Cum este cinstită memoria eroinei Elisabeta Rizea. Campanie pentru salvarea de la ruină a casei memoriale din Nucşoara, total ignorată de autorităţi

Casa în care a trăit Elisabeta Rizea, unul dintre simbolurile luptei anticomuniste (1912-2003), stă în continuare în picioare în comuna argeşeană Nucşoara, dar este grav deteriorată. Bogdan Vârvoreanu, strănepotul Elisabetei Rizea, a iniţiat acum mai bine de două luni o campanie pentru salvarea şi reabilitarea casei memoriale, în vederea transformării ei în muzeu.

„Îmi plăcea mult să mă plimb cu străbunica prin grădina casei de la Nucşoara şi îmi povestea toate necazurile prin care a trecut. Cel mai mult m-a impresionat când mi-a povestit cum a fost scalpată de securişti“, îşi aminteşte Bogdan Vârvoreanu despre întâlnirile cu străbunica sa, Elisabeta Rizea, unul dintre simbolurile naţionale ale luptei anticomuniste.

Acum, însă, locuinţa eroinei de la Nucşoara este într-o profundă stare de degradare, amintirile legate de luptătoarea anticomunistă sunt în pericol să se piardă, iar strănepotul ei a iniţiat o campanie pentru reabilitarea casei memoriale şi transformarea ei în muzeu.

Casa Regală sprijină proiectul de reabilitare


Aproximativ 5.000-6.000 de euro ar fi necesari pentru reabilitarea casei Elisabetei Rizea, într-o primă fază, spune Bogdan Vârvoreanu. „Avem nevoie de banii aceştia ca să eliminăm infiltraţiile de apă, mai exact la acoperiş şi la temelie. Apoi vor fi reabilitate interiorul şi exteriorul. Reprezentanţii Casei Regale au spus că ne vor susţine. Cu totul, costurile estimate pentru reabilitarea Casei Memoriale Elisabeta Rizea s-ar ridica la peste 20.000 de euro. Graficul lucrărilor depinde de fondurile pe care le vom primi. Noi am vrea să începem cât mai repede lucrările. Avem oamenii, însă nu am strâns încă fondurile pentru începerea primei etape a proiectului“, ne-a explicat Bogdan Vârvoreanu, care este şi preşedintele Asociaţiei Elisabeta Rizea.

În casa Elisabetei Rizea s-au păstrat multe dintre obiectele acesteia, care vor fi expuse în viitorul muzeu. În campania pentru reabilitarea casei Elisabetei Rizea s-au implicat cel mai mult doi profesori care le predau elevilor cursuri de rezistenţă anticomunistă: Cătălin Nedelcu şi Constantin Berevoianu.

Şi Casa Regală s-a implicat activ în acest proiect, subliniază Ion Tucă, directorul Casei Regale: „Sprijinul Casei Regale va fi în toate privinţele. În acest proiect se va implica şi domnul arhitect Augustin Ioan (n.r. – este vorba despre arhitectul care a realizat proiectul noii Catedrale de la Curtea de Argeş). Ce este important este ca proiectul să fie finalizat cu succes. În urmă cu mai mulţi ani, şi eu am fost cu Maiestatea Sa Regele Mihai la casa Elisabetei Rizea din Nucşoara şi am cunoscut-o personal. Sunt sigur că proiectul va fi o reuşită. Nu este simplu, pentru că această casă este într-o situaţie destul de gravă şi trebuie un proiect bine făcut. Ne-am gândit ca nu doar casa, ci şi grădina să intre într-un proces de refacere“.

De altfel, în luna aprilie, Alteţa Sa Regală Principele Radu a venit la Nucşoara pentru a susţine iniţiativa familiei Elisabetei Rizea de reparare şi transformare a casei bătrâneşti într-un muzeu interactiv, un spaţiu al memoriei româneşti.

În acest an, pe 6 octombrie, se vor împlini 15 ani de la trecerea în nefiinţă a marii luptătoare anticomuniste. Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912 într-o familie de ţărani, în comuna argeşeană Domneşti. A fost nepoata fruntaşului ţărănist Gheorghe Şuta, ucis de Securitate în anul 1948. A ispăşit 13 ani de temniţă grea pentru că i-a sprijinit activ pe fraţii Arnăuţoiu şi grupul de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului.

Comuniştii i-au smuls părul din cap şi au bătut-o până la leşin. În încercarea de a o face să vorbească, opresorii i-au oferit şi bani, însă Elisabeta Rizea nu i-a vândut pe partizani. ”M-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masa, pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. “Spune!” Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota şi am ramas în iie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampa din casa boierului. Coada era groasă. Eram si eu altfel la 38 de ani. Cârnu mi-a tras scaunu’. Alalalt mi-a tras şi masa. Coada mi-a ramas în cârlig şi eu am căzut la pământ. Aşa mi-au smuls paru’. Am facut tratament si nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vandut”, îşi amintea Elisabeta Rizea în interviurile date după căderea comunismului.

„Aşa mi-au smuls păru’!“

Elisabeta Rizea s-a născut pe 28 iunie 1912 într-o familie de ţărani, în comuna argeşeană Domneşti. A fost nepoata fruntaşului ţărănist Gheorghe Şuta, ucis de Securitate în anul 1948. A ispăşit 13 ani de temniţă grea pentru că i-a sprijinit activ pe fraţii Arnăuţoiu şi grupul de rezistenţă anticomunistă din Munţii Făgăraşului.

Comuniştii i-au smuls părul din cap şi au bătut-o până la leşin. În încercarea de a o face să vorbească, opresorii i-au oferit şi bani, însă Elisabeta Rizea nu i-a vândut pe partizani. „M-au suit legată pe un scaun, de pe scaun pe masă, de pe masă pe alt scaun. Mi-a zvârlit basmaua din cap. «Spune!» Purtam coada cu funtă. Mi-au aruncat fota şi am rămas în ie. Mi-a legat coada sub cârligu’ de lampa din casa boierului. Coada era groasă. Eram si eu altfel la 38 de ani. Cârnu mi-a tras scaunu’. Alalalt mi-a tras şi masa. Coada mi-a rămas în cârlig şi eu am căzut la pământ. Aşa mi-au smuls păru’! Am făcut tratament şi nu mi-a mai crescut. Da’ tot nu i-am vândut!“, îşi amintea Elisabeta Rizea într-unul dintre interviurile pe care le-a dat după căderea comunismului.

Regele Mihai, despre întâlnirea cu Elisabeta Rizea: „M-a lovit foarte tare“

Lupta eroinei împotriva sistemului comunist nu a încetat după Revoluţie. La alegerile din mai 1990, Elisabeta Rizea îndemna ţăranii României libere „să nu aleagă un singur partid“. Şi, în consecinţă, nici pedepsele nu au încetat: în replică, autorităţile au internat-o în spitalul din Piteşti pentru „diagnosticare“. Dar a reuşit să fugă.

Regele Mihai s-a întâlnit de mai multe ori cu eroina anticomunistă Elisabeta Rizea. Într-una dintre vizite, în 1992, a fost dezamăgit de faptul că mai mulţi politicieni au încercat să politizeze evenimentul: „Am fost în vizită la mănăstirea Curtea de Argeş, locul unde îşi dorm somnul de veci strămoşii mei. Când am fost în biserică am văzut o bătrână într-un scaun cu rotile. Ea chiar a vrut să-mi sărute mâna, eu nu ştiam cine este. Auzisem, bineînţeles, de Elisabeta Rizea, dar nu o cunoşteam la faţă. Am întrebat apoi, imediat, pe Ticu Dumitrescu, care era lângă mine, cine este această persoană... El mi-a spus că este Elisabeta Rizea. Când am aflat cine este, m-am simţit, nu ştiu cum să vă spun, poate că nu foarte rău, dar în orice caz, m-a lovit foarte tare acest fapt. Am vrut să-i spun atunci Elisabetei Rizea mai multe lucruri, dar ea plecase deja. În această situaţie, când am revenit la Versoix, i-am scris imediat o scrisoare în care îi explicam ce s-a întâmplat şi îi făceam promisiunea că, atunci când o să mai vin în România, o să trec să o văd la ea acasă. (…) Am anunţat-o în scris înainte să vin la ea acasă. Satul Nucşoara este un sat mic de munte (…) şi, din păcate, s-a adunat foarte multă lume la ea în curte, ştiind că vin, unii chiar au încercat să-şi facă un capital politic din această vizită (…) au încercat să acapareze această vizită, iar mie acest lucru nu mi-a plăcut deloc. Când am intrat în curte, am văzut o mare de oameni, dar nu o vedeam nicăieri pe Elisabeta Rizea, la care venisem de fapt. Până la urmă, am găsit-o în spatele unui grup de oameni, dar, fiind în scaunul cu rotile, nu se vedea din mulţime, cu greu i-am văzut capul. Am rugat mulţimea să se dea la o parte, ca să pot măcar să-i dau bună ziua... Apoi lumea a dus-o pe sus în scaunul cu rotile şi a aşezat-o la masă. Autorităţile au insistat să mă aşez, nici mai mult, nici mai puţin decât în capul mesei. Autorităţile au insistat în continuare, dar eu am spus nu, am spus că eu venisem nu să-i văd pe ei, ci să o văd pe Elisabeta Rizea“.

Pe 6 octombrie se împlinesc 15 ani de când a murit Elisabeta Rizea, la vârsta de 91 de ani. Ultima sa dorinţă a fost să vadă lumea limpezită: „Trei zile dacă mai trăiesc, dar vreau să ştiu că s-a limpezit lumea“, spunea ea.