Andrei Iancu, subsecretar al Comerţului în Administraţia SUA: „Un copil imigrant, cum am fost eu, a putut evolua în societatea americană şi ajunge în guvern“

Plecat în America de când avea 12 ani, Andrei Iancu a ajuns acum românul cu cea mai înaltă poziţie din administraţia americană, fiind din februarie 2018 Subsecretar al Comerţului pentru Proprietate Intelectuala al S.U.A şi director al Oficiului pentru Brevete şi Mărci. Andrei Iancu a acordat un amplu interviu în exclusivitate pentru Weekend Adevărul, în care a vorbit despre viaţa şi cariera sa de top.

De mai bine de un an şi jumătate, din 8 februarie 2018, Andrei Iancu a devenit românul cu cea mai înaltă funcţie în administraţia americană. Este subsecretar al Comerţului pentru Proprietate Intelectuală şi director al Oficiului pentru Brevete şi Mărci (USPTO), una dintre cele mai importante instituţii de peste Ocean. Andrei Iancu a fost nominalizat pentru cele două funcţii de top de către preşedintele Donald Trump, pe 26 august 2017. Nominalizarea a fost aprobată de Comisia Juridică a Senatului SUA pe 14 decembrie 2017 şi a fost confirmat de Senat cu 94 de voturi pentru şi niciunul împotrivă pe 5 februarie 2018, iar trei zile mai târziu a depus jurământul.

Instituţia pe care o conduce Andrei Iancu este una dintre cele mai mari de profil din lume, cu circa 12.000 de angajaţi şi cu un buget anual de peste 3 miliarde de dolari. Din poziţia sa de director al Oficiului pentru Brevete şi Mărci Înregistrate, Iancu este principalul consilier al preşedintelui Trump pe probleme interne şi externe de proprietate intelectuală, prin intermediul secretarului pentru Comerţ.

Plecat din Bucureşti cu familia şi ajuns în America la vârsta de 12 ani, Andrei Iancu a avut şi continuă să aibă o carieră la vârf. Şi-a luat licenţa, masterul şi doctoratul la prestigioasa instituţie de învăţământ superior University of California, Los Angeles (UCLA). A lucrat mai întâi ca inginer pentru compania Hughes Aircraft, un contractor american aerospaţial şi de apărare fondat în 1932, după care a profesat timp de două decenii ca avocat, perioadă în care a avut multe procese importante, activitatea sa fiind apreciată şi recompensată cu numeroase premii şi distincţii. În 2007 a fost desemnat pentru prima dată cel mai bun avocat în domeniul dreptului de proprietate intelectuală şi al brevetelor. În 2016, Andrei Iancu a primit distincţia de cel mai bun avocat al anului din partea publicaţiei „Los Angeles Business Journal“, fiindu-i recunoscute, din nou, cunoştinţele în domeniu, atitudinea de lider şi comportamentul exemplar.

Unul dintre cele mai celebre cazuri ale sale a fost cel în care a reprezentat compania TiVo în procese privind tehnologia DVR. Activitatea lui Iancu a permis înţelegeri amiabile în afara instanţei de circa 1,6 miliarde de dolari, încasate de TiVo de la companii precum AT&T, Verizon, Microsoft, Motorola şi Cisco. Compania de avocatură la care lucra Andrei Iancu înainte să intre în administraţia americană l-a reprezentat la un moment pe Donald Trump, împreună cu Mark Burnett Productions şi NBC Universal, într-un dosar privind drepturile de autor asupra show-ului de televiziune „Ucenicul“.

Andrei Iancu a pledat ca avocat la Oficiul pentru Brevete şi Mărci Înregistrate, la tribunale districtuale, precum şi la Curtea de Apel Federală. Iancu a publicat lucrări şi a susţinut discursuri privind proprietatea intelectuală şi a predat Dreptul la UCLA.

După o serie de demersuri, care a început în primăvara lui 2018, când am aflat de numirea sa la vârful administraţiei americane, la sfârşitul lunii octombrie, anul acesta, am primit un telefon de la Ambasada SUA la Bucureşti, în care mi s-a comunicat că Andrei Iancu se va afla în România timp de câteva zile şi că este de acord să realizăm acest interviu. Timp de aproape o oră, am vorbit despre copilăria şi cariera sa impresionantă, despre amintirile din perioada petrecută în ţară, dar şi despre provocările pe care le are în înalta funcţie pe care o deţine. Un interlocutor rasat, Andrei Iancu a ţinut special să realizăm interviul în română. Deşi este plecat de aproape patru decenii din România, Andrei Iancu nu şi-a uitat limba maternă, vorbind o română impecabilă pe tot parcursul amplului interviu pe care l-a acordat pentru „Weekend Adevărul“.  

