acte materiale diferite.
„În cea de-a doua orientare jurisprudenţială, s-a apreciat că ajutorul care constituie obiectul material al infracţiunii de favorizarea făptuitorului, atunci când reprezintă o acţiune care realizează conţinutul unei alte infracţiuni se poate reţine concursul formal, în condiţiile art.38 alin.2 din Codul penal. Instanţele au arătat că afirmaţiile mincinoase generează atât urmarea alterării aflării adevărului, cât şi urmarea favorizării inculpatului în cadrul procesului penal în care este judecat, deoarece, deşi obiectul juridic generic este identic, obiectul juridic special este ”asemănător, dar nu identic”, iar pedeapsa infracţiunii de favorizarea făptuitorului este mai mare decât cea pentru mărturie mincinoasă, astfel încât nu se poate accepta că infracţiunea de favorizarea făptuitorului are caracter subsidiar faţă de cea de mărturie mincinoasă”, mai arată avocatul Raluca Cîrstea (legal-land.ro).
Procurorul general a formulat o opinie în sensul că fapta unei persoane audiată ca martor de a face afirmaţii mincinoase sau de a nu spune tot ce ştie în legătură cu faptele sau împrejurările esenţiale cu privire la care a fost întrebată, atunci când fapta este comisă pentru favorizarea autorului, reprezintă o formă specială de favorizare care întruneşte condiţiile de tipicitate ale infracţiunii de mărturie mincinoasă.
Ce pedepse se aplică în cazul celor două fapte
Infracţiunea de mărturie mincinoasă este prevăzută de art. 260 din Codul Penal şi este sancţionta cu inchisoare de la 1 la 5 ani.
În ceea ce priveşte infracţiunea de favorizare a făptuitorului, Codul Penal (art.269) prevede că ajutorul dat făptuitorului în scopul împiedicării sau îngreunării cercetărilor într-o cauză penală, tragerii la răspundere penală, executării unei pedepse sau măsuri privative de libertate se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani sau cu amendă.
Dar pedeapsa aplicată favorizatorului nu poate fi mai mare decât pedeapsa prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de autor.
Mai trebuie precizat că favorizarea săvârşită de un membru de familie nu se pedepseşte.
Se încarcă comentariile...
