Asistente medicale, despre lupta anti-Covid: „A fost, cu siguranţă, cea mai importantă lecţie din viaţa noastră”
0
În spatele unor echipamente de protecţie, prin care cu greu mai pot fi recunoscuţi şi care nu sunt deloc uşor de purtat, se află nu doar medici, ci şi asistenţi medicali, ale căror vieţi, ca şi ale medicilor,au fost bulversate de pandemie. Astăzi este zua lor, Ziua Internaţională a Asistenţilor Medicali.
Viaţa li s-a schimbat radical, dar au luat toate aceste schimbări ca pe noi provocări.
"Fiind curajoşi, cu dăruire faţă de profesie şi iubire faţă de semeni, au rămas să înfrunte, la modul direct, noul coronavirus, deşi sunt şi ei oameni, cu emoţii, cu familii acasă. Astfel, după mai bine de un an, sunt tot aici, tot uniţi într-un singur scop: să-i vindece pe cei aflaţi pe paturile de spital.
Lor, celor care alină suferinţele oamenilor din jur, în fiecare zi, astăzi, mai mult ca oricând, le dorim o sărbătoare care să-i pună în valoare (...). E un bun prilej să le recunoaştem meritele", spune Cristina Cazacu, purtător de cuvânt al Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti, unitate care, de Ziua Internaţională a Asistenţilor Medicali, i-a celebrat pe eroii în halate albe.
"Era furnicar"
Meseria pe care o practică nu e cu siguranţă uşoară, însă ultimul an a fost pentru această categorie profesională unul mai greu ca niciodată.
"Să povestesc despre ce înseamnă să fii asistent?! Nu mă pricep, cred, foarte bine la a aşterne pe foaie cuvinte alese. Alta ne este menirea. Zic ne este, pentru că o să încerc, totuşi, în numele tuturor colegilor din Unitatea de Primiri Urgenţe, să răspund la această întrebare. O să mă raportez la anul trecut, unul care nu a fost greu, ci extrem de greu. A fost, cu siguranţă, cea mai importantă lecţie din viaţa noastră de asistenţi medicali, cea mai mare provocare profesională.
Fiind în prima linie, s-a pus pe noi o presiune foarte mare. Acum credeai că s-au liniştit lucrurile, peste o secundă se schimba totul, protocoale, circuite, exploda numărul de cazuri", mărturiseşte Maria Gheorghe, asistent-şef UPU, în cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti.
Cu toate acestea, a simţit că oamenii au fost mai uniţi ca niciodată.
"Era furnicar, dar toţi ştiam ce avem de făcut, ne-am completat ca un puzzle. Aici nu vorbesc doar despre asistenţi, ci şi despre medici şi personalul auxiliar. Nu putem lucra unii fără alţii. Fiecare are rolul lui, foarte important. Clar, trebuie să mulţumim conducerii unităţii pentru faptul că am avut, în permanenţă, echipamente de protecţie. Asta ne-a dat încredere că o să rămânem cu toţii în viaţă, pentru a-i ajuta pe bolnavi. Aşa a şi fost.
Niciunul dintre noi nu a clacat, desi, repet, a fost foarte greu. Din păcate, în cazul pacienţilor, nu ies lucrurile întotdeauna aşa cum ne dorim. Nu suntem Dumnezeu. Nici noi, nici medicii. Noi putem spune atât, că ne străduim să fim din zi în zi mai buni, că suntem întotdeauna la datorie, pentru a salva vieţi.", mai spune Maria Gheorghe.
"Teamă, durere, lacrimi, speranţă, dar mai ales credinţă"
A fost un an dureros în care, mărturisesc asistenţii, au vărsat totuşi şi lacrimi de bucurie.