 „Weekend Adevărul“: Domnule Iancu, v-aţi născut în Bucureşti, dar familia dumneavoastră s-a mutat în Statele Unite când aveaţi 12 ani. Cât de dificile au fost despărţirea de România şi adaptarea la ritmul de viaţă din America?

Andrei Iancu: Nu a fost uşor. Am plecat din România în 1980, când eram copil. La scurt timp, adaptarea la viaţa din America a fost bună. Şi asta deoarece poporul american este foarte primitor, iar oportunităţile pe care le-am avut în America de atunci până în prezent au fost fenomenale. Asta spune mult despre stilul american de viaţă: un copil imigrant, cum am fost eu, a putut să urmeze şcolile americane, să evolueze în societatea americană şi să ajungă în guvernul american.

Ce amintiri aveţi din copilăria petrecută în România?

Am multe amintiri din copilăria mea în România. Poate cele mai speciale amintiri sunt legate de zilele întregi când mă jucam pe stradă, de dimineaţa până seara. Jucam fotbal pe stradă cu prietenii şi nu voiam să intru în casă, nu voiam să mă duc să mănânc. O altă amintire o am de la aeroportul Băneasa. Când eram mic, mă duceau părinţii să mă uit de afară la avioanele ce aterizau şi decolau. Acolo era singurul loc unde mă interesa să mănânc. Pentru că altfel nu îmi făceam timp şi nu voiam să mănânc nimic. Dar când stăteam acolo, la aeroport, şi mă uitam cu gura căscată la avioane se schimba totul şi acolo părinţii puteau să mă hrănească.

„Nu mai am pe nimeni în România“

Vorbiţi foarte bine româna. N-aţi uitat limba maternă.

Vocabularul meu în limba română a rămas fixat la vocabularul unui copil de 12 ani, cu plusurile şi minusurile inerente, am mai pierdut cuvinte de când am plecat din ţară. Mai vorbesc româneşte cu soţia şi cu mama, dar din ce în ce mai rar.

Mai aveţi rude în România?

Nu. Nu mai am pe nimeni.

Dacă ar trebui să descrieţi România într-o frază, care ar fi aceea?

O ţară foarte călduroasă, primitoare şi un partener de nădejde al Statelor Unite ale Americii.

Ce vă lipseşte cel mai mult legat de România? De ce vă este dor cel mai mult?

Îmi este dor de prieteniile din copilărie, pe care le ţin minte şi acum. Îmi este dor de sentimentele legate de acele prietenii. Îmi aduc aminte cu plăcere de natura din România. În România am învăţat să schiez. Am schiat pentru prima oară când aveam 4 ani, mai întâi la Sinaia şi apoi la Predeal. Mergeam în fiecare an la schi acolo. Schiatul este o mare pasiune a mea. Nu am mai fost la schi în România de când am plecat din ţară, dar îmi aduc aminte cu căldură de acele momente. Îmi aduc aminte cu plăcere şi de excursiile pe care le făceam vara la Mamaia, de exemplu.

„Una dintre cele mai speciale excursii în România a fost atunci când mi-am adus copiii”

De când aţi plecat în America, de câte ori aţi mai revenit?

Nu ştiu exact. Am revenit din când în când. Una dintre cele mai speciale excursii în România a fost atunci când mi-am adus copiii. Copiii sunt născuţi în America şi au venit pentru prima oară în România când erau mici. Impresia pe care şi-au făcut-o atunci despre România a fost una extraordinară şi au petrecut zile de neuitat aici. Chiar şi acum, când au 26, respectiv 22 de ani, copiii mei îşi amintesc cu drag de acea excursie din România. Această vizită cu copiii cred că a fost acum mai bine de zece ani.

I-aţi învăţat pe copii româneşte?

Din păcate, copiii mei nu prea vorbesc româneşte. Dar ar fi vrut şi întotdeauna mă acuză că nu i-am învăţat (surâde).

 „M-a atras această combinaţie dintre Inginerie şi Drept“

Înainte de a debuta în cariera de avocat, aţi lucrat ca inginer la compania Hughes Aircraft. Cum a fost trecerea de la inginerie la avocatură şi ce v-a determinat să faceţi această schimbare?

Ca inginer eşti foarte concentrat într-un anumit domeniu, ceea ce era interesant când eram tânăr. Dar am vrut să fiu activ în mai multe domenii tehnice. Şi ca avocat, în special ca avocat pe tehnologie şi pe patente, ai şansa să fii informat cu privire la foarte multe, variate şi avansate tehnologii. Întotdeauna eşti în mijlocul tehnologiilor viitorului. Având această oportunitate, a fost ceva ce m-a interesat foarte mult. În plus, ca avocat ai şansa să prezinţi şi să îi înveţi pe alţi oameni, în special în America, unde procesele noastre sunt în faţa unui juriu. Şansele să prezint tehnologie, o chestiune destul de complicată în general, altor oameni, unui juriu, unui judecător, a fost ceva de interes pentru mine. M-a atras această combinaţie dintre Inginerie şi Drept.

