Ce se întâmplă în mintea noastră atunci când apare teama de a vorbi în public şi fobia socială. Explicaţiile psihologilor pentru una dintre cele mai mari frici

Frica de a vorbi în public este una dintre cele mai răspândite fobii şi are la bază anxietatea. Cei care suferă de această tulburare au automat gânduri negative înaintea discursurilor pe care urmează să le susţină, de genul: „Mă voi face de ruşine”, ”Voi fi criticat şi respins”. Aceste gânduri activează în mod inconştient şi involutar sistemul emoţional al individului, care devine agitat în respectiva situaţie socială.

Paloare, transpiraţie excesivă, şi chiar atacuri de panică sunt principalele simptome în situaţii sociale ale celui care suferă de teama vorbitului în public, o tulburare care-şi are originea într-o fobie frecvent întâlnită. 

“Teama de a vorbi în public îşi are rădăcinile în fobia socială. Fobia socială este o tulburare des întâlnită, una din opt persoane suferă la un moment dat în viaţă de această fobie. De obicei, fobia socială se instalează în adolescenţa  timpurie, dar sunt cazuri în are această apare şi mai târziu. În cazul în care persoana nu cere ajutor, problemele legate de fobia socială se pot agrava şi persistă pentru perioade lungi de timp”, explică, pentru Adevărul, psihologul Ionuţ Ghiugan.

Cauzele fobiei sociale

Există câţiva factori care contribuie la apariţia acestei fobii: factorii genetici, experienţe anterioare de viaţă şi lipsa abilităţilor sociale.

“Factorul genetic poate fi răspunzător de apariţia acestei tulburări. S-a observat că persoanele cu fobie socială de obicei au mai multe rude timide sau chiar diagnosticate cu fobie socială. Experienţe anterioare de viaţă îşi spun şi ele cuvântul. Multe persoane cu fobie socială îşi aduc aminte de situaţii în care au fost umilite sau puse în situaţii jenante. Asemenea experienţe le-au determinat să le fie teamă de posibile întâmplări similare. În scurt timp, încep să evite aceste situaţii sociale, ceea ce, ulterior, le va induce frică din ce în ce mai intensă.  Responsabilă de instalarea acestei fobii poate fi şi lipsa abilităţilor sociale. Unele persoane cu fobie socială nu au avut ocazia să dobândească aceste abilităţi. Respectivele neajunsuri le pot crea probleme în anumite situaţii sociale. În alte cazuri însă, unii au abilităţile sociale necesare, însă devin temători în momentul în care trebuie să le folosească”, spune renumitul psiholog.

Anxietatea şi supraincordarea dinaintea discursului duc, în cazul celor care suferă de o astfel de fobie la manifestări disfuncţionale 

Frica de evaluările negative ale celorlalţi poate fi atât de mare încât persoana poate manifesta episoade subite, neliniste, însoţite de sentimentul de moarte iminentă şi de simptome precum palpitaţiile, senzaţie de sufocare, dureri de cap etc. 

“Teama de a vorbi în public are la baza anxietatea de performanţă. Persoana care suferă de această frică intensă, parcurge aceleaşi etape dezadaptative ca şi în situaţia altor fobii. Înaintea discursului devine foarte procupat de modul în care va fi evaluat de ceilalţi, dezvoltând gânduri negative privind propria performanţă. Aceste gânduri activează în mod inconştient şi involutar sistemul emoţional al individului, acesta manifestă nelinişte, agitaţie, voce nesigură, mâini tremurânde, iar în situaţia de a vorbi în public, apar manifestările fiziologice caracterisitice anxietăţii, schimbarea culorii feţei, transpiraţie, şi în formele severe, chiar atacuri de panică.”

Evitarea transformă teama de a vorbi în public într-o problemă cronică

Când vorbitul în public devine o adevărată încercare, care se încheie cu o problemă de genul celor amintite mai sus, persoana cu o astfel de tulburare ajunge să evite situaţiile sociale, spunându-şi “mai bine stau în banca mea”. 

“Ultima etapă, cea care fixează frica, este evitarea. Persoana, în mod natural, are tendinţa să evite emoţiile neplăcute şi destabilizatoare şi astfel va urma un plan sistematic de evitare a situatilor anxiogene. Acest comportament de evitare transformă teama de a vorbi în public într-o problemă cronică şi perturbatoare.”

Psihoterapia ajută la ţinerea fricii sub control

“Psihoterapia ajută persoana fobică să controleze teama şi să depăşească trăirile afective asociate cu această problemă. Prezenţa acestor emoţii negative, nu face altceva decât să întărească şi să confirme existenţa fobiei sociale, prin reacţii de evitare, fugă sau chiar reacţii agresive”, spune Ionuţ Ghiugan.  

Psihoterapeutul va găsi cauzele anxietăţii la discurs, va stabili de unde vine neîncrederea vorbitorului în a avea o expunere inteligibilă , ce anume provoacă emoţiile negative de genul ruşinii, frustrării fricii şi furiei asociate acestei fobii. 

“De asemenea, un rol important în depăşirea acestei frici îl reprezintă identificarea gândurilor negative privind evaluarea performanţei şi rezultatul obţinut. Majoritatea persoanelor au gânduri negative automatizate în legătură cu ceea ce urmează să se întâmple în situaţii sociale. Cele mai frecvente astfel de gânduri sunt: „Nu voi reuşi să găsesc o temă de conversaţie, sau să susţin o conversaţie pe o temă interesantă.”, „Mă voi face de ruşine.”, „Se va vedea că îmi este teamă.”, “ Voi fi criticat şi respins de ceilalţi”. De asemenea, aceste persoane îşi stabilesc standarde foarte ridicate, greu de atins, cum ar fi „Niciodată nu ar trebui să-mi fie frică”, „Trebuie să fiu inteligent şi să arăt bine, că să fiu plăcut de ceilalţi”. Deseori, persoanele cu această teamă au o imagine negativă de sine, considerându-se „plicticoşi”, „ciudaţi” sau „total diferiţi de ceilalţi”, mai spune cunoscutul specialist.