Ce dorinţe speciale a avut în testament Elena Perticari Davila, fiica doctorului Carol Davila. A lăsat bijuterii, medalii şi blănuri Regelui Mihai şi Reginei Elena

Fiică a doctorului Carol Davila şi a Ancăi Racoviţă, argeşeanca Elena Perticari Davila (1865-1951) a avut o viaţă demnă de un roman, fiind o apropiată a Casei Regale şi având o educaţie aleasă şi o minte strălucită. Arhivistul argeşean Aurel Radu a strâns mai multe informaţii pe blogul Istorie Locală, în legătură cu dorinţele speciale formulate în testament de către Elena Perticari Davila.

Elena şi soţul ei, Ioan Perticari, au fost desemnaţi de Casa Regală pentru educarea prinţului Carol al II-lea. Elena Perticari a fost domnişoară de onoare a Reginei Elisabeta şi doamnă de onoare a Reginei Maria.

Elena Perticari Davila s-a născut în 1865 şi a copilărit la conacul Goleştilor împreună cu Alexandru Davila (viitorul mare dramaturg), fratele său mai mare cu trei ani.

Elena Perticari Davila a studiat la Stuttgart, unde a frecventat cursurile Facultăţii de Geografie şi ale Facultăţii de Medicină. Frumuseţea i-a adus repede un mare admirator, care o face să renunţe la preocupările universitare. Numele său: căpitan Ion Perticari, unul dintre eroii Războiului de Independenţă.

Datorită familiei sale şi poziţiei pe care aceasta o ocupa la curte, Elena ajunge să fie invitată, în vara lui 1882, ca domnişoară de onoare pe lângă regina Elisabeta. Elena Perticari are numai cuvinte de laudă pentru tinerele care, alături de ea, împărtăşeau graţiile regale în acea vară a lui 1882.

Pe parcursul vieţii sale, Elena Perticari Davila a realizat trei testamente cu privire la averea pe care o deţinea, precum şi persoanele cărora le lăsa o serie de obiecte şi bijuterii personale. Primul testament a fost întocmit în 14 august 1916, al doilea în 1935 şi al treilea în 11 decembrie 1946, la Izvorul de Sus.

În ultimul testament preciza că doreşte să fie înmormântată la Izvoru, fie la Bucureşti lângă Alexandru Davila. A dorit să nu fie înmormântată în cavoul familiei Perticari, ci într-un mod cât mai simplu, în pământ.

Jumătate din avere dată fiicei adoptive

În testamentul din 1946 preciza obiectele, mobilele şi bijuteriile pe care le lăsa rudelor şi prietenilor apropiaţi: fiicei sale Ioana Şuţu, nepoatelor Ioana şi Irina, Ghica Cantacuzino, Dinu Cuţarida, Ioana Popp, Florica Racoviţă, Ana, Radu, Rose-Marie, Nicolae, Joiţa Cuţarida, Elena Leonte, Citta Davila, Maria Davila. Totodată, Elena Perticari Davila lăsa brăţări, broderii, medalii şi blănuri regelui Mihai I, reginei Elena, reginei Maria a Iugoslaviei, arhiducesei Ileana, precum şi altor multe persoane şi instituţii. În 12 februarie 1923, avocatul familiei, Victor Raţiu se adresa Elenei Perticari Davila, prin care o anunţa că trebuie să se prezinte la Ministerul de Externe pentru a preciza „valorile depuse la bănci”, valori evacuate împreună cu tezaurul ţării la Moscova. Iată în continuare fragmente din testamentul Elenei Perticari Davila publicat pe blogul Istorie Locală.

„Subscrisa Elena general Perticari, născută Davila, având numai un copil adoptat, pe fiica mea Elena Ioana, dispun prin prezentul testament de întreaga cotitate disponibilă, adică din jumătate din întreaga mea avere actuală şi viitoare, precum arăt mai jos.

După cunoştinţa ce am, averea mea - acea cu care am fost înzestrată la trecerea mea în căsătorie şi acea pe care am primit-o ulterior ca moştenire de la părinţii mei, de la mătuşa mea Felicia Racoviţă şi de la alte rude - este cea următoare:

1. Precum arată în foaia mea de zestre autentificată de Tribunalul Notariat Ilfov sub nr. 1441 din 6 septembrie 1882 şi transcrisă în registrul special de foi dotale la nr. 355/1882, zestrea mea e compusă din următoarea avere:

a) O pătrime din moşia Şerboeni, adică din partea care a fost zestrea defunctei mele mame, Ana Davila;

b) Via de lângă Azilul Elena (Cotroceni) în suprafaţă de 4 pogoane;

c) 26.000 lei în scrisori funciare după cursul zilei;

d) Poliţa de asigurare a Societăţii „Dacia România” cu nr. 739.

e) Trusoul şi diferite giuvaericale în valoare de 16.000 lei.

Acest avut zestral nu mi-a rămas însă stăpânire în întregul lui, căci cu ocazia împărţirii averii defunctului meu tată generalul Davila, între mine, sora mea Zoe Cuţarida şi fraţilor mei Alexandru şi Carol Davila, păstrând numai ce mi se constituise zestre din avutul defunctei mele mame Ana Davila, am raportat ceea ce mi se constituise în zestre de către defunctul meu tată, din avutul său, spre a împărţi toată averea rămasă de la dânsul în chip frăţesc astfel cum se arată în actul de împărţeală întărit de Tribunalul Ilfov, Secţia I, prin sentinţa nr. 318 din 31 martie 1900 şi anume:

a) Via, adică cele 4 pogoane din locul de la Cotroceni;

b) 15.000 lei, valoare nominală a scrisorilor funciare urbane Bucureşti 5%, evaluată de comun acord de toţi moştenitorii la suma de 12.900 lei;

c) 11.000 lei, valoarea nominală a scrisorilor funciare rurale 7% evaluate de comun acord de către toţi moştenitorii la suma de 11.000 lei;

d) 14.500 lei primiţi de la Societatea de Asigurare „Dacia” România, conform recunoaşterii moştenitorilor mei, cu care am cumpărat colierul de briliante;

e) 10.000 lei trusoul şi bijuteria - căci restul până la 16.000 lei cât arată actul dotal adică 6.000 lei - s-a recunoscut de toţi moştenitorii mei că reprezintă valoarea bijuteriilor luate din averea mamei;

f) 8.300 lei reprezentând venitul averii ce am raportat, precum s-a stabilit de comun acord adică am raportat 56.700 lei şi cu chipul acesta am luat parte la partajul moştenirii rămasă de la defunctul meu părinte cu drepturi egale alături de sora şi fraţii mei”. Jumătate din avere a fost lăsată fiicei sale adoptive Elena Ioana.

Elena Perticari Davila s-a stins din viaţă în 1951, la cinci ani după redactarea testamentului.