"Fiecăruia dintre noi ne-a fost dăruit cel mai de preţ dar, viaţa. Ultimul an l-am trăit intens… teamă, durere, lacrimi, speranţă, dar mai ales credinţă. Am învăţat să preţuim mai mult viaţa, datorită bolnavilor noştri. Spunem ai noştri, ai Secţiei Boli Infecţioase, deoarece toţi au trecut prin sufletele şi mâinile noastre. Oameni frumoşi, ursuzi, trişti, credincioşi, intelectuali… toţi cu speranţa la viaţă. Le-am ascultat poveştile, durerile, trăirile şi am trăit intens alături de ei.
Au fost lacrimi de durere, când am pierdut un suflet, dar şi multe lacrimi de fericire, atunci când pacienţii au plecat vindecaţi acasă. De multe ori am fost întrebaţi dacă mai putem şi dacă am vrea să dispară acest an, 2020, din viaţa noastră. Putem! Pentru că suntem o echipă puternică, frumoasă şi ne completăm în tot ceea ce facem, iar anul acesta nu vrem să dispară, pentru că ne-a învăţat să fim uniţi, să preţuim viaţa, să preţuim sănătatea.", spune Luminiţa Olteanu, asistent-şef Secţia Boli Infecţioase.
"Nimeni nu a anticipat dimensiunile pe care le va lua pandemia"
Ziua Internaţională a Asistenţilor Medicali, după mai bine de un an de la declanşarea pandemiei, le face să se gândească la cum a început totul.
"Ieri a fost prima dată când cineva m-a făcut să realizez că e important să scriu câteva cuvinte despre această experienţă, pentru că "am fost primii implicaţi". Da, noi, un colectiv mic, format din 10 asistenţi medicali şi 9 infirmiere, în numele căruia am luat hotărârea să îngrijim pacienţii COVID. Unii au cosiderat-o extremă, dar am fost impresionată să aflu că cei mai mulţi mă susţineau. E drept, era totul nou, dar continuam să ne facem meseria, să îngrijim pacienţi, nu aveam cum să nu facem faţă acestei provocări.", spune Anişoara Pătrănoiu, asistent-şef Secţia ORL.
Spune că problemele generate de noul coronavirus şi tot ce implică tratarea pacienţilor în vremuri fără precedent au fost numeroase.
"Nimeni nu a anticipat dimensiunile pe care le va lua pandemia (...). Erau situaţii noi, cu provocari extreme. Ne-a fost greu. Prima lună a adus stres psihic intens, dar ne-am străduit să facem faţă, să gestionăm totul ca nişte adevaraţi profesionişti, să fim oameni faţă de semenii noştri aflaţi pe paturile spitalului. Astăzi, vorbim despre această experienţă ca despre cea mai importantă lecţie, menită să ne modeleze, să ne unească. Sper că această lecţie ne-a făcut pe toţi cei care practicăm meseria de asistent medical mai puternici, mai încrezători.", mai spune Anişoara Pătrănoiu.
Pentru Elena Cornelia Dinculescu, asistent-şef Secţia Neurochirurgie, pandemia a adus, în primul rând, frica de necunoscut, meseria de asistent fiind îngreunată şi de faptul că pacienţii au devenit un pic mai reticenţi şi mai temători.
"Având în vedere experienţa mea profesională, îmi permit să spun că meseria te alege, nu tu pe ea. Trebuie să vii la serviciu cu drag, să ştii şi să îţi placă ce faci, să fie pasiune. Altfel, nu are rost, nu te poţi implica, nu poţi empatiza, iar rezultatele nu pot fi cele scontate. Anul 2020 a venit la pachet cu schimbări radicale. (...) A trebuit ca noi, asistenţii, să fim mai calzi, mai apropiaţi de pacienţi, mai “psihologi”, încercând să suplinim lipsa familiei pe perioada internării. Cred că, pe lângă cunoştinţele profesionale, despre omenie este vorba în a-ţi face bine meseria, mai ales în astfel de vremuri", spune Elena Cornelia Dinculescu.
"Unii sunt arătaţi cu degetul, alţii sunt consideraţi eroi în halate albe"
Răbdarea, curajul, umanitatea au fost şi sunt pentru practicanţii acestei profesii cheia depăşirii momentelor dificile.
