Cel mai important fort de apărare de pe Limes Transalutanus. Cum a fost descoperit castrul roman de la Jidava

În satul Apa Sărată, în apropiere de oraşul Câmpulung Muscel, au fost descoperite acum 141 de ani ruinele unui mare castru roman. Acestea se găsesc în punctul numit Jidava (Jidova), iar castrul este considerat cel mai important de pe Limes Transalutanus, adică de pe fosta graniţă fortificată dintre teritoriul cucerit de romani şi dacii liberi.

Castrul Roman Jidava este situat la circa 6 kilometri sud de oraşul Câmpulung Muscel, cartier Pescăreasa, pe un platou înconjurat de apele râului Târgului. A fost poziţionat la intersecţia căilor de comunicaţie care veneau de la Dunăre spre Transilvania şi îndeplinea atât sarcina apărării trecătorilor Rucăr-Bran, cât şi supravegherea dacilor liberi care locuiau în părţile muntoase.

Raportat în timp, Castrul de piatră Câmpulung Jidava se leagă de măsurile organizatorice şi administrative luate de împăraţii Hadrian şi Antoninus Pius. Prudenţi, cei doi împăraţi n-au considerat că dacii roxolani au fost total pacificaţi în urma războaielor daco-romane din 101-102 şi 105-106 (când Dacia a fost cucerită şi transformată în provincie romană) şi au luat măsuri în consecinţă, construind linia fortificată de la răsărit la Olt, numită Limes Transalutanus.

De-a lungul Limesului, erau construite 13 castre, 7 dintre acestea fiind situate în judeţul Argeş în localităţile: Urluieni, Fâlfani-Izbăşeşti, Săpata de Jos, Albota, Purcăreni, Câmpulung şi Rucăr.

Singurul castru construit din piatră

Dintre toate aceste castre menţionate mai sus, cel de la Câmpulung-Jidava este singurul ce a fost construit din piatră şi este cel mai mare şi mai însemnat de pe Limes Transalutanus.

”Castrul este considerat ca fiind cel mai important fort de apărare de pe Limes Transalutanus, având rolul de a controla drumul ce trecea prin Pasul Bran. A fost construit între anii 190-211, în timpul împăraţilor Commodus şi Septimius Severus, fiind singurul castru de piatră de pe Limes Transalutanus. Castrul a fost mistuit de un incendiu devastator între anii 244-245 ca urmare a invaziei carpilor.[4] Această învazie a distrus toate fortificaţiile de pe limesul Transalutan”, spune profesorul de istorie Constantin Viscaru.

Castrul de piatră este situat în punctul „Jidova” situat între calea ferată şi şoseaua Piteşti-Câmpulung (la Vest) şi râul Târgului (la Est). În literatura de specialitate castrul a fost menţionat fie după localitatea Apa Sărată, fie după punctul „Jidova”, nume dat de localnici locului cu ruine. Această ultimă denumire, cu numele „Sidova”, este atestată încă din anul 1601 de L. F. Marsigli, inginer în armata austriacă. C. D. Aricescu, scriitor născut în Câmpulung, credea că aici a existat înainte de romani o cetate dacică, de aceea pleda pentru forma „Jidava”. În Marele Dicţionar geografic al României din 1901 sunt menţionate ambele forme: atât Jidava, cât şi Jidova, cu menţiunea că aceasta din urmă este forma populară.

Construcţia mai multor clădiri a afectat castrul

Primele săpături arheologice ample au fost efectuate în 1876 de Dimitrie Butculescu care a dezvelit parţial zidul de Nord al Castrului şi câteva încăperi din clădirea comandamentului (Principia). Săpături mai sistematice a întreprins în anul 1901 Pamfil Polonic din însărcinarea lui Grigore Tocilescu. Valorificând notele rămase de la Polonic, Dumitru Tudor a făcut în anul 1936 o prezentare detaliată a castrului.

În anul celui de-al doilea război mondial şi în perioada ce a urmat, castrul a avut mult de suferit prin stabilirea în incinta sediului a unor întreprinderi care au adus grave prejudicii monumentului prin ridicarea unor clădiri şi barăci precum şi prin numeroase şanţuri de canalizare şi alte instalaţii gospodăreşti. După o întrerupere de mai bine de 50 de ani, săpăturile la Castrul Jidava au fost reluate în anul 1962 din iniţiativa Institutului de arheologie „Vasile Pârvan” din Bucureşti.

Săpăturile au scos la iveală 400 de vărfuri de săgeţi

În castru s-a descoperit mult material arheologic, cărămizi romane cu inscripţii, vase sparte, un deget de bronz, diverse obiecte de metal şi monede romane emise în perioada de la Marcus Aurelius la Filip Arabul după care încetează funcţionarea Castrului fiind cucerit de Carpi. În Principia (comandamentul) s-au descoperit 400 vârfuri de săgeţi de bronz şi fier de mai multe tipuri sugerând prezenţa în castrul a unei trupe ecvestre (pe cai) de arcaşi. Într-adevăr, o inscripţie pe o cărămidă descoperită în 1993 arată că în castru a staţionat o unitate militară auxiliară de „Ală de cavalerie” orientală: CHORS I FLAVIA COMMAGENORUM. După părăsirea castrului, populaţia civilă s-a aşezat să locuiască şi printre zidurile fortificaţiei abandonate.