Cariera de poveste a tinerei cu minte sclipitoare care a lăsat SUA pentru a fi city-manager la Câmpulung Muscel

0
Publicat:
Ultima actualizare:
Ioana Marcu a trecut prin experienţe teribile în viaţă FOTO: arhiva personală
Ioana Marcu a trecut prin experienţe teribile în viaţă FOTO: arhiva personală

De puţin timp, Ioana Marcu, o tânără eminentă care a făcut consultanţă pentru mari companii din America şi a avut a treia cea mai mare medie la Bacalaureat din România în 2006, este city-manager la Câmpulung Muscel. Povesteşte tulburător, în exclusivitate pentru „Adevărul”, despre răscrucile teribile ale vieţii ei.

Ioana Marcu, originară chiar din Câmpulung Muscel, are 33 de ani şi a absolvit Colegiul Naţional „Dinicu Golescu” din oraş în 2006, obţinând cea mai mare medie la bacalaureat din Argeş şi a treia din România. Ioana Marcu este licenţiată în Relaţii Economice Internaţionale la ASE Bucureşti, având şi un master în Geopolitică şi Afaceri Internaţionale tot la ASE Bucureşti. Ioana Marcu era consilier local din partea USR din toamna anului trecut, însă odată cu numirea în funcţia de city manager, pe 8 februarie a.c. şi-a dat demisia din Consiliul Local.

Ioana Marcu a lucrat doi ani şi trei luni pentru gigantul HP. Performanţele la acest loc de muncă i-au adus distincţia HP Young Talent, ce premia 2 din 2.000 de angajaţi şi le oferea şansa de a lucra într-un birou de peste hotare, în acest caz Barcelona.

Ioana Marcu a făcut consultanţă în afaceri în America pentru companii mari de peste Ocean, precum Johnson&Johnson, Valssis, KOWA Pharma sau BIVI.

Cariera de excepţie a Ioanei este cu atât mai impresionantă cu cât a trecut până acum prin mai multe încercări teribile. Când avea 13 ani a fost operată pe creier de marele Leon Dănăilă, iar când era în a doua zi de liceu, tatăl său a murit într-un accident de maşină.

Ioana ne-a dezvăluit că dorinţa de a reveni acasă la Câmpulung Muscel în loc să lucreze în Capitală sau în Statele Unite pe salarii mult mai mari decât în administraţia publică a venit din dragoste pentru soţul său. Ea se visa trăind în străinătate, dar aflându-se în concediu de creştere copil, şi-a spus că îi oferă soţului doi ani să facă ceea ce îşi dorea: să construiască o afacere în domeniul offroad în Câmpulung Muscel, oraşul lor natal.

Ioanei i s-a părut foarte greu să trăiască în Câmpulung după 13 ani de pribegie, însă a identificat o mulţime de provocări.

Este un oraş patriarhal, în care bărbaţii au cluburi, acţiuni, evenimente şi femeile stau acasă şi gătesc. Este un municipiu fără cinematograf, mall sau centru de activităţi. Am simţit că mă sufoc din lipsa de „a face ceva, orice”, şi doar alegerile şi speranţa că pot construi tot ceea ce lipseşte mi-au adus optimismul în raport cu viaţa permanentă la Câmpulung. Ador locul, iubesc arhitectura, dar este mult de muncă pentru a îl face un loc în care un tânăr la 25 de ani să îşi dorească să revină după ce a terminat facultatea”, spune Ioana Marcu.

Operată pe creier de Leon Dănăilă

La 13 ani, Ioana a fost operată pe creier de către marele Leon Dănăilă. Pe scurt, după ce a fost descoperit că Ioana avea  „ceva mic mic” ce trebuia scos, tatăl său a căutat să găsească un neurochirurg care „să deschidă un creier” pentru ceva cât un punct pe hârtie. A primit trei refuzuri de la neurochirurgi celebri, iar Leon Dănăilă nu prea opera copii, însă a acceptat că un favor personal pentru medicul neurolog George Popescu Tismana, cel care o diagnosticase şi a crezut sincer în acea soluţie. „Când eu am fost operată în 2001, domnul Dănăilă opera pe bandă rulantă, şi intra în sală când totul era deschis şi trebuia doar să-şi facă magia. La mine a stat undeva la 15-20 de minute cu totul, şi apoi s-a dus în altă sala unde îl aştepta un alt creier ce necesita „îmbunătăţiri” ”, îşi aminteşte Ioana.

Cum au luat baronii locali cu ameninţări firma tatălui ei după ce acesta a murit

 În a doua sa zi la liceu, viaţa a încercat-o din nou pe Ioana: tatăl său s-a stins că urmare a unui accident de maşină. „Cel mai greu a fost să văd cum mama s-a măcinat, şi să văd cum nu a rămas nimic din tot ceea ce la un moment dat ar fi putut fi „viitorul meu”. În neputinţă şi disperarea ei, mama a fost nevoită să vândă rând pe rând tot ceea ce reuşiseră să clădească până la momentul acela”, spune cu durere în glas Ioana Marcu. 

Prima dată mama Ioanei a vândut pe câţiva lei firma pe care tatăl Ioanei o construise de la zero şi pe care doar el o administra, când asociaţii (baronii locali) au ameninţat-o cu tot ce au găsit: că fac majorare de capital şi ea având cele mai multe acţiuni trebuie să aducă 200.000 de lei, că va pierde tot şi că vor rămâne în stradă. 

Nici nu s-a aşezat bine ţărâna pe mormântul tatălui Ioanei, că baronii locali din Câmpulung Muscel au scăpat de firmă. Astăzi, în locul în care se aflau hale, birouri, matriţe, nu mai este nimic decât iarbă cât vezi cu ochii. „Au curăţat până şi temeliile, ceea ce este o muncă cu adevărat grea. Mă întreb ce voiau să ascundă”, precizează Ioana.

Ulterior, mama Ioanei a vândut casa pe care o aveau în construcţie pentru a reuşi să susţină o faţă în liceu şi alta la Bucureşti în primul an de facultate. „Dacă pot, evit strada respectivă când am drum prin zona, întrucât îmi simt inima cât un purice de fiecare dată când trec pe lângă ea, Rând pe rând, şi extrem de rapid după moartea tatălui meu, s-au dus toate până când el a rămas viu doar în amintirea mea. Astăzi nu mai am aproape niciun loc în care să stau şi să îmi amintesc „când stăteam aici cu tata” ”, mărturiseşte cu emoţie Ioana.

Să crezi că există oameni buni înseamnă să fii vulnerabilă, iar asta înseamnă să fii rănită”

Când era studentă la ASE în anul I, Ioana Marcu s-a îmbolnăvit şi nu a putut da examenele din sesiunea de iarnă. „Iar examenele la ASE se plătesc chiar dacă ai certificat medical”, precizează Ioana, care nu a dorit să ceară bani de la mama sa: 

„Ştiam că dacă îi cer mamei bani se va da peste cap şi va face rost, chiar dacă asta înseamnă că ea rămâne fără, şi chiar traversam o perioada foarte proastă din punct de vedere financiar. Colac peste pupăză, mai fusesem şi jefuită în RATB cu nici o lună înainte în cel mai penibil mod posibil: am scos portofelul pentru a valida cardul şi un băiat mi-a luat portofelul din mână. Era cu alţi doi, şi l-au dat de la unul la celălalt, au râs de mine şi la următoarea staţie au coborât în timp ce pasagerii s-au făcut că nu văd”.

Drept urmare, a mers în audienţă la prodecan pentru a îi detalia situaţia delicată în care se afla, iar acesta i-a dat bani, spunându-i să îi dea înapoi când va putea. „Eu m-am dus la domnul Silviu Neguţ convinsă că argumentele mele aveau să îl convingă, căci fusesem cu adevărat bolnavă, şi mi se părea anormal să plătesc la fel că „un chiulangiu” care nu a binevoit a veni la examen. M-a şocat atât de tare când mi-a dat banii, căci era o situaţie pe care nu o anticipasem, că nici nu am fost în stare să reacţionez”, îşi aminteşte Ioana.

Ea mărturiseşte că şi acum ţine minte că, fiind atât de obişnuită cu ideea că nimeni nu te ajută în viaţă, undeva la vreo 200 de metri de clădirea ASE-ului începuse să se gândească că poate prodecanul vrea ceva de la ea, că altfel de ce ar ajuta-o. Şi când i-a returnat banii avea aşa un sentiment că acum o să îi ceară „dobânda”, sub o formă sau alta.

Îmi dau seama că eram atât de traumatizată că refuzăm să cred că oameni buni există: să crezi înseamnă să fii vulnerabilă, iar asta înseamnă să fii rănită. Mi-a luat luni bune de interacţiune cu dânsul în anul doi că să accept că atât a fost, un ajutor fără alte intenţii ascunse. Datorită acestui fapt am ales să urmez programul dânsului de Masterat: Geopolitică şi Afaceri Internaţionale”, adaugă Ioana.

Primul său job a fost acela de Marketing & PR Trainee la Hotelul Hilton din Capitală: „Era un program de ucenicie, şi nu eram plătită dar puteam mânca acolo, şi ţînând cont că stăteam la cămin, practic mari nevoi nu rămâneau descoperite”.

Ioana Marcu a făcut consultanţă pentru companii mari din America şi legat de experienţele de acolo precizează că „am învăţat că am enorm de mult de învăţat, dar mai presus de toate, experienţa americana mi-a deschis mintea în anumite directii la care eu nu m-as fi gândit fără să părăsesc ţara noastră. În primul rând, totul se face mai uşor acolo: nu există rigorile şi procedurile kilometrice de care ne izbim în ţară. Am învăţat în America şi asumarea responsabilităţilor, a laurilor, dar şi a erorilor: acolo dacă faci bine eşti recompensat, dacă faci greşit eşti penalizat, dacă mai faci greşit o dată, zbori. Acest sistem de „unde-i lege, nu-i tocmeala” creeaza predictibilitate în sensul în care ştii exact că dacă munceşti bine ai parte de recompense”.

Vremea baronilor locali a apus”

Legat de baronii locali care l-au uitat pe tatăl său după ce acesta a murit, deşi îi ajutase, Ioana spune că „vremea lor a apus, şi nu ştiu dacă ei ştiu încă asta, dar sunt precum o stea moartă ce încă mai trimite lumină pe pământ: oarece influenţă au avut prin pârghiile lor de tip comunist, prin manipularea maselor, se va disipa în următorii câţiva ani”.

Ioana ne-a declarat că la Primăria Câmpulung Muscel a fost frapată de haos, de lipsa de organizare şi de cooperare interdepartamentală. Un alt lucru care o şocheaza este lipsa de iniţiativă: angajaţii nu caută să rezolve singuri probleme pe care le-au identificat dacă nu li se spune în mod explicit să o facă. În ultimul rând, dar clar nu în cel din urmă, pe Ioana a frapat-o „lipsa totală a meritocraţiei în sistemul de stat: un om care o arde regeşte de 30 de ani în primărie, asteptand să treaca încă 2 până la pensie şi nefăcând nimic câştigă dublu faţă de colegul lui angajat de 2 ani, care munceste pe rupte, pentru că „are vechime” ”.

 Legat de primele săptămâni ca city manager la Câmpulung Muscel, Ioana Marcu este de părere că că cea mai mare provocare o reprezintă prioritizarea când aproape totul vine declarat că „urgent”.

De ce s-a oferit să o ajute pe Elena Lasconi

Ioana Marcu şi Elena Lasconi FOTO: arhiva personală

ioana marcu si elena lasconi

Ioana ne-a dezvăluit şi de ce s-a oferit să o ajute pe Elena Lasconi cu luni bune înainte ca aceasta să fie aleasă primar la Câmpulung Muscel: „Elena este un om deosebit, pune enorm de mult suflet, şi vă spun şi vouă ceea ce i-am spus când am decis să merg pe acest drum: la un moment dat va greşi, că-i omeneşte, însă atâta timp cât eu ştiu că intenţiile ei sunt nobile, cât am încredere că are în minte binele Câmpulungului, eu o voi susţine şi ajuta. Şi nu există om despre care să cred mai tare că are intenţii nobile, aşa că eu sunt cu tot sufletul alături de ea”.

Ioana ne-a destăinuit şi cea a făcut-o să se ridice de fiecare dată şi să fie mai puternică în ciuda momentelor teribile prin care ai trecut: „Cred că faptul că am intrat pe picioarele mele în sala de operaţii la 13 ani, m-am aşezat pe masa rece şi mi-au pus branulele, mi-au făcut anestezia şi m-au pus să număr de la 10 la 1. Am pierdut şirul pe la 6, dar atunci am avut o conversaţie cu Dumnezeu în care l-am rugat frumos să o încheiem amiabil dacă operaţia nu dă rezultate. Eu mi-am încheiat socotelile cu viaţa atunci, aşa că fiecare zi trăită după a fost bonus, sau cel puţin aşa am simţit-o, şi m-am bucurat sincer de aproape tot ce am experimentat, mai ales că am avut sănătate din plin”.

 Ioana Marcu vrea ca oraşul Câmpulung Muscel să fie readus la gloria-i apusă: aici a vrut regele Carol I să construiască Pelesul, însă a fost refuzat. Ioana vrea ca Bulevardul Pardon să te transpună în perioada interbelică când îl străbaţi şi vrea „ca tinerii oraşului să se întoarca acasă şi să ducem educaţia la următorul nivel. Vreau ca peste 20 de ani, Câmpulungul la 2020, când a fost momentul lui de cotitură, să fie un vis urât”.

Iar pentru ca toate dorinţele sale pentru oraş să devină realitate, Ioana Marcu are în plan să aducă fonduri europene şi să construiască alături de colegii săi o reţea de oameni interesaţi cu adevărat să pună umărul la muncă, atât în primărie, cât şi prin ONG-uri şi prin societatea civilă. „Un oraş fără oameni nu valoreaza nimic, aşa că trebuie le reamintim oamenilor că oraşul le apartine, şi nu ei apartin unor oameni care deţin oraşul”, mai spune Ioana.

Referitor la soarta României, Ioana consideră că este momentul ca persoanele publice respectate din această ţară să facă pasul spre politică, întrucât dacă nu o fac şi nu îşi folosesc acest capital de imagine în scopuri nobile, vom fi condusi de aceiasi oameni de care ne-am săturat.

Cred că soarta României se va schimba cu adevărat când cei care au o voce şi fac parte din categoria oamenilor pe care îi respectam în această ţară vor lua taurul de coarne şi vor spune prin mai mult de un cântec „Va fi bine”. Sunt multe persoane publice care se arată deseori nemulţumite de sistem. Acum este momentul lor să facă politică”, mai spune Ioana.

Vă mai recomandăm şi:

Impresionant. Cum s-au strâns banii pentru renovarea unei secţii de pediatrie în doar şase zile

Exclusiv. Elena Lasconi trăieşte în condiţii dure: „Nu am canalizare, gaze şi asfalt”

Piteşti



Partenerii noștri

Ultimele știri
Cele mai citite