"Despre personalul medical se vorbeşte mult în ultima vreme. Evident, se întâmplă acest lucru în contextul epidemiologic actual. Pe când unii sunt arătaţi cu degetul, cu sau fără argumente plauzibile, alţii sunt consideraţi eroi în halate albe. Ce cred eu, nu doar azi, că este ziua noastră, e că fără asistenţi nu se poate desfăşura un act medical de calitate.
S-a pus o presiune enormă pe noi, în ultimul an. Am avut răbdare, curaj, în acelaşi timp, dând dovadă de umanitate. Când s-a întâmplat să fie mai puţini colegi la lucru, nu am prejudiciat calitatea muncii. În nenumărate cazuri, am pus bolnavul înainte de propriile nevoi. Asta înseamnă să fii dedicat profesiei. Le mulţumim tuturor celor care au încredere în serviciile pe care le oferim!", spune Ana Maria Tudor, asistent-şef Ambulatoriul de Specialitate.
"Trebuie să fim capabili să facem faţă stresului"
Pentru că vremurile sunt într-o continuă schimbare, asistenţii medicali trebuie să se adapteze, trebuie să fie mai flexibili, mai toleranţi, o spune Maria Cîrstea, asistent-şef Secţia Ortopedie a SJUP.
"Mai mult, trebuie să fim receptivi, să avem o bună relaţie cu colegii. Trebuie să-i iubim pe oameni şi să ne dorim cu adevărat să-i ajutăm. Trebuie să fim capabili să facem faţă stresului. Ultimul an a fost unul greu, poate cel mai greu de până acum. Faptul că am rămas uniţi ne face să conştientizăm, o dată în plus, că dacă îţi place cu adevărat ce faci, acest lucru se reflectă în rezultatele obţinute zilnic. Să fim sănătoşi cu toţii, să ne putem dedica în continuare profesiei!", spune Maria Cîrstea, asistent-şef Secţia Ortopedie.
"M-am străduit să devin cea mai bună versiune a mea"
Şi tot de ziua lor, au vorbit şi despre onoarea de a face această meserie.
"A fi asistent medical e cea mai mare onoare. De-a lungul timpului, acestă profesie mi-a oferit ocazia să îmi ajut semenii, atât în momentele îndeosebi frumoase ale vieţii, fac referire aici la cei 18 ani petrecuţi în Sectia Obstetrică – Ginecologie 2, cât şi în momentele grele, de suferinţă, lânga pacienţii cu afecţiuni cardiovasculare, unde îmi desfăşor activitatea în prezent.
Am considerat întotdeauna că datoria noastră, a asistentelor, este educaţia pentru sănătate. Astfel, am pus-o în practică la locul de muncă, dar şi în proiectele în care m-am implicat intens de-a lungul anilor (...) Ca să pot oferi cunoştinţe şi ajutor de calitate, m-am străduit să devin cea mai bună versiune a mea (...)", spune Neacşu Amalia, asistent-şef Compartiment Chirurgie Vasculară.
Despre Ziua Internaţională a Asistenţilor Medicali
Ziua Internaţională a Asistenţilor Medicali (International Nurses Day), instituită în 1974 la iniţiativa Consiliului Internaţional al Asistenţilor Medicali, este aniversată la 12 mai, împreună cu ziua de naştere a asistentei medicale Florence Nightingale, cea care a pus bazele moderne ale asistenţei medicale.
În cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Piteşti activează 750 de asistenţi medicali. Conducerea unităţii sanitare le urează acestora, dar şi voluntarilor şi asistenţilor angajaţi pe perioadă determinată, care ne sprijină în salvarea de vieţi, cele mai bune gânduri.
"Să fiţi sănătoşi, pentru a putea continua să faceţi ce ştiţi cel mai bine, să salvaţi oameni! La mulţi ani!", este mesajul SJUP Piteşti.
Vă recomandăm să citiţi şi:
Se încarcă comentariile...
