Copii bătuţi şi umiliţi de alţi copii. De ce puştii din jur nu intervin atunci când asistă la un abuz

Copii bătuţi şi umiliţi de alţi copii. De ce puştii din jur nu intervin atunci când asistă la un abuz

Sursa video Facebook

Cazurile în care copiii ajung victimele altor copii nu sunt puţine, iar ceea ce frapează, dincolo de violenţa exagerată de care dau dovadă aceşti puşti este lipsa de reacţie şi de empatie cu cei bătuţi sau batjocoriţi, din partea copiilor care sunt martorii acestor incidente.

Cazul adolescentei de 14 ani din Piteşti care în vara acestui an a fost batjocorită şi lovită de două minore, pe motiv că a „deranjat“ prietenii uneia dintre ele, e notoriu. 
 

Copiii învaţă agresivitatea, din primii ani de viaţă

Înregistrarea în care se vede şi se aude cum una dintre fete se apropie de victimă, o loveşte, o înjură şi o scuipă, spunându-i că nu are ce să mai caute în cartierul Trivale, după care o pălmuieşte şi îi porunceşte să stea în genunchi, arată cât de departe poate merge hărţuirea chiar şi când vorbim de nişte copii.
 
“Copiii învaţă agresivitatea, din primii ani de viaţă, de la părinţi, de la persoanele apropiate familiei şi de la ceilalţi copii cu care interacţionează. De asemenea, ei învaţă despre agresivitate şi din filme, televiziune şi din mediul online. 

Odată ce copilul a învăţat un comportament agresiv şi acesta funcţionează şi aduce beneficii, el devine un tipar comportamental. 

Acest tipar va fi multiplicat atunci când copilul se confruntă cu evenimente neplăcute, frustrante sau atunci când observă şi alte persoane acţionând agresiv”, explică, pentru "Adevărul", psihologul Ionuţ Ghiugan.
 
Practic, izbucnirile violente ale acestor puşti sunt rezultatul a ceea ce au văzut la cei din jur.  
 
“Copiii deprind şi imită comportamentele pe care le observă la cei din jur. Agresivitatea este învăţată printr-un proces numit modelare comportamentală. În cadrul ciclului copilăriei (3–10/11 ani), modelele sunt reprezentate în mod semnificativ de persoane adulte (părinţi, membri ai familiei, profesori).  Începând cu preadolescenţa (11–14/15 ani) şi, mai tărziu, în adolescenţă (14/15–18/19 ani), modelele familiale trec în plan secund, fiind înlocuite de grupul de aceeaşi vârstă (colegi de clasă, prieteni), care le oferă norme, valori de referinţă şi opinii specifice", mai spune psihologul Ionuţ Ghiugan.
 

"A fost inspirată că a tăcut"

Multă lume se întreabă şi de ce copila agresată nu a ripostat sau măcar de ce nu s-a apărat şi ce comportament ar fi trebuit să adopte ca să să evite umilirea.
 
"A fost inspirată că a tăcut, căci dacă ar fi ripostat, lucrurile ar fi stat mai rău. Dacă ar fi avut puterea necesară, fizică şi verbală, de a o înfrunta, de a riposta (situaţie în care, cel mai probabil, agresoarele n-ar fi avut ele curajul să o agreseze) ar fi avut poate o şansă să schimbe lucrurile", explică psihologul Felicia Stere, care arată că adolescenta a fost aleasă ca victimă tocmai pentru că părea mai vulnerabilă.
 
Mai grav este că la seria de scene în care victima e trasă puternic de păr şi trântită pe spate de pe bancă, obligată, din nou, să îngenuncheze, se aud hohotele de râs ale celorlalţi copii care asistă la violenţe. Psihologii au şi o explicaţie pentru faptul că nimeni nu intervine în ajutorul adolescentei agresate.
 
"Motivul este frica. Celorlalţi copii le este, de fapt, teamă să nu devină şi ei, la rândul lor, victime", mai spune psihologul Felicia Stere.
 
Poliţia Română a elaborat câteva sfaturi pentru copii şi părinţi care să-i ajute pe puşti să evite violenţa juvenilă. 
 

Sfaturi pentru copii

 
- Fiţi atenţi atunci când vă alegeţi prietenii. Evitaţi compania persoanelor violente, delicvente şi conflictuale;
- Nu vă lăsaţi influenţaţi de ceilalţi. Analizaţi singuri riscurile la care vă expuneţi pe baza educaţiei primite şi a propriei experienţe;
- Învăţaţi să spuneţi „NU” atunci când consideraţi că este cazul. Trebuie să aveţi tăria să vă susţineţi părerile;
- Atrageţi atenţia prietenilor asupra consecinţelor comiterii de fapte antisociale;
- Respingeţi propunerile cunoscuţilor de a participa la anumite „distracţii”: consum de alcool, de droguri, jocuri de noroc, distrugeri, violenţe verbale şi fizice;
- Nu încercaţi să rezolvaţi un conflict prin violenţă. Apelaţi la sprijinul celor care vă pot ajuta: părinţi, profesori, poliţişti.
 

Sfaturi pentru părinţi

Pentru prevenirea implicării minorilor în comiterea de fapte antisociale, vă recomandăm:
• fiţi fermi cu copilul dvs., dar nu agresivi;
• interesaţi-vă permanent de situaţia lui şcolară;
• încercaţi să-i cunoaşteţi şi să vă apropiaţi de prietenii lui şi de familiile acestora;
• distribuiţi-i sarcini clare în desfăşurarea vieţii de familie care să-i dezvolte simţul responsabilităţii şi al utilităţii.
 

Îţi recomandăm să citeşti şi:

 
 
 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările