Aspretele, peştele contemporan cu dinozaurii, ignorat în România, singurul loc din lume unde există
0
Cel mai amplu proiect realizat vreodată în ţara noastră care a vizat aspretele a tras, la vremea lui, semnale de alarmă şi a propus soluţii de salvare a celei mai periclitate specii de peşte din Europa, considerată o fosilă vie, dar a fost lăsat de-o parte aproape două decenii.
Mediatizarea recentă a reconfirmării aspretelui în apele râului Vâlsan, judeţul Argeş, a creat, săptămâna trecută, valuri de euforie, în contextul în care săptămâna viitoare se aşteaptă aprobarea Planului Naţional de Acţiune pentru Asprete. Demersurile pentru salvarea aspretelui au existat însă şi anterior. Cel mai complex proiect-studiu asupra râului Vâlsan, derulat în perioada 1999 - 2003, în cadrul Proiectului LIFE - Survival of Romanichthys Valsanicola, realizat de Institutul de Biologie al Academiei Române, coordonat de academicianul Petru Bănărescu şi finanţat de UE, propunea, încă de acum 17 ani, un plan de măsuri şi un sistem de monitorizare pentru supravieţuirea speciei de peşte cea mai ameninţată din Europa – Romanichthys valsanicola (denumire dată chiar de academician).
Ameninţat de lucrări hidrotehnice
Astăzi, când aspretele este ameninţat nu de pescuit (este un peşte mic), ci de variaţiile mari ale debitului râului (cauzate de amenajările hidrotehnice din zonă), de lucrările neautorizate în albia râului, de exploatările silvice neconforme, de furturile de pietriş şi de turismul haotic şi poluant, prof. univ. dr. Alina Mihaela Truţă, unul dintre ihtiologii care au pus umărul la întocmirea impresionantului proiect de acum două decenii, trage şi astăzi un semnal de alarmă pentru protejarea speciei care a ajuns să supravieţuiască numai în Vâlsan (singurul loc din lume unde mai există acest peşte) pe un sector limitat şi în număr extrem de redus de exemplare, în contextul în care a fost declarat dispărut din râul Argeş şi, de asemenea, din Râul Doamnei.
„Academicianul Bănărescu avea o vorbă. Dacă n-ar exista aspretele, ar fi un râu banal de munte, dar având aspretele, este un râu fantastic, unic în lume şi atunci ar trebui să-l păstrăm la parametrii lui naturali, să-i asigurăm un debit suficient acestei specii, să nu mai exploatăm substratul, pentru că este un peşte care trăieşte sub pietre, să nu deversăm în râu. Specia este într-un continuu pericol. La nivelul anului 2003, atunci când s-a încheiat raportul, populaţia de asprete era estimată la aproape 200 de exemplare, un număr la limită pentru supravieţuirea speciei în natură. Astăzi, nu se ştie câte mai sunt”, a declarat pentru „Adevărul”, Alina Mihaela Truţă.
Foto: dr. Alina Mihaela Truţă
De altfel, studiul deosebit de complex la care a lucrat de-a lungul celor trei ani a arătat că cea mai mare problemă pentru această specie veche de 65 de milioane de ani este debitul de servitute al râului Vâlsan, care, în prezent, abia mai atinge o treime din cel iniţial.
„Crearea, în 1967, a lacului de acumulare şi dirijarea întregii cantităţi de apă în lacul Vidraru de pe Argeş a contribuit în cea mai mare măsură la înrăutăţirea condiţiilor de viaţă în râul Vâlsan. N-a fost prevăzut niciun debit de servitute pe albie, astfel încât tot ce curgea la Brădet şi aval provenea din aportul micilor afluenţi şi din infiltraţii”, explică ihtiologul, doctor în biologie acvatică.
În 2015 a fost identificat un singur exemplar
Problema debitului de servitute a continuat să fie ignorată, astfel că în 2015, când arealul aspretelui era deja sever redus, fiind prezent doar în zona localităţii Brădet şi, probabil, Galeş, în cadrul unei alte cercetări, de data aceasta privind structura ihtiofaunei râului Vâlsan, realizată împreună cu cercetătoarea Daniela Stancu, aspretele era aproape de negăsit în apele râului.
„În noiembrie 2015, în cadrul acelui studiu de inventariere la care am participat şi care nu era neapărat focusat pe asprete, ci pe identificarea speciilor de interes comunitar la nivelul râului, printre care şi aspretele, am reuşit să găsim un singur exemplar de Romanichthys valsanicola, dar probabil mai erau şi altele”, a mai explicat dr. Alina Mihaela Truţă.
Dincolo de concluziile proiectului LIFE, atât prin teza sa de doctorat, cât şi prin cercetările ulterioare, Alina Mihaela Truţă a continuat să atragă atenţia asupra faptului că echilibrul populaţional al aspretelui este deosebit de fragil, arătând că prioritară este păstrarea debitului de servitute, care nici până în ziua de astăzi nu a fost reglat.
“Dacă nu s-ar mai interveni asupra zonei şi s-ar păstra un debit de servitute rezonabil, mai apropiat de cel natural, cel de dinainte de bararea râului, probabil aspretele ar supravieţui şi singur (bineînţeles, cu protecţia râului şamd)”, mai spune Alina Mihaela Truţă.
Cum stă aspretele în coasta multora
Trist este că recenta reidentificare a aspretelui, motiv de bucurie naţională, nu e întocmai percepută ca atare şi pe plan local, cum nu a fost nici la precedentele reconfirmări. Una dintre concluziile specialistului este că aspretele pare mai degrabă să-i încurce pe unii dintre localnici şi, mai ales, pe dezvoltatorii de pe Valea Vâlsanului.
„Existenţa unei zone protejate vine automat cu nişte restricţii pentru locuitorii de acolo, iar ei au văzut-o ca pe o încorsetare. În 2002-2003 constatam chiar o înverşunare împotriva lui. Dar dacă el a supraviţuit totuşi acolo, cred că ar trebui să-i conservăm mediul. Dacă am respecta o legislaţie de protecţie a mediului, pe care o avem , dar n-o aplicăm întotdeauna, dacă am lăsa râul aşa cum este el, unic la noi în ţară, dacă am lăsa acest peşte un pic în pace, să ne mândrim cu el şi să nu-l zgândărim foarte mult, i-am da o şansă”, spune Alina Mihaela Truţă.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Primii zimbri aduşi şi puşi în libertate în Munţii Făgăraş după mai bine de două secole
VIDEO Aspretele, peştele contemporan cu ultimii dinozauri, identificat din nou în apele Vâlsanului
Se încarcă comentariile...