Aţi preluat conducerea Oficiului pentru Brevete şi Mărci din SUA la şase luni după ce aţi fost nominalizat de către preşedintele Donald Trump.

Preşedintele Trump m-a nominalizat în august 2017 şi votul la Senat a fost la începutul lui februarie 2018. A fost şi este o oportunitate unică în viaţa mea. Pentru un om cu meseria mea, care are preocupări şi pasiune pentru domeniul tehnologiei şi al proprietăţilor intelectuale, să ai şansa să fii în conducerea Guvernului şi a Oficiului pentru Brevete şi Mărci este o onoare unică. Este, de asemenea, şi o şansă să aduci anumite schimbări. Acestea sunt motivele pentru care am acceptat.

Care a fost prima reacţie când aţi fost sunat şi nominalizat?

Sunt nişte proceduri foarte îndelungate, cu discuţii şi întâlniri. Nu ştii la ce stadiu eşti. Nu pot să spun care a fost reacţia mea iniţială. Ce pot să spun este faptul că este o onoare şi o oportunitate unică.

„Am avut multe cazuri importante“

Aveţi o vastă experienţă în materie de proprietate intelectuală. Care a fost cel mai important proces pe care l-aţi avut în acest domeniu până acum?

Am lucrat aproape 20 de ani ca avocat într-o firmă privată de avocatură. Am avut multe procese de-a lungul carierei mele de avocat, în mai multe domenii. Am lucrat pentru companii ce deţineau patentele, proprietatea intelectuală şi care acuzau alte companii de încălcarea drepturilor. În alte cazuri, am lucrat pentru companiile ce au fost acuzate. Am lucrat şi pentru companii mici, şi pentru companii mari. Am lucrat pentru companii din industria medicamentelor şi pentru companii din domenii tehnice, de comunicaţii sau electronică, de exemplu. Am avut multe cazuri importante.

În 2007, „Chambers USA“ v-a desemnat pentru prima dată lider în domeniul dreptului de proprietate intelectuală şi al brevetelor. Cât de mult v-a motivat această distincţie?

Nu pot să spun că în cariera mea am fost motivat de aceste distincţii. Distincţia primită de la „Chambers USA“ este una importantă, dar întotdeauna ce m-a motivat mult mai mult este lucrul pentru clienţii pe care i-am avut, ca întotdeauna să fie bine reprezentaţi şi cu cinste şi onoare pe cât de mult posibil.

Care a fost momentul-cheie din cariera dumneavoastră?

Au fost mai multe momente-cheie. Unul dintre cele mai importante momente din cariera mea a fost atunci când am decis să îmi schimb profesia, de la inginer la avocat. Un alt moment important a fost primul caz pe care l-am avut ca avocat în faţa unui juriu. A fost un caz pe tehnologie electronică. A fost o experienţă foarte bună.

Ceilalţi români din administraţia SUA

Mai există alţi angajaţi cu origini româneşti printre cei peste 12.000 de oameni care lucrează la USPTO?

Sunt, dar nu ştiu exact câţi. Cred că sunt aproximativ 50 de angajaţi cu origini româneşti. S-a organizat, pentru prima oară la USPTO, un comitet cultural de angajaţi români. La USPTO sunt multe comitete culturale pentru diferite culturi, însă după ce am venit eu la USPTO, acum mai bine de un an şi jumătate, s-a organizat pentru prima dată un comitet pentru angajaţii români. Ei au mai multe evenimente, uneori se îmbracă în costume tradiţionale româneşti la aceste evenimente. Chiar în luna octombrie au avut o întâlnire unde au servit mai multe feluri de vin românesc.

Aţi fost la acea întâlnire?

Da, am fost. Au avut Fetească Neagră, un Riesling românesc şi încă un soi de vin din România.

Robert Stoll, avocat la Drinker Biddle & Reath şi fost Comisar al USPTO, a spus despre dumneavoastră că sunteţi considerat un „consens“ care va echilibra drepturile proprietarilor de brevete cu preocupările companiilor mari de tehnologie, adesea acuzate de încălcări ale acestor drepturi. De ce se întâmplă acest dezechilibru?

Nu ştiu dacă este un dezechilibru. Întotdeauna este foarte important ca pentru drepturile de proprietate intelectuală să ai o balanţă – şi să fii foarte atent la această balanţă între drepturile proprietarului şi drepturile publicului. Nu pot să spun exact de ce Robert Stoll a spus acele cuvinte, poate că ar trebui să îl întrebaţi pe el. Dar, cum am spus şi mai înainte, experienţa mea a fost şi este în toate părţile acestui domeniu atât de complex. Pentru mine, ce este cel mai important este această balanţă. Şi trebuie întotdeauna să te uiţi, când vine vorba despre drepturi de proprietate intelectuală, la sistem în integralitatea lui. Asta este tema mea principală de fiecare dată când am întâlniri şi discuţii despre drepturile proprietăţii intelectuale.

