Amintirile portarului care a jucat şi cu Dobrin, şi cu Hagi: „Dobrin era foarte imprevizibil, lui Hagi îi plăcea mai mult golul“

Amintirile portarului care
a jucat şi cu Dobrin, şi cu Hagi: „Dobrin era foarte imprevizibil,
lui Hagi îi plăcea mai mult golul“

Andrei Speriatu are 406 meciuri în prima ligă FOTO: Denis Grigorescu

Unul dintre cei mai apreciaţi şi longevivi portari români, cu 406 prezenţe în prima ligă, Andrei Speriatu este singurul fotbalist român care a jucat şi cu Dobrin, şi cu Hagi, timp de ani de zile, având peste 150 de partide jucate împreună cu cei mai mari fotbalişti români din toate timpurile. Andrei Speriatu (60 de ani) a rememorat pentru „Adevărul“ cele mai speciale amintiri din carieră.

Ştiri pe aceeaşi temă

Andrei Speriatu a jucat nu mai puţin de 17 ani în prima ligă din România, între 1976 şi 1993, înregistrând 406 partide şi fiind pe locul trei în topul celor mai longevivi portari români, după Costel Câmpeanu şi Silviu Lung.

”Au fost multe momente frumoase petrecute alături de Dobrin şi Hagi. În perioada petrecută la FC Argeş, un moment de neuitat a fost câştigarea campionatului în ediţia 1978-1979, au fost meciurile cu Valencia şi Panathinaikos. A fost o perioadă foarte frumoasă la Piteşti cu Dobrin între 1977 şi 1979”, spune Andrei Speriatu. ”Nea Gicu Dobrin era un fel de antrenor pentru mine. La finalul antrenamentelor îi plăcea să tragă la poartă, să reia din centrări. Şi lucrul acesta era ca un antrenament specific pe vremea aceea. Dobrin era preocupat să îmi dea goluri şi mă ambiţiona foarte mult. Nea Gicu nu mă menaja niciodată la antrenamente şi îmi spunea adesea să am grijă să ţin colţul scurt, să nu iau gol acolo”, zâmbeşte fostul mare portar.

Andrei Speriatu (al treilea din stânga jos), campion cu FC Argeş în 1979

 

Andrei Speriatu a fost coleg cu Hagi la începutul carierei acestuia, în anii petrecuţi la Sportul Studenţesc. ”A fost o perioadă de glorie a Sportului Studenţesc. Un meci special a fost partida cu Neuchatel Xamax încheiată 4-4, partidă în care Hagi a jucat foarte bine, iar eu am luat nişte goluri urâte. Şi după antrenamente, rămâneam cu Hagi să îmi tragă la poartă. În unele momente, când nu reuşea să marcheze, încercam împreună să corectăm ceea ce trebuie să facă”, rememorează Speriatu.

 

Hagi şi Dobrin nu pot fi comparaţi. Fiecare a fost cel mai bun în perioada în care a evoluat”

Andrei Speriatu, coechipier cu Hagi la Sportul Studenţesc (pe rândul de sus), în sezonul 1985-1986

 

Cine a fost mai bun: Dobrin sau Hagi. Iată ce spune Andrei Speriatu: ”Nu pot fi comparaţi. Fiecare a avut calităţi excepţionale. Fiecare a fost cel mai bun în perioada în care a evoluat. Dobrin era un jucător foarte inteligent, foarte imprevizibil în ceea ce făcea. Hagi era exploziv, era jucătorul percutant şi căruia îi plăcea mai mult golul. Au fost jucători diferiţi ca stil, dar de supervaloare”.

Andrei Speriatu spune că golul preferat marcat de Dobrin a fost cel din meciul cu Valencia din Cupa UEFA din toamna lui 1978, meci câştigat de FC Argeş cu 2-1 în faţa unei echipe la care juca marele Kempes, proaspăt campion mondial: ”Mi-a plăcut mult acel gol. A fost un gol inteligent, o lovitură liberă din lateral deviată de zid”. Tot legat de anul 1978, fostul mare portar Andrei Speriatu a rememorat o altă amintire specială pe care o are alături de inegalabilul fotbalist: ”Prima mea convocare la echipa naţională a fost împreună cu dânsul, în martie 1978. Ţin minte cu am mers atunci în Franţa şi în Argentina, chiar înainte de Campionatul Mondial din 1978”.

Speriatu (al patrulea pe rândul de sus), alături de Dobrin la FC Argeş, în sezonul 1980-1981

 

Legat de Hagi, Speriatu spune că ”a fost extraordinară lovitura liberă executată în meciul cu Inter Milano, când a marcat Mircea Sandu. Au fost multe goluri şi faze speciale create atât de Dobrin, cât şi de Hagi”.

Andrei Speriatu spune că unul dintre cei mai periculoşi atacanţi cu care s-a confruntat a fost Câmpeanu II de la Universitatea Cluj, ”care executa nişte lovituri libere extraordinare”. I-a apreciat de asemenea mult pe Cămătaru şi Radu II.

Dintre adversarii străini cu care s-a confruntat, l-a apreciat mult pe Karl Heinz Rummenigge, ”chiar dacă mi-a dat gol în meciul pe care Sportul l-a pierdut cu 2-0 cu Inter la Milano, după ce câştigasem cu 1-0 la Bucureşti”.

Alături de Bănel Nicoliţă şi Dani Coman la un meci demonstrativ

 

O paradă specială ce i-a rămas în memorie lui Speriatu ”a fost un penalty apărat la Craiova în final de stagiune, dacă nu mă înşel, în sezonul 1986-1987. Era penultima etapă şi am apărat un 11 metri executat de Ciurea, un jucător bun. A mai fost şi un meci din preliminariile Jocurilor Olimpice pe care l-am câştigat cu 3-0 cu Olanda, meci în care am scos un şut de la vinclu. ”

Născut pe 29 septembrie 1957 la Toporu (Teleorman), Speriatu a jucat în 406 de meciuri în primul eşalon al României, făcându-se remarcat la FC Argeş (1976-1980). A mai evoluat la Dinamo (1980-1981) şi Sportul Studenţesc (1981-1986), revenind apoi pentru încă patru ani la FC Argeş (1986-1990) şi încă trei ani la Sportul (1990-1993). În străinătate a evoluat o scurtă perioadă în Israel, la Shimshon Tel-Aviv (1991-1992).Cariera de antrenor a început-o la Dacia Piteşti, după care s-a ocupat de portarii echipelor Sportul Studenţesc, FC Argeş, Al-Nasr, Steaua şi Universitatea Cluj.

A evoluat în 14 meciuri pentru echipa olimpică a României şi în patru meciuri pentru echipa naţională. Andrei Speriatu are şi 10 partide în Cupa UEFA. Andrei Speriatu este pe locul 18 în topul celor mai longevivi jucători români din toate timpurile.

 

 

 

Dacă apreciezi acest articol, te așteptăm să intri în comunitatea de cititori de pe pagina noastră de Facebook, printr-un Like mai jos:

citeste totul despre: