Câmpulung, orașul crucilor de piatră

Câmpulung, orașul crucilor de piatră

Prima Cruce a Jurământului este încastrată în zidul casei arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet

Cele 37 de monumente fac din fosta capitală a Tării Românești, un caz singular în România. Realizate din calcar numulitic de Albești, folosit încă din antichitate de către meșterii pietrari, crucile votive au fost ridicate între 1576 și 1868 în vechile cartiere ale orașului, la răscrucea unor drumuri importante, iar locuitorii Câmpulungului se-nchină și acum cu evlavie când trec pe lângă ele.

Ştiri pe aceeaşi temă


Dacă treci prin Câmpulung, nu poți să nu remarci crucile mari de piatră, cu motive ancestrale, ce străjuiesc cam toate intesecțiile orașului, monumente care completează parcă, întregindu-l, aerul istoric al bătrânei urbe. Fosta capitală a Tării Românești este singurul oraș din România pe ale carui străzi au fost ridicate și înca se păstrează 37 de cruci votive din piatră la care, de mai bine de 400 de ani, oamenii se închină și-n care-și pun speranțele .

“La început au existat 39 de cruci, dar sau păstrat doar 37, două dintre ele fiind distruse din secoluul al XIX-lea. Din cele rămase, 16 sunt în stare bună de conservare, putând fi văzute în cartierele Câmpulungului,  celelalte aflându-se în jurul bisericilor sau pe proprietatea privată a unor localnici”, spune Călin Andrei, primarul Municipiului Câmpulung.

Povestea crucilor
Punct de vamă între Țara Românească şi Transilvania, Câmpulungul s-a găsit, de secole, pe unul din principalele drumuri comerciale ce legau Europa de Grecia şi Imperiul Otoman. Zeci de străduțe porneau din acest drum spre localitățile vecine orășului. În aceste răscruci de drumuri au început să fie înălțate, prin 1576, cruci mari de piatră, pentru ca trecătorii să nu se abată de la drumul cel bun.

Crucea Jurământului este cel mai important asfel de monument din Câmpulungul Medieval.
Originalul, datând din 1674, se află încastrat în zidul casei arhitectului Dumitru Ionescu-Berechet, pe bulevardul Negru Vodă, la numărul 102. Copia acesteia, la fel de valoroasă, a fost ridicată în Piața Centrală, la 1790, de  Nicolae Rucăreanu, jude în acea perioadă.
“Cele două monumente sunt importante și prin faptul că, în acele vremuri,  și după, conducătorii orașului medieval, juzii, după ce erau aleși și consimțiți prin procesiuni religioase la Mânăstirea  Negru Vodă, veneau la Crucea Jurământului, în fața alregătorilor, pentru a jura că vor respecta legile, că vor conduce orașul corect și că vor lupta pentru respectarea și aplicarea privilegiilor  pe care le aveau locuitorii, din partea domniei. Câmpulungul, oraș domnesc, fiind o localitate de munte, cu posibilități agricole limitate, era scutit de către domitor de o derie întreagă de dări (dările pentru  grîu, pentru râmâtori, pentru vin, etc.) Toate aceste privilegii, bătute în piatră pe Crucea Jurământului, confereau orașului statul de localitate cu autoadministrare, similar orașelor apusene independente.” explică istoricul Ștefan Trâmbaciu. directorul Muzeului Municipal Câmpulung, profesor al Universității din Pitești.
Inscripționate în slavonă și chirilică

O parte din celelalte 37 de monumente sunt cruci de pârgari (un fel de deputați de cartiere), iar restul sunt cruci ridicate în principalele intersecții cu prilejul anumitor sărbători religioase, de personalități ale momentului. Textele acestor cruci sunt formate din trei părţi. Prima parte este o invocare a Sfintei Treimi, în a doua parte se pomeneşte sărbătoarea cu ocazia căreia au fost ridicate (Naşterea Domnului, Sf Nicolae etc.), iar în a treia parte sunt expuse privilegiile de scutire ale orăşenilor (privilegii de care se bucura oraşul încă de la întemeierea Ţării Româneşti şi privilegii pe care domnitorii Ţării Româneşti le înnoiau periodic sau la începutul altei domnii).

“Există cruci din timpul lui MIhai Viteazul, din vremea lui  Matei Basarab sau din timpul lui Constantin Brâncoveanu. Cea mai veche datează din 1576 iar cea mai recentă, din 1868. Toate ceste cruci votive, cu caracter religios, făcute din calcar numulitic de la Albeștii de Muscel, ne dovedesc nouă că meșteșugul prelucrării pietrei și calcarului este foarte vechi în zonă, iar înscripțiile în slavonă (limba de curte) și în chirilică demonstrază că vorbim  despre persoanae cunoscătoare de carte.”, spune Istoricul Ștefan Trâmbaciu.


 “Crucilea astea vechi sunt parte din viața noastră și ne sfinţesc, fără să ne dăm seama, paşii, de fiecare dată când trecem pe lângă ele, după ce spunem, în gând, o rugăciune. Eu și copiii mei trecem, zilnic, pe lângă crucea Sfântului Nicolae, cel care ne protejează familia de ani de zile. ”, spune Marioara Dumitru, 59 de ani, localnică.

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:


citeste totul despre:
Modifică Setările