 „Schimbăm modul de punere în discuţie al proprietăţii intelectuale“

Companii farmaceutice precum Pfizer şi Johnson & Johnson au cerut prudenţă în reformarea sistemului de brevete, spunând că drepturile puternice de proprietate intelectuală sunt esenţiale pentru inovare. Le împărtăşiţi opiniile?

Mai multe companii spun asta, şi nu numai companiile farmaceutice. Cum am mai spus, este foarte important să ai această balanţă între drepturile proprietarului şi drepturile publicului. Dacă ne uităm la sistem în general, este important să fie un sistem puternic şi un sistem predictibil. Pentru ca o economie să crească şi companiile să decidă să facă o investiţie într-o ţară, într-un anumit domeniu şi să creeze ceva nou, trebuie să aibă încredere că tehnologia pe care o creează va fi protejată. Dacă nu ai această încredere, atunci te gândeşti mai mult dacă să investeşti bani şi timp în această tehnologie nouă. Întotdeauna când este o tehnologie nouă, aproape prin definiţie este un risc mult mai mare. Pentru că nu ştii dacă o să reuşeşti şi dacă o să fii acceptat. Şi ca să îţi asumi acest risc trebuie să ai o anumită siguranţă că invenţiile, creaţiile pe care le aduci vor fi protejate. Şi nu doar că vor fi protejate, ci şi că vor fi implementate şi consolidate.

Cum a evoluat numărul brevetelor acordate de când conduceţi USPTO? Este o creştere procentuală?

Da, este o creştere. În America s-a închis la sfârşitul lui septembrie anul fiscal. Iar numărul de aplicaţii noi a crescut aproximativ cu 5% la brevete şi cu peste 5% la mărci.

Care este cea mai importantă schimbare pe care aţi adus-o de când conduceţi  Oficiului pentru Brevete şi Mărci?

Ce este nou la aplicaţiile pentru mărci, este faptul că dacă locuieşti în altă ţară şi vrei să aplici în America, trebuie să foloseşti un avocat american. Multe ţări înaintea noastră au avut această cerinţă. Aş putea să spun câteva dintre cele mai importante schimbări. În primul rând, schimbăm modul de punere în discuţie al proprietăţii intelectuale. Acum punem accentul asupra beneficiilor pe care drepturile de proprietate intelectuală le aduc economiei şi societăţii, în general. Discut foarte mult despre inventatorii care au fost înainte şi care au schimbat lumea. Vorbesc foarte mult despre cei mai mari inventatori din America, precum Thomas Edison şi fraţii Orville şi Wilbur Wright. Şi la o conferinţă aici în Bucureşti am vorbit despre inventatori români extraordinari, precum Henri Coandă, Aurel Vlaicu şi Traian Vuia, care au schimbat lumea, deschizând epoca modernă a zborurilor. De asemenea, ne concentrăm mult asupra tehnologiei noi privind inteligenţa artificială, discutăm foarte mult despre asta. În acest sens, implementăm în Oficiu tehnologii variate care să-i ajute pe cei 12.500 de oameni care lucrează zi de zi la USPTO.

De când conduceţi Oficiul pentru Brevete şi Mărci din SUA, au fost şi români sau companii româneşti care au depus cereri pentru brevete sau pentru mărci?

Sunt sigur, dar nu vă pot da detalii exacte. Primim în fiecare an în jur de 650.000 de aplicaţii pentru brevete şi alte aproximativ 650.000 de aplicaţii pe clase de mărci.

Care este rata de acceptare la cererile pentru brevete şi mărci?

La brevete este aproximativ de 58%.

CV

A fost ales cel mai bun avocat din America

Nume: Andrei Iancu

Data şi locul naşterii: 2 aprilie 1968, Bucureşti

Starea civilă: căsătorit, are doi copii

Studiile şi cariera:

Din 1989 este licenţiat în Inginerie Aerospaţială şi are un master în Inginerie Mecanică, obţinut în 1990. Este doctor în Drept din 1996, toate diplomele fiind obţinute la UCLA.

A fost recompensat cu mai multe premii, precum Hughes Aircraft Malcolm R. Currie Innovation Award şi Melville B. Nimmer Copyright Award.

A lucrat ca inginer la compania Hughes Aircraft.

În 2007, Chambers USA l-a desemnat cel mai bun avocat în domeniul dreptului de proprietate intelectuală şi al brevetelor.

În 2016, a fost distins cu titlul de cel mai bun avocat al anului de către prestigioasa publicaţie „Los Angeles Business Journal“.

Locuieşte în: Washington